Cel mai frumos
Mă refugiez
sub cupola ta magică
dragoste
În răsuflarea pădurii
unde tăișul ierbii
se-nclină
Pentru că
nu există ceva mai frumos
de Rose Ausländer
Pictor: Alfred Émile Léopold Stevens
Titlul: La tara
Titlul original:
Data : 1867
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Alfred Émile Léopold Stevens(11 mai 1823 – 24 august 1906) a fost un pictor belgian.
Alfred Stevens s-a nascut in Bruxelles. A venit dintro familie de artisti:fratele mai mare, Joseph (1816-1892) si fiul sau Léopold (1866–1935) au fost pictori, alt frate de-al lui, Arthur (1825–99) a fost dealer de arta si critic. Tatal lui, care a luptat in razboaiele napoleonice in armata lui William I al Olandei, a fost un coectionar de arta care detinea cateva acuarele de Eugène Delacroix, printre altele. Parintii mamei lui aveau Café de l’Amitié din Bruxelles, un loc de intalnire pentru politicieni, scriitori si artisti.
Dupa moartea tatalui sau in 1837, Stevens a plecat sa studieze la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles, unde l-a cunoscut pe François Navez, pictor neo-clasic si studentul lui Jacques-Louis David care i-a fost director si un vechi prieten cu bunicul lui Stevens. In 1843, Stevens a plecat la Paris, langa fratele sau Joseph care se afla deja acolo. A fost admis la École des Beaux-Arts, cea mai importanta scoala de arta din Paris. Desi se spunea ca a devenit studentul directorului sau Jean Auguste Dominique Ingres, aceasta e prea putin probabil.La fel ca prietenul sau, pictorul belgian Florent Joseph Marie Willems (1823-1905) cu care a stat in Paris, Stevens a studiat cu atentie lucrarile unor pictori ca Gerard ter Borch si Gabriel Metsu.
Lucrarile lui Stevens au devenit cunoscute publicului pentru prima oara in 1851, cand trei dintre picturile lui au fost admise la Salonul din Bruxelles. A castigat premiul al treilea la Salonul din Paris in 1853 si premiul al doilea la Expozitia Universala din Paris in 1855. Lucrarea lui, „Ce qu’on appelle le vagabondage [What is called vagrancy]” (Musée d’Orsay, Paris) a a tras atentia lui Napoleon III care, dupa ce a vazut scena din pictura, a ordonat ca soldatii sa nu mai fie folositi la adunarea saracilor de pe strazi. In 1857, Stevens a facut prima sa vanzare importanta la un colectionar privat, cand „Consolation” a fost cumparata cu 6.000 de franci de catre colectionarul si dealerul de arta din Berlin, Ravéné. In acelasi timp, el si fratele lui deveneau parte a lumii artei din Paris, cunoscand oameni ca fratii Goncourt, Théophile Gautier si Alexandre Dumas la saloanele printesei Mathilde, precum si in popularele cafenele. In 1858, Stevens s-a casatorit cu Marie Blanc, care venea dintro familie bogata belgiana si vechi prieteni cu familia Stevens. Eugène Delacroix a fost martor la ceremonia de nunta. In 1863 a primit Legiunea de Onoare (Chevalier) de la guvernul belgian. In 1867 a castigat premiul intai la Expozitia Universala din Paris, unde el si Jan August Hendrik Leys au fost starurile sectiunii belgiene. Printre prietenii lui s-au numarat Édouard Manet, Edgar Degas, Charles Baudelaire, Berthe Morisot, James Abbott McNeill Whistler, Frédéric Bazille si Puvis de Chavannes si era un obisnuit al grupului care se aduna la Café Guerbois din Paris.
Stevens a luptat pentru Franta in timpul asediului Parisului in razboiul franco-prusac, insa s-a reintors in Belgia cu sotia si familia sa inainte de Comuna din Paris. S-au reintors dupa razboi, iar Stevens a continuat sa aiba succes. In 1875, el a cumparat o casa mare cu gradina in Paris pen rue des Martyrs, care a aparut in picturile lui cat si ale altor artisti, inclusiv in „The Croquet Party” (Städel Museum, Frankfurt am Main) a lui Edouard Manet din anul 1873.In 1878 a fost facut comandant al Legiunii de Onoare si a castigat inca un premiu intai la Salon.
In ciuda unor considerabile castiguri in urma vanzarii picturilor sale, Stevens a constatat ca o combinatie proasta in investitii si cheltuieli excesive pot cauza mari dificultati financiare. Stevens a inceput sa ia studenti privati, inclusiv pe Sarah Bernhardt, care i-a devenit o prietena foarte apropiata, precum si pe William Merritt Chase.
Singura importanta lucrare pe care a pictat-o in a doua parte a carierei sale este monumentala Panorama du Siècle, 1789-1889, pe care a pictat-o impreuna cu Henri Gervex. Stevens a pictat femeile si detaliile, iar Gervex a pictat barbatii, cu ajutorul a 15 asistenti. Lucrarea a fost primita cu interes la Expozitia Internationala tinuta in Paris in 1889. In 1895 s-a deschis o mare expozitie cu lucrarile lui in Brussels. In 1900, Stevens a fost onorat de Ecole des Beaux-Arts din Paris cu prima expozitie retrospectiva data vreodata unui artist in viata. In 1905 a fost primul artist in viata caruia i s-a permis o expozitie retrospectiva de arta belgiana in Bruxelles. Cu toate aceste expozitii, nu a reusit sa vanda destule lucrari pentru a se descurca mai bine financiar. Ramanand fara frate si cei mai multi prieteni care au murit, murit singur in Paris in 1906.
