scena unei parodi
preferata mea
montserrat casas
spunea că ramon
era un lup singuratic
aov
***
în timp ce pluteam prin aerul nopții
fredonam
"don't come lookin'"
[jackson dean]
aov
la amurg întreaga casă era mov
la mansardă
trei pictori și eu
stăteam în jurul unei mese
și ascultam
"heartfirst"
[kelsea ballerini]
van gogh mirosea a grâu
aov
înainte de înmormântarea lui pele
mama
elisabeth
și eu
ascultam
"cakewalk"
[louis moreau gottschalk]
aov
2002
"Nu mă gândesc la Moarte, dar Moartea se gândește la mine.
Se lasă pe spate în scaun, își freacă mâinile,
Îi mângâie barba și spune: „Mă gândesc la Strand, mă gândesc
că într-una din zilele astea voi fi afară, balansându-mi coasa
Sau ținând clepsidra în sus. la lună, iar Strand va apărea
în jachetă și cravată și împreună sub
copacii fără frunze ai bulevardelor ne vom plimba în orașul sufletelor. Iar când
vom ajunge în Piața Mare, cu conacele ei de marmură, mulțimea
care așteptase acolo ne va primi cu strigăte delirante,
iar lacrimile lor, transformate în tare și reci ca sticla de a fi fost
ținută în spate atât de mult, vor cădea și vor bubui pietrele de dedesubt.
O să fie curând. Să fie curând.”
de Mark Strand
