duminică, 25 iunie 2017

Nicolae Grigorescu - Pescari la Grandville

ferestre deschise

joacă-te cu vântul acesta moale
în soarele amiezii
bronzată de albastru şi împliniri
privirea ei scrie poeme
având drept sursă marea,
virtute a întâmplării
gesturi pline de nerăbdare
nebănuite adevăruri.

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nicolae Grigorescu - Pescari la Grandville
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița — d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.

Nicolae Grigorescu - La mare

amintire

pe scena aurie
in faţa mării
trezesc în mine amintiri:
paşi pe nisip
miros de alge
pierderea de sine.
pe irisi
continuă să se desfăşoare
file de jurnal
scoase dintr-un joben
cu miros de pipă
şi nu regret nimic.


aştept sosirea pescăruşilor
şi ultima reprezentaţie a delfinilor.

(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nicolae Grigorescu - La mare
Data: 1881
Stilul: Impresionism
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița — d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.
Una dintre cele mai mari iubiri ale lui Grigorescu a fost soprana Carlotta Leira, o voce foarte cunoscută la Paris şi pe care Grigorescu a cunoscut-o în timp ce studia la controversata Şcoală de la Barbizon. Frumuseţea răpitoare a artistei scenei lirice l-a acaparat imediat pe pictorul român şi a rugat-o să-i devină muză. Aşa a reuşit Grigorescu să realizeze cele mai frumoase tablouri în care reflectă feminitatea, precum „Interior de atelier ” sau „În grădină…”. Relaţia celor doi se concretizează în anul 1881 când, ajunşi pe la malul Mării Negre, în Constanţa, Grigorescu inserează imaginea Carlottei în veritabilele sale pânze „La mare” sau „Pe marginea oceanului”. Carlotta reuşeşte să devină o voce foarte cunoscută şi să cucerească celebrul, în acele timpuri Cazinou din Constanţa. Din păcate, frenezia iubirii dintre cei doi dispare, ea rămânând doar în tablouri.

sâmbătă, 24 iunie 2017

Robert Henri - Micuța dansatoare - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ROBERT HENRI

* * *

respirația ușoară
și umbra trupului tău de pe perete
readuc în sînge
incendii de neînchipuit

(cav)




-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Robert Henri
Titlul: Micuța dansatoare
Titlul original: The Little Dancer
Data : 1918
Stilul: Realism american
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Robert Henri (25 iunie 1865 – 12 iulie 1929) a fost un pictor şi educator american, una din figurile cele mai notabile ale curentului artistic cunoscut sub numele de Şcoala Ashcan, conform originalului Ashcan School.Robert Henri s-a născut ca Robert Henry Cozad în Cincinnati, Ohio ca fiu al Theresei Gatewood Cozad din Malden, West Virginia al lui John Jackson Cozad, pasionat al jocurilor de noroc şi investitor în proprietăţi. Henri a avut un frate, Johnny, ambii fiind veri îndepărtaţi ai pictoriţei americane Mary Cassatt. În 1871, tatăl lui Henri a fondat localitatea Cozaddale în statul Ohio, pentru ca ulterior, în 1873, după ce familia s-a mutat în statul Nebraska, să fondeze o altă localitate, Cozad, Nebraska.Între anii 1915 şi 1927 Henri a fost unul dintre profesorii iubiţi şi influenţi ai “Ligii studentilor de artă din New York” (conform originalului, Art Students League of New York).

Jean Metzinger - Dancer in a café - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JEAN METZINGER

* * *

în această cafenea
nici dansatorii
nici privitorii
nici gesturile lor
nu sunt reale


reală e numai singurătatea lor

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Jean Metzinger
Titlul: Dancer in a café
Titlul original: Dancer in a café
Data : 1912
Stilul: Cubism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea: 114.3 x 146.1 cm
Unde se gaseste: Albright-Knox Art Gallery, Buffalo, NY, US
Date despre pictor
Jean Metzinger (n. 24 iunie 1883, Nantes – d. 3 noiembrie 1956, Paris) a fost un pictor, teoretician, scriitor, critic de artă și poet francez. Lucrările sale dintre 1900 și 1904 par a purta influența neoimpresionismului unor Georges Seurat și Henri Edmond Cross. Între 1904 și 1907, a creat în stilurile divizionist și fauvist. Din 1908 a trecut la cubism, atât ca artist, cât și ca teoretician, devenind unul dintre gânditorii principali ai curentului. Jean Metzinger și Albert Gleizes au scris primul tratat major despre această direcție artistică, intitulat Du "Cubisme" (în română Despre cubism) în 1912. Metzinger a fost unul dintre membrii fondatori ai grupului artistic Section d'Or. Opere ale sale au fost prezentate de către regimul nazist în cadrul expoziției denigratoare Artă degenerată.

Hugo Simberg - Îngerul Rănit - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI HUGO SIMBERG


Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

de Eugene Ionesco

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Hugo Simberg
Titlul: Îngerul Rănit
Titlul original:
Data : 1903
Stilul: Simbolism
Mod de realizare:
Dimensiunea: 154 x 127 cm
Unde se gaseste: Finnish National Gallery, Helsinki, Finland, Helsinki City Museum, Helsinki, Finland

Date despre pictor:

Hugo Simberg, (1873-1917) “Îngerul Rănit”
Pictor simbolist, Hugo Simberg prefera, totuși, să nu explice niciodată sensul ascuns al tablourilor sale, astfel ele rămânând deschise pentru interpretare oricui le privește.

