Gustave Caillebotte - Sena

POEM

La inceput a fost cuvantul IUBIRE.
Respiratia ta ajungea pana la mine
stranie, ca o adiere de vant, iar vantul
staruia in juru-ne ca o respiratie tainica.
Nu-mi amintesc din timpul acela decat
locurile umbrite pe unde treceam
si cerul inalt. Celelalte toate, daca mai vin,
le intalnesc intamplator, ca pe tine.
Intotdeauna acelasi ceas batea ora;
parca toate lucrurile din lume ar fi avut
o singura moarte in aceeasi inima.
zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte
arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor
si ramanem singuri in intuneric
ca o profunda revarsare de ape.
La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,
iar intre noi IUBIREA, ca un somn mort.
Prima data, soarele, in timp ce trecea
de la unul
la altul,
cazu, pasare de aur ucisa, in valuri.
Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete
coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.
Aceasta dura cateva mii de ani. Apoi, intr-un tarziu,
animale marine venira sa muste din tarmuri.
Acum liniile noastre mancate se aseamana
cu profilul continentelor; iar sufletele,
cu floarea nestatornica din spuma marii,
se sfarma in vanturi, se usuca pe stanci.
La inceput intre noi a fost un singur cuvant.
Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,
cand respiratia ta ajunge pana la mine,
stranie, ca o adiere de vant ...

de Stefan Augustin Doinas

---------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Sena
Data: 1892
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 125 x 100 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Gustave Caillebotte - Barci pe Sena la Argenteuil

Jurnal de bord

Să nu vorbim de cei care-au sărit
din luntre, ca s-ajungă mai devreme
la ţărm: sunt nişte diletanţi ai morţii...
Noi însă, pasagerii cu vocaţie,
ne îndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai bună
e creşterea. Da: creştem, devenind
tot mai flămânzi de nemurire. Unii
se şi realizează. Ce plăcere
să-i vezi crescându-şi numele în lemnul
de pin al luntrii!... Unii dintre ei
păzesc copiii - să nu joace rişca.
Alţii s-au instalat, cuminţi, la pupă
şi studiază dârele. Există
chiar mâncători de ciocârlii, al căror
gâtlej o să le supravieţuiască.
Dar cei mai mulţi îşi schimbă-ntruna locul
împrumutându-şi sculele, în tranşă.
Când câte unul strigă: "Hei, luntraşe!",
ecoul îi răspunde leneş: "Doarme...";
Dar asta este o poveste-n care
mulţi nu mai cred. În general, n-avem
nici paraziţi, nici boli molipsitoare.
(Idei există, însă nu fac pui.)
Un singur lucru ne îngrijorează
(dar cei ce-l spun sunt aruncaţi în apă):
de-atât amar de vreme n-am primit
nici un mesaj - un porumbel, o trâmba -
ca semn că vom vedea curând uscatul.
(Telegrafistul a murit, şi nimeni
nu-şi aminteşte alfabetul Morse.)
Să fi greşit direcţia?... Nu cred:
curentul bate-n dunga luntrii noastre,
iar soarele-apucând ne-arată locul
de naştere al peştilor cu aripi.
Cât mai avem până acolo? Unii
susţin că, peste câtva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungând
pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea
pe cer cum navighează umbra noastră.

E ora mesei. Se aud ţipând
cei care-aleşi prin tragere la sorţi
(cu zaruri măsluite!) vor fi astăzi
excluşi de la festin: sunt bucătarii...

de Stefan Augustin Doinas

---------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Barci pe Sena la Argenteuil
Data: 1890
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 73 x 60 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Jacopo Carucci - Jacopo da Pontormo - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JACOPO DA PONTORMO

„Vertumn”

III

Calea spre acolo trecea desigur printre nori
ai căror culoare îi făcea asemeni gipsului, sau marmorei
atât de tare, încât crezusem că aveai în vedere
chiar asta: contururile spălăcite,
haosul, ruinele universului. Dar asta ar fi însemnat
viitorul, în timp ce tu existai
deja. Puţin mai târziu, într-o cafenea pustie,
într-un orăşel adormit şi încins de soare până ce albi,
unde cineva, inventând arca, nu a fost în stare să se oprească,
îmi dădusem seama, că mă înşel auzindu-ţi discuţia
cu o bătrână localnică. Graiul era un amestec dintre
freamătul verde şi murmurul valurilor
albastre şi atât de năvalnic, încât, pe parcursul discuţiei,
te-ai transformat de câteva ori în ea.
„Cine e?” – am întrebat apoi, când am ieşit.
„Ea?” – ai strâns din umeri. „Nimeni. Pentru tine – zeiţă”.

de Iosif Brodski

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jacopo Carucci - Jacopo da Pontormo
Titlul: Halberdier
Titlul original: Halberdier
Data : c.1530; Italia
Stilul: Manierism
Mod de realizare: ulei pe pînză
Dimensiunea: 72 x 92 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor
Jacopo Carucci (24 mai 1494 – 2 ianuarie 1557), cunoscut ca Jacopo da Pontormo, Jacopo Pontormo sau simplu, Pontormo, a fost un pictor italian manierist si portretist al Scolii Florentine.Jacopo Carucci s-a nascut la Pontorme, langa Empoli. Vasari relateaza cum baiatul orfan, „tanarul melancolic si singur”, a ajuns ucenic.
Jacopo n-a stat prea mult in Florenta cand Bernardo Vettori l-a trimis sa faca ucenicie cu Leonardo da Vinci, apoi cu Mariotto Albertinelli, Piero di Cosimo, iar in final, in 1512, cu Andrea del Sarto.Pontormo a pictat in si in jurul Florentei fiind deseori patronat de Familia Medici. Un exemplu aal stilului sau timpuriu e lucrarea „The Visitation of the Virgin and St Elizabeth”, pictata intre 1514 – 1516.

