franciză
este o dimineață tăcută de iulie
îmi aprind o țigară și
nimic nu se întâmplă
versurile lui deborah
mă salvează
aov
o conversație tristă cu fantome
dimineața ceața este purtată
de aici de nemirul carpaților
frunzele îngroapă urmele lunii iulie
în parcare
un câine latră cerându-mi
să arunc câteva felii de salam
din plasa lidl
în sufragerie
se cântă la pian ”sonata lunii”
de ludwig van beethoven
aov
șapte dimineața
slavă domnului
jean
ești la veneția !
în victoria
toate birturile sunt închise
aov
astăzi este o zi ca oricare alta
afară soarele face grădina să fiarbă
briza smulge merele viermănoase
îmi aduce praf pe față
trântește ușile
căldura evaporă lacrimile din ochi
gura este strânsă și uscată
urechile încearcă să reproducă “all I need is you”
[chris janson]
in timp ce asfaltul se topeste
port fum de camel în plămâni
timpul trece peste mine lăsând urme
aov
un miraj interpretează ”simfonia eroica” a lui beethoven
la decolare
telefoanele mobile fac atât de mult zgomot
împiedicându-mă să aud altceva
vântul toarce praful
cineva începe să vorbească cu păsările
vor migra
curând
zbor în bunloc
sunt orbit de atâta lumină
port pe cap semințele civilizației
norii și cerul
trecutul și prezentul
se confundă la zenit
totul este albastru
infinit de frumos
infinit de mut
buzele mele sunt sigilate
brațele vor să zboare
timpul trece
nu accept imobilitatea
neapartenența
înțelepciunea tăcută
mai am zece secunde până la aterizare
în siguranță
în siguranță
la radio se aude trompeta lui dizzy gillespie
vântul bate între clădirile din săcele
aov
