sâmbătă, 15 iulie 2017

Alexander Roslin - Doamna cu voalul negru - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ALEXANDER ROLIN

* * *

privirea ta pe jumătate ascunsă după voalul negru
nu îmi spune nimic
strălucitor este totuși zâmbetul pe buze


(cav)




----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alexander Roslin
Titlul: Doamna cu voalul negru
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alexander Roslin (15 iulie 1718 – 5 iulie 1793) a fost un pictor portretist suedez care a activat in Scania, Bayreuth, Paris, Italia si St. Petersburg, care a pictat in special pentru membrii familiilor aristocrate. A combinat cu maiestrie portretul psihologic cu reprezentarea tesaturilor si bijuteriilor. In stilul sclipitor ales de el, in culori stralucitoare, Alexander Roslin exemplifica stilul Rococo. A trait in Franta din 1752 pana in 1793, o perioada care a cuprins cea mai mare parte a carierei sale.Artistii Rococo au optat pentru un stil mai amuzant, elegant si bogat ornamentat, caracterizat de luminozitate, eleganta si o abordare gratioasa a artei si arhitecturii.Alexander Roslin s-a nascut in 15 iulie 1718, in Malmö, Suedia, fiul unui medic de marina, Hans Roslin si al Catherinei Wertmüller. Aratand un talent neobisnuit pentru desen si pictura, el s-a pregatit la desen la Karlskrona sub indrumarea capitanului Lars Ehrenbill(1697–1747) in scopul de a deveni desenator de marina, apoi a inceput sa picteze miniaturi. Stockholm a devenit un centru intelectual si artistic dupa ce regina Christina a stabilit legaturi cu Paris, iar Alexander Roslin s-a mutat acolo.La varsta de 16 ani a devenit ucenicul pictorului de curte Georg Engelhard Schröder in Stockholm, a studiat pictura acolo pana in 1741 incepand sa picteze in ulei portrete mari. Schröder a fost influentat de Hyacinthe Rigaud si Nicolas de Largillière. In 1741, Roslin s-a stabilit in Gothenburg, iar in anul urmator s-a mutat in Scania, unde a ramas pana in 1745, pictand portrete si picuri religioase pentru biserica din Hasslöv. In 1745, Roslin a plecat din Suedia in Bayreuth, unde a fost invitat sa lucreze pentru marchizul de Brandenburg-Kulmbach. In 1747, el s-a mutat in Italia sa studieze lucrarile marilor maestri. In acelasi an s-a mutat la Paris, la varsta de 34 de ani, unde s-a stabilit pentru tot restul vietii.Aici, in 1759, el s-a casatorit cu acuarelista Marie-Suzanne Giroust (1734–1772).Cei doi au avut trei fii si trei fiice. In 1768 Roslin a pictat-o imbracata dupa moda bologneza, ‘Lady with Veil’, un portret pe care criticul de arta, scriitorul si filozoful Denis Diderot a considerat-o „très piquante”. In Paris a fost un protejat al lui François Boucher, iar opera sa a ajuns foarte repede la moda.A fost ales membru al Academiei Franceze de Arta. In 1765 a inregistrat un triumf semnificativ cu portretul familiei La Rochefoucauld, pictat in competitie cu Jean-Baptiste Greuze, lucrare care a castigat premiul.

Galliano Umberto Mazzon - Patru anotimpuri - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI GALLIANO UMBERTO MAZZON

* * *

în jurul unei mese rotude
un pătrat și un triunghi
stau la taclale
despre perfecțiunea iubirii

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Galliano Umberto Mazzon
Titlul: Patru anotimpuri
Titlul original: Le quattro stagioni
Data:
Stilul: Concretism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Galliano Umberto Mazzon ( Camisano Vicentino , de 15 luna iulie anul 1896 - Milano , cu 3 luna iulie anul 1978 ) a fost un pictor și profesor italian .