Alexis Grimou - Portrait of a Lady, said to be Louise Julie de Nesle, Comtesse de Mailly - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALEXIS GRIMOU

Să te fac să îmi simţi iubirea

Când ploaia te loveşte în faţă,
Şi toată lumea se ia de tine,
Te-aş putea strânge în braţe
Ca să te fac să-mi simţi iubirea.

Când apar umbrele serii şi stelele
Şi nu e nimeni acolo pentru a-ţi şterge lacrimile,
Te-aş putea ţine în braţe pentru un milion de ani
Ca să te fac să îmi simţi iubirea.

Ştiu că nu te-ai hotărât încă,
Dar nu te-aş răni niciodată.
Am ştiut încă din clipa în care ne-am cunoscut,
Nu am nici o îndoială unde ţi-e locul.

M-aş înfometa, m-aş învineţi,
Şi m-aş târî pe stradă.
Nu, nu există nimic să nu fac
Pentru ca tu să îmi simţi iubirea.

Furtunile vuiesc pe marea învolburată
Şi pe autostrada regretelor.
Deşi vânturile schimbării bat sălbatic şi liber,
Încă nu ai cunoscut nimic asemenea mie.

Te-aş putea face fericit, ţi-aş îndeplini visurile
Nu există nimic să nu fac.
Aş merge până la capătul pământului pentru tine
Ca să te fac să îmi simţi iubirea

Artist: Bob Dylan
Cântec: To make you feel my love

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alexis Grimou
Titlul: Portrait of a Lady, said to be Louise Julie de Nesle, Comtesse de Mailly
Titlul original: Portrait of a Lady, said to be Louise Julie de Nesle, Comtesse de Mailly
Data : secolul al 18-lea
Stilul: Clasicism riguros
Mod de realizare:
Dimensiunea: 57,2 × 48,3 cm
Unde se gaseste: Necunoscut
Date despre pictor:
Alexis Grimou (24 mai 1678, Argenteuil – mai 1733, Paris) a fost un pictor francez. In 1704 s-a casatorit cu nepoata hangiului Procope, a carui casa din Paris era locul de intalnire al artistilor si intelectualilor. In anul urmator Grimou a fost acceptat la Academie Royale de Peinture et de Sculpture. Desi trebuia sa picteze pentru intrarea in academie portretul sculptorului Jean Raon (1630-1707) si al pictorului Antoine Coypel, el nu a prezentat niciuna dintre cele doua picturi, iar intelegerea s-a anulat in 1709. Ca rezultat s-a dus la Academie de St Luc.
Pregatit de François de Troy in traditia clasicismului riguros din secolul al XVII-lea, Grimou a adus o paleta calda si a considerat compozitiile maestrului ca fiind foarte indraznete, ceea ce a dus la dezvoltarea picturii franceze in secolul al XVIII-lea. La fel ca si Chardin mai tarziu, Grimou s-a inspirat de pictorii olandezi in lucrarile sale.Era renumit pentru picturile de compozitie cu oameni, soldati, muzicieni, iar portretele lui intimiste au exercitat o puternica influenta asupra lui Fragonard.

Philip Pearlstein - Traversare cu incantații - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JULES PERAHIM

* * *

un munte vrăjit de albastrul ochilor tăi
cheamă luna argintie
peste cîmpia verde
unde păsări zboară
cu imaginea trupului tău.

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Philip Pearlstein
Titlul: Traversare cu incantații
Titlul original:
Data : 1986
Stilul: Suprarealism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București - d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, evreu de origine, care a excelat în stilul suprarealismului, dar și al realismului socialist.
Născut Iuliș Blumenfeld, Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu. Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avangardismului suprarealist românesc.
Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt ce însemnă în ebraică "flori", a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori)[3].
Colaborează la revistele avangardiste Unu (1930 - 1932) și Alge (1930 - 1933) , pe care o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932, are loc prima expoziție personală de tablouri și desene, de tendință suprarealistă, metafizică, la București. Expune la București și la Brașov în 1936 tablouri și desene cu evidente accente de critică socială.
În 1938, expune la Praga, unde îl întâlnește pe artistul dadaist John Heartfield. Întors în România în timpul ascensiunii fascismului, este amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă ("Cuvântul liber", "Reporter", "Pinguin") și este nevoit să se refugieze în URSS, unde dezastrele războiului îl împing până în Armenia, unde își câștigă existența ca decorator al unui teatru pentru răniți.
În martie 1944, este mobilizat la Moscova pentru a fi tehnoredactorul revistei de front "Graiul nou". În această calitate, se întoarce în România în momentul în care aceasta se detașează de Axă. Lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948 - 1956) și ca redactor-șef al revistei "Arta plastică" (1956 - 1964). În acest timp, se consacră exclusiv artelor aplicate, ilustrației de carte, decoruri de teatru, decorații murale și ceramică. Din anii șaizeci revine la pictură. Se stabilește în Franța în 1969 [4] și realizează apoi cu succes circa patruzeci de expoziții personale în diverse țări ale lumii.
Începând din anii '90, opera lui Perahim este prezentă și în muzeele românești.