Trandafirul
Daca ar fi satisfacut capriciul,
Lui Zeus, fara vreun temei,
Momentul alegerii unui rege,
Pentru flori, cu siguranta, chiar el,
Ar fi incoronat trandafirul.(Da!)
Pentru frumusetea sa regala,
Socotindu-l fara de pereche.
Cu aceasta eleganta, sunt valea,
Si dealurile impodobite,
Pamantul se face si el altar,
Chiar pentru patosul iubitilor,
Scump este acesta florilor pentru
Atragatorul farmec, precum si,
Privirilor (de timp) muritoare.
Bucuria si mandria plantelor,
Lauda (cea mare) a gradinii
Frumusetea roselii , aceasta da,
Nastere la desfraul fanetii,
Precum secarea focului si roua
Aurorei, pentru cea aleasa,
O roseata si mireasma (dulce).
Sufluri domoale, aceste arome,
Sunt un (mare)motiv de ardoare,
Atunci cand acesti bujori, pentru a
Lua sarutul zeitei iubirii,
Inveliti in frunze parfumate,
Sovaielnice petale,
Rad (de dericire) sub briza.
de Sappho
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Nicolae Grigorescu
Titlul: Trandafiri sălbatici
Titlul original: Trandafiri sălbatici
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Nicolae Grigorescu (nascut in 15 mai 1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa, decedat in 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti.
În cadrul „Expoziţiei Universale” de la Paris (1867), participă cu şapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tânără ţigancă, revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte”.
În 1877 este convocat să însoţească armata română în calitate de „pictor de front”, realizând la faţa locului în luptele de la Griviţa şi Rahova desene şi schiţe, ce vor sta la baza unor compoziţii.
Într-un moment decisiv pentru constituirea culturii României moderne — în poezie se afirma geniul lui Eminescu — Nicolae Grigorescu întreprinde o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic.
Cu o formaţie în care se recunoaşte filonul tradiţiilor picturii murale, de care se apropie în anii tinereţii, şi, deopotrivă, experienţele impresioniştilor, Grigorescu se manifestă în diverse genuri cu o autoritate care se va prelungi şi după dispariţia artistului. Influenţa covârşitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor lui a marcat şi evoluţia generaţiei ce i-a urmat, creaţia sa inaugurînd astfel o tradiţie picturală de amplă rezonanţă.
Nicolae Grigorescu se stinge din viaţă la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe şevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, Întoarcerea de la bâlci.