Yervand Kochar - ECSTASY - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI YERVAND KOCHAR

* * *

în întunericul albastru
o tăcere tăcută curge încet
dantela roșie acoperă piela albă
lumânări parfumate și luna
jurăminte fără cuvinte
șoldurile mele
ale tale
fantezia mea
tu și eu
în extaz


(cav)


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Yervand Kochar
Titlul: ECSTASY
Titlul original:
Data: 1960
Stilul: Cubism, expresionism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ervand "Kochar" Kocharyan , cunoscut și sub numele de Yervand Kochar ( armenian : Երվանդ Սիմոնի "Քոչար" Քուարյան ; 1899 - 1979) a fost un sculptor proeminent și artist modern al secolului al XX-lea și fondator al mișcării de artă Pictura în spațiu . Muzeul Yervand Kochar este situat în Erevan, Armenia și prezintă o mare parte din munca sa.

Rembrandt - Doi bărbați bătrâni - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI REMBRANDT

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

de Octavian Paler

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Rembrandt
Titlul: Doi bărbați bătrâni
Titlul original:
Data: c.1628
Stilul: Baroque
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 72.3 x 59.5 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).

Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toţi fraţii săi, el este singurul care învaţă să scrie şi să citească într-o şcoală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Tânărul Rembrandt îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învaţă aici tehnica picturii. Pânzele lui – uneori copii ale lucrărilor altor maeştri – îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinţii săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deşi studiază la el numai şase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ şi modul de reprezentare a stărilor sufleteşti la figurile înfăţişate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clar-obscurului.

Rembrandt părăseşte Amsterdamul pentru a-şi deschide la Leiden un atelier propriu.. I se alătură Jan Lievens, un talentat pictor, și el elev al lui Lastman.

Rembrandt se stabilește la Amsterdam în 1633. Grație renumelui său artistic, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-și deschidă un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obține o primă comandă importantă, Lecția de anatomie a doctorului Tulp. Tabloul este o lucrare de maestru și Rembrandt pătrunde în cercul marilor pictori olandezi. Comenzile se succed continuu, în special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care îi comandă portrete. În 1634, stathouder-ul Henric Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat Patimile Domnului.
În 1634 se căsătorește cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă. Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a primarului, îi aduce și o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche se stabilește în cartierul elegant, cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt își instalează atelierul la etajul al doilea al noii lor case. Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă a orașului Amsterdam pulsând de viață, ceea ce a influențat paleta de culori a maestrului.

Soții Rembrandt sunt extrem de afectați de moartea primilor trei copii ai lor. În 1641 se naște Titus. Copilul se bucură de o bună sănătate, în schimb cea a Saskiei se deteriorează. Se îmbolnăvește de tuberculoză și moare la 14 iunie 1642. Între timp, Rembrandt care tocmai termină tabloul intitulat Rondul de noapte, ajunge în culmea gloriei. Succesele sale în pictură sunt întunecate însă de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.
Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, această sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplinește un rol dublu, acela de educatoare și de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soț și soție, dar nu se căsătoresc oficial. Justiția ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăiește nouă ani alături de artistul tot mai bătrân și mai izolat de lume. Creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relațiile artistului cu beneficiarii se deteriorează și ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate. Cu toate acestea își continuă munca de creație. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngrijește de părintele său, dar și el moare în 1668, cu un an înainte de sfârșitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

Rembrandt - Rondul de noapte


ANIVERSARE VÂRSTA DE AUR OLANDEZĂ CU REMBRANDT

Tablouri

Toate muzeele se tem de mine,
Findcă de cîte ori stau o zi-ntreagă
În fața unui tablou,
A doua zi se anunță
Dispariția tabloului.

În fiecare noapte sînt prins furînd
Într-o altă parte a lumii,
Dar mie nici nu-mi pasă
De gloanțele ce-mi șuieră pe la ureche,
Și de cîinii lup care-mi cunosc acum
Mirosul urmelor
Mai bine decît îndrăgostiții
Parfumul iubitei.

Vorbesc tare cu pînzele ce-mi primejduiesc viața,
Le-agăț de nori și de copaci
Și mă dau înapoi să am perspectivă.
Cu maeștrii ,,italieni” poți să legi ușor o conversație.
Ce gălăgie de culori !
Și din cauza asta
Cu ei sînt foarte repede prins,
Văzut și auzit de la distanță,
Parcă aș duce-n brațe papagali.

