Periklis Vyzantios - Case

AZI INTERMEZZO CROMATIC CU PERIKLIS VYZANTIOS

CASELE

Bătrânele vechi case sunt toate gârbovite,
sunt ca nişte bunice pe scaune-aşezate,
cu mâinile-odihnind peste genunchi,
pentru că-n viaţă prea mult au trudit;
dar cele noi sunt proaspete, frumoase,
ca nişte fete cu baticuri
ce după dans se odihnesc,
şi câte-un trandafir şi-au prins în piept.

Scânteie-n geamuri soarele-apunând,
răzleţe fumuri se ridică,
şi încâlcite sculurile lor
ţes printre crengile de nuc
mari pânze de păianjeni.

Şi, noaptea, peste-acoperişuri,
bătaia ceasului din turn
– al cărui mecanism scrâşneşte,
în timp ce greutăţile coboară –
aleargă spre câmpii
trezind deodată
toate aceste case adormite.

de CHARLES-FERDINAND RAMUZ

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Periklis Vyzantios
Titlu: Case
Titlul original:
Data: 1935
Stilul:post - impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Periklis Vyzantios - Port

Portul scufundat

Acolo soseşte poetul
apoi se întoarce la lumină cu cânturile sale
şi le risipeşte

Din această poezie
îmi rămâne
acel nimic
de o nesfârşită taină

de Giuseppe Ungaretti

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Periklis Vyzantios
Titlu: Port
Titlul original:
Data: 1935
Stilul:post - impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

JOCUL ALBASTRU

JOCUL ALBASTRU

Iată, stau în faţa ta şi nimic mai mult.
Pur şi simplu stau în faţa ta.
Şi mă topesc cu o atât de lină
Şi fără speranţă inevitabilitate
În albastrul ochilor tăi.

Acuma în jur e totul albastru.
O ameţeală albastră.
Doamne, într-adevăr, totul în jur e albastru,
Albastrele frunze ale copacilor
Îşi ţipă