Despre “Ingerul rănit ” știm doar că a fost pictat la puțin timp după ce artistul a fost externat din spital, după o cădere nervoasă. De aceea putem presupune că subiectul tabloului - doi copii, ducând un înger rănit pe targă, ar putea fi unul personal – poate fi reîntoarcerea la viață a sufletului, după o grea suferință…sau poate este un simbol al susțnerii în viață a unui suflet rănit doar de către corpul , structura sa fizică…

Lucrarea este expusă la Galeria Atheneum din Helsinki.
Ingerul ranit(1903)este tabloul realizat de pictorul simbolist finlandez Hugo Simberg,considerata pictura reprezentativa a poporului finlandez
Doi băieți ursuzi și sănătoși, transportă o targă, purtând un înger îmbrăcat în alb. Aripa îngerului a fost rănită și ochii ei sunt acoperite cu un bandaj. Pictura nu ne spune ce sa întâmplat, lăsând loc atâtor interpretări câți spectatori o privesc. Poate, aceasta multitudine de variante, a fost chiar alegerea artistului finlandez: Hugo Simberg. Când el a afișat, mai întâi lucrarea în expoziția anuală a Societății de Artă Finlandeze, expoziție redactată de către Hugo Simberg, în scrisoarea de mai sus, opera ar fii fost foarte aproape în a primii un nume. Lipsa numelui și multitudinea de povesti ale privitorilor, poate a fost modul artistului de a spune că nu există o singură interpretare corectă . Fiecare privitor creează semnificația lucrării pentru el / ea, interpretând-o într -un mod personal.

Hugo Simberg și-a petrecut mulți ani lucrând la aceasta opera. Schițele și fotografiile lui ne povestesc progresul lucrării sale. Primele scene îl redau pe îngerul rănit, într-un vagonet, împins de mici demoni. În tot procesul creației, figura îngerului rănit, a fost punctul central al operei lui Simberg, dar și peisajul ales, fiind unul real, Eläintarha Park în Helsinki, iar aleea de-a lungul golfului Töölönlahti există și astăzi. În perioada realizării operei sale, Eläintarha Park, era un loc popular de activități și promenadă al clasei muncitoare. De asemenea multe instituții caritabile își aveau locația în jurul acestui parc, printre care se numără: „Școala Fetelor Oarbe” și „Căminul Schilozilor„. În pictură reiese direcția, pe care o au cei 2 băieți și îngerul rănit transportat de ei, spre cele 2 instituții caritabile menționate mai sus. Simbolic, îngerul, poartă în mâna dreaptă, un mănunchi de ghiocei, reprezentând sănătatea și renașterea.

În perioada realizării operei, Hugo Simberg, suferea de meningită, pictura fiind un puternic aliat, în timpul recuperării sale, dar, se crede, și sursă de inspirație metaforică: „Meningita având ca simptome: dureri de cap, redoare (înțepenirea gatului), confuzie sau nivel scăzut de conștientă, fotofobie.” Fiecare dintre aceste simptome, se regăsesc în prezența centrală a îngerului. Dacă am „transforma” aripile îngerului în plămâni, am observa și un prejudiciu adus de meningită tuberculoasă la nivelul superior al plămânilor lui Simberg. Dar, toate cele redactate mai sus, sunt o pur interpretare a unor legături cu realitatea lui Hugo Simberg la acel moment.

La o privire atentă, supusă razelor X, imaginea familiară este alta față de rezultatul final. Sub pictura actuală, îngerul, deși are aceeași poziție, are părul mai închis la culoare, bandajul nu îi acoperă ochii, ci este pus peste frunte, iar pe fundal apare o barcă. Simberg a făcut apel către mai multe fete, pentru ai poza ca model pentru înger, una dintre fete având chiar părul castaniu. Simberg a realizat pictura în atelierul său din Helsinki, fiind finalizată în anul 1903. Se crede, că unele dintre ultimele modele pentru înger, au fost Gertrude și Adrienne, fiicele lui Carl Mangus Gadd, medicul orașului Viipuri. Membrii familiei Gadd soseau regulat, aproape în fiecare vară, în Niemenlautta, lângă Vyborg, la fel și ai familiei Simberg. Este foarte posibil, ca părul blond al îngerului sa aparțină uneia dintre cele doua fetite ale familiei Gadd. Tot în 1903, artistul Simberg, le-a realizat două portrete celor două fetițe. Unul este intitulat „Morning ” și este portretul făcut de Simberg pentru Adreienne Gadd, în prezent aparținând colecției Ostrobothnian Museum, iar celalalt portret, intitulat „Girl” aparține colecției Gösta Serlachius Fine Arts Foundation și o reprezintă pe Gertrude Gadd. De asemenea, nu pot spune sigur, ca una din fetele familiei Gadd este îngerul din pictura lui Simberg, este tot o presupunere. Hugo Simberg nu a lăsat nicio schiță, fotografie sau înscris, pentru ultima etapă a operei sale. Motivul alegerii părului blond pentru înger și identitatea modelului a rămas, până astăzi, un mister.

Hugo Simberg a fost rugat să se ocupe, împreună cu pictorul Knut Magnus Enckell, de frescele pentru Catedrala Tampere, 1905 – 1906. Printre acestea, Simberg, a transpus, într-o variantă mult mai vastă, opera lui favorită: „The Wounded angel”. Varianta originală, a operei, este expusă în Atheneum – Helsinki, și a fost finalizată în anul 1903, în ulei, iar astăzi este considerată opera de referință a lui Hugo Simberg și a fost votata, în 2006, pictura națională a Finlandei.