miercuri, 11 octombrie 2017

James Barry - Venus Anadiomene - aniversare


* * *

mereu fără odihnă
te caut în mare
acolo unde se oglindesc ochii tăi
în care stau scrise
două cuvinte
niciodată rostite
de vreme ce nu ne-am cunoscut niciodată

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: James Barry
Titlul : Venus Anadiomene
Titlul original: Venus Anadyomene
Data: 1772
Stilul: Neoclasicism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
James Barry (11 octombrie 1741 – 22 februarie 1806), pictor irlandez cunoscut pentru seria in sase parti de picturi intitulata „The Progress of Human Culture” de la Royal Society of Arts. A fost remarcat si pentru determinarea lui in a creea arta mai degraba conform propriilor principii decat cele ale protectorilor lui, precum si pentru ca a fost printre primii pictori romantici din Regatul britanic.A avut o mare influenta asupra lui William Blake.
James Barry s-a nascut in Water Lane, Cork, Irlanda pe 11 octombrie 1741. Tatal lui a fost constructor si un comerciant de-a lungul coastei dintre Anglia si Irlanda. Barry a facut cateva calatorii in copilarie, insa si-a convins tatal sa-l lase sa studieze desenul si arta. A studiat prima data cu un artist local, John Butts.La scolile din Cork unde a fost trimis a fost privit ca un talent exceptional. Pe la varsta de 17 ani a incercat pictura in ulei, iar pana la varsta de 22 de ani, cand a fost prima data la Dublin, a pictat cateva lucrari de dimensiuni mari care decorau casa tatalui sau, „Aeneas escaping with his Family from the Flames of Troy”, „Susanna and the Elders and Daniel in the Lions’ Den”.

Pictura care l-a adus in centrul atentiei publicului si i-a adus recunoasterea si sprijinul lui Edmund Burke, a fost bazata pe o veche traditie a imbarcarii St Patrick pe coasta din Cashel.

Prin generozitatea lui Burke si a celorlalti prieteni, Barry a reusit sa plece in strainatate in ultima parte a anului 1765. Mai intai a mers la Paris, apoi la Roma, unde a ramas pentru trei ani, din Roma a plecat la Florenta si Bologna, iar de acolo a plecat spre casa prin Venetia. In scrisorile lui catre Burkesa a facut relatari despre Raphael, Michelangelo, Titian si Leonardo da Vinci.

Curand dupa intoarcerea lui in Anglia in 1771 a pictat lucrarea „Venus’, care a fost comparata cu Galatea lui Raphael, cu Venus a luif Titian si Venus de Medici. In 1773 a expus „Jupiter and Juno on Mount Ida”. Esecul sau a venit cu un portret a lui Edmund Burke care a dus la neintelegeri cu primul lui protector. Se spune ca aceste neintelegeri s-au agravat din cauza intimitatii tot mai mari dintre Burke si Sir Joshua Reynolds.
In 1773 i s-a propus sa decoreze interiorul catedralei St Paul cu subiecte istorice si religioase; insa planul a cazut deoarece nu s-a ajuns la un acord intre episcopul Londrei si arhiepiscopul de Canterbury. Barry s-a necajit foarte mult din aceasta cauza.

Barry a fost ales membru al Royal Academy of Arts; iar in 1782 a fost numit profesor de pictura la clasa Mr Penny cu un salariu de 30 £/an. printre altele a insistat pe necesitatea achizitionarii unei colectii de picturi ai celor mai mari maestri ca modele pentru studenti. Aceasta propunere nu s-a realizat, iar in 1799 Barry a fost dat afara de la Academie dupa aparitia scrisorii sale catre Dilettanti Society, o publicatie excentrica, plina de entuziasm pentru arta lui si in acelasi timp cu dispret pentru profesorii in viata. Barry a ramas singurul academician exclus vreodata din Academie pana la excluderea profesorului Brendan Neiland din iulie 2004.

Dupa ce a ramas fara salariu, ducele de Buchan i-a asigurat o alocatie pentru a-l ajuta sa iasa din dificultati si pentru a putea lucra la lucrarea lui de dimensiuni mari, „Pandora”.Pe 6 februariey 1806 a fost diagnosticat cu o boala, iar pe 22 a acelei luni a murit. Pe 4 martie a fost inmormantat in catedrala St Paul din Londra.

George Copeland Ault - Interior - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUIGEORGE COPELAND AULT

* * *

în camera cu pereții gri
o melodie fără ton
iar eu mă gândesc la micile flori pictate
și mă cuprinde dorul
o amprentă a iubiri
de mult uitată

(cav)
------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: George Copeland Ault
Titlul : Interior
Titlul original: Studio Interior
Data: 1938
Stilul: Preceisionism
Mod de realizare: Acuarela
Dimensiunea: 59.8 x 50.7 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
George Copeland Ault (11 octombrie 1891 - 30 decembrie 1948) a fost un pictor american

Edwin Walter Dickinson - sandra - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI EDWIN WALTER DICKINSON

* * *

ași dori cu mare plăcere să te văd
să pot să-ți citesc o poezie
scrisă de mine
ar fi ceva extraordinar
motivație există
însă în acest moment nu te pot invita
distanța în timp este mult prea mare
iar versurile îmi sunt stângace

(cav)
------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Edwin Walter Dickinson
Titlul : Sandra
Titlul original: Sandra
Data: 1947
Stilul: Neo-Romantism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Edwin Walter Dickinson (11 octombrie 1891 - 2 decembrie 1978) a fost un pictor american

Philip de Laszlo - Señorita Leonor Matilde Hirsch


mâini

nu mai conteaza
ce spui
pentru că eu sunt convins, acolo
între braţele tale este magic
cum altfel m-as putea simţi
scufundat în dragoste
doar de la o singură
atingere?

sub degetele mele
cea mai frumoasă poveste de iubire in braille.

(cav)

 
------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Philip de Laszlo
Titlul: , Señorita Leonor Matilde Hirsch
Titlul original:
Data: 1915
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 90.2 x 9.2
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Philip Alexius de László, MVO (n. 30 aprilie 1869 - d. 22 noiembrie 1937 ) a fost un pictor maghiar cunoscut mai ales pentru portretele sale de personaje regale și aristocrate. În 1900, sa căsătorit cu Lucy Guinness Stillorgan, County Dublin , și a devenit cetățean britanic în 1914.

marți, 10 octombrie 2017

Alberto Giacometti - Autoportret - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ALBERTO GIACOMETTI

* * *

suntem cu toții pictori
ne pictăm viața
munții provocatori
râurile de lacrimi
cascadele de bucurie
anii care au trecut
și momentele pe care nu le vom uita niciodată

(cav)

-

-----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Alberto Giacometti
Titlul : Autoportret
Titlul original:
Data: 1921
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alberto Giacometti (*10 octombrie 1901, Borgonovo/Elveția -†11 ianuarie 1966, Chur/Elveția) a fost un sculptor și pictor elvețian, cunoscut mai ales pentru sculpturile sale în stil suprarealist iar mai târziu pentru reprezentarea filiformă a figurilor omenești.

Giacometti este originar din provincia Ticino de limbă italiană a Elveției, unde s-a născut în 1901 în orașul Borgonovo, fiu al lui Giovanni Giacometti, el însuși pictor neo-impresionist, care i-a dat și primele lecții de desen și pictură. Își desăvârșește studiile artistice la Școala de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts) și Școala de Arte și Meserii (École des Arts et Métiers) din Geneva. În 1921 pleacă la Roma pentru a studia operele marilor maeștri italieni din trecut. Îl pasionează în special creațiile lui Giotto și Tintoretto, care îi inspiră idea de a realiza o artă lipsită de intelectualism, orientată către originile sale primitive. În 1922, Giacometti se stabilește la Paris, unde urmează cursurile de sculptură ale lui Antoine Bourdelle, experimentând în acelați timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste și deschide un atelier împreună cu fratele său Diego, care-i va fi asistent până la sfârșitul vieții.

Începând din anul 1927 expune cu regularitate la "Salon des Tuileries" sculpturile sale suprarealiste, cum este de ex. grupul întitulat Bărbat și femeie, în care se recunosc și elemente cubiste. Este recunoscut de critică și începe să înregistreze și succes la public. Vine în contact cu reprezentanții vieții artistice și literare din Paris, ca Jean Arp, Joan Miró, Max Ernst, Louis Aragon, Paul Eluard. Se atașează în special de André Breton, fondatorul mișcării suprarealiste, contribuind cu articole și desene la revista "Le Surréalisme servant la Révolution".

Urmează o nouă perioadă între 1933 și 1940, în care se concentrază asupra studiului fizionomiei umane, pornind de la privire, "sediul gândurilor". Apoi desenează și pictează corpuri omenești întregi, în tentativa de a uni identitatea ființelor umane individuale dintr-o singură privire. În acest timp se apropie de Picasso, precum și de scriitori înnoitori ai stilului literar, ca Samuel Beckett și Jean-Paul Sartre, cu care stabilește un dialog care va duce la influențe reciproce.

În timpul celui de-al doilea război mondial trăiește la Geneva, apoi, în 1946, se întoarce la Paris, unde începe o nouă fază în creația sa artistică. Figurile sale se alungesc, devin aproape filiforme, într-un spațiu care le conține și în același timp le completează.

În 1962 primește "Marele Premiu" pentru sculptură al Bienalei din Veneția.

Ultimii ani sunt caracterizați de activitate frenetică, organizând mari expoziții în principalele orașe ale Europei. Deși grav bolnav, se duce la New York, unde în 1965 se organizează o expoziție retrospectivă la "Museum of Modern Art". Ca ultimă lucrare, prepară textul pentru cartea "Paris sans fin", care cuprinde o secvență de 150 litografii cu imagini din toate locurile văzute. Se stinge din viață la Chur în Elveția, la 11 ianuarie 1966, fiind înmormântat în Borgonovo, orașul său natal.