Visătoarei (Laurei) - A merengőhöz (Laurának)
Unde s-a scufundat senina ta privire?
Ce caută-n depărtarea nesigură?
Poate negura vremurilor asfințite,
Unde lacrima iluziei tremură?
Poate-n vălul viitorului ce vine,
Fantoma ei fioroasă te tulbură,
Și nu crezi a soartei profeție,
Căci o dată te-ai lăsat sedusă?
Privește lumea: multe milioane
Și printre ei abia vezi fericit.
Reveria, a vieții vrăjitoare,
Te înalță chior în cer ipocrit.
Ce i-ar face fericiți pe oameni?
Odor? Faimă? Desfăț? Peste măsură,
Lacomul se va pierde în ei,
Și nu va ști de inimă ce se bucură.
Cine vrea o floare, nu ia frunzișul tufei;
Văzătorul, în soare nu se zburdă;
Pierd plăcerea cei ce gonesc plăceri:
Doar săracul nu simte dorul tortură.
Cel ce e bun și i-a fost nobilă inima,
Cine nu și-a ars setea de viață,
Nu l-au vrăjit trufia, lăcomia și faima,
Pe Pământ, ființa lor va fi măreață.
Nu privi, nu privi deci în zare;
Lumea toată nu e averea noastră;
Atâta, cât în inima încape,
Va rămâne a noastră privată.
Trecut și viitor e mare pentru suflet,
De neîncăput la o gazdă atât de mică;
Pe valuri beznă și umbre plutesc,
De zgomot inima rămâne îngrozită.
Astăzi, dacă mai ai încredere,
Dacă ai ce simți, gândi și iubi,
Rămâi aproape de plăcere,
Nu căuta orizontul închipuit.
Ce ai sigur nu schimba pe vise,
Strângându-le degeaba în mâini;
Dorul izbăvirii se varsă în căințe,
Dacă îmbrățișezi false reverii.
Adu-mi, oh adu-mi, privirea ta senină;
Să-mi apară ca o pasăre călătoare,
Ce revine găsind creanga înverzită,
Deși pădurea întreagă e seducătoare.
Rămâi printre noi cu ochi tineri,
Înveselește chipul celui iubit;
Îmi ești Soare, să rămâi la zenit,
Să nu aduci jale, lacrimi, subit.
de Vörösmarty Mihály
------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Miklós Barabás
Titlul: Mihály Vörösmarty
Titlul original: Mihály Vörösmarty
Data; 1836
Stilul: romantic
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiune:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Miklós Barabás (10 februarie 1810 – 12 februarie 1898) a fost un pictor maghiar.