Cel mai greu se fură Rembrandt :
Întinzi mîna și dai de-ntuneric -
Te apucă groaza. Oamenii lui nu au trupuri,
Ci numai ochi închiși în beciuri întunecoase.

Pînzele lui Van Gogh sînt nebune,
Se-nvîrtesc și se dau peste cap,
Și trebuie să ții bine de ele
Cu amîndouă mîinile,
Că sînt supte de-o forță din lună.

Nu știu de ce Bruegel mă face să plîng,
El nu era mai bătrîn decît mine,
Dar i s-a spus bătrînul,
Fiindcă pe toate le știa cînd a murit.

Și eu caut să-nvăț de la el,
Dar nu pot să-mi țin lacrimile,
Care-mi curg pe ramele lui de aur
Cînd fug cu anotimpurile la subsuoară.

Cum vă spuneam, în fiecare noapte
Fur cîte un tablou
Cu o dexteritate de invidiat,
Drumul fiind însă foarte lung.

Sînt prins pînă la urmă
Și ajung acasă noaptea tîrziu,
Obosit și sfîșiat de cîini,
Ținînd în mînă o reproducere ieftină.

de Marin Sorescu

 

-------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Rembrandt
Titlul: Rondul de noapte
Titlul original:
Data: 1642
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Baroque
Dimensiuni: 363 x 437 cm
Deţinător:

Date despre autor:
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.

DESCRIERE TABLOU:

Misterul tabloului “Rondul de noapte” a lui Rembrandt, dezvăluit?

Pictura “The Night Watch” (Rondul de noapte) a lui Rembrandt a uluit cercetătorii timp de secole, datorită abundenţei de indicii ascunse şi mesaje codate. Se ştia deja că denumirea tabloului nu este cea de acum, ci că pânza se numea iniţial “Compania căpitanului Frans Banning Cocq şi a locotenentului Willem van Ruytenhurch”.
Regizorul Peter Greenaway susţine în filmul său “Nightwatching” (2007) că pictorul a utilizat acel tablou pentru a da în vileag o conspiraţie criminală împotriva celor din clasa conducătoare a Amsterdamului. Terminat în anul 1642, “Rondul de noapte” a fost comandat de către miliţia locală care se dorea a fi imortalizată pe pânză, apelând în acest scop la unul dintre cei mai mari pictori ai vremii.
Potrivit filmului lui Greenaway, artistul a descoperit că cel care era căpitanul miliţiei a fost ucis şi că subalternii şi colegii săi au aranjat ca asasinatul să pară un simplu accident din timpul unor exerciţii de trageri.
De asemenea, “Rondul de noapte”, susţine Greenaway, conţine mesaje ascunse şi ironizează miliţienii, insinuând că unul dintre ei era ga*, iar altul afemeiat. Prezenţa din tablou a tinerei femei a uimit dintotdeauna istoricii de artă, însă acelaşi Greenaway o identifică pe aceasta ca fiind vecina lui Rembrandt şi fiica ilegitimă a lui Rombout Kemp, unul dintre cei care apar în pictură. Aceasta fusese obligată să lucreze într-un bordel, iar faptul că a fost inclusă în tablou doreşte a scoate la iveală acest secret ruşinos, este de părere regizorul.
Acelaşi film intenţionează să rezolve şi enigma sărăciei pictorului. Rembrandt, foarte bogat şi renumit în tinereţea sa, a murit în sărăcie. Greenaway sugerează astfel că miliţienii, supăraţi de sfidarea pictorului, s-au răzbunat pe acesta, distrugându-i reputaţia şi viaţa personală.
Greenaway are o explicaţie pentru identitatea fiecărui personaj din tablou şi ceea ce simbolizează fiecare. El îl descrie pe Rembrandt că pe “un Mick Jagger şi Bill Gates al acelor vremuri” şi explorează în continuare viaţa privată a artistului precum şi relaţiile amoroase ale acestuia.
Tabloul “Rondul de noapte” a fost înconjurat de controverse la vremea sa, însă acum este considerat o capodoperă. Atunci, comandantul Frans Banning Cock s-a plâns că ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acţiunii înseşi, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acţiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradiţional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepţional scenă, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziţie de lumini.
Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezei târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.