Wols - On lui fait une radio - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFRED OTTO WOLFGANG SCHULZE

Civilizaţie

O crâşmă. Radio. Şi muzică
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă
muzica de dans.
Şi mâinile acelui om,
ce bat în masă
ritmul dansului
şi faţa omului, încremenită,
o faţă albă de ghilotinat.

Mâinile
despărţite
de ceea ce gândeşte omul.

Şi faţa-i albă de ghilotinat.

de Eugen Jebeleanu

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wols
Titlul:On lui fait une radio
Titlul original: On lui fait une radio
Data : 1939
Stilul: Suprarealism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Wols a fost pseudonimul lui Alfred Otto Wolfgang Schulze (27 mai 1913, Berlin - 1 septembrie 1951, Paris ), pictor și fotograf german care lucrat preponderent în Franța. Este considerat un pionier al abstractizării lirice , unul dintre cei mai influenți artiști ai mișcării Tachisme . Este autorul unei cărți despre teoria artei intitulată Aphorismes de Wols .

José Vela Zanetti - Siesta - aniversare

* * *

în arșița verii
mistere luminoase
sub cerul albastru
întins pe snopii auri
stau și asist
la siesta viselor mele

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: José Vela Zanetti
Titlul:Siesta
Titlul original: Siesta
Data :
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
José Vela Zanetti (27 mai 1913 - 4 ianuarie 1999) a fost pictor și muralist spaniol care a lucrat în Spania, Republica Dominicană și Statele Unite.

José Vela Zanetti - Don Quijote inmortal - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOSE VELA ZANETTI

Aceeaşi vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

de Octavian Paler

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: José Vela Zanetti
Titlul: Don Quijote inmortal
Titlul original: Don Quijote inmortal
Data :
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
José Vela Zanetti (27 mai 1913 - 4 ianuarie 1999) a fost pictor și muralist spaniol care a lucrat în Spania, Republica Dominicană și Statele Unite.

Dana Nechita - Tufanele la Sumerna

Sa ne iubim ca florile

Sa ne iubim ca florile
in noi insine
Sa crestem pe ramura
vie a cuvintului
Eu sunt
A
petala strigarii,
tu esti
U
friguroasa floare
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
ca litere singure
in interiorul cuvintului
O, tu cuvintule
sex si matrice
din care se naste
intreg viitorul
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
in voi insiva
in ei insisi,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe,
flori de mar.

de Nichita Stanescu

-------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Tufanele la Sumerna
Data : 2014
Dimensiunea : 20 x 30 cm
Media:Ulei pe panza

Dana Nechita - Curtea veche

ZIUA EMIL ISAC

Astept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

de Emil Isac

--------------------------------------------------------------------------------
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.
Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).
a studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.
------------------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Curtea veche
Data : 2013
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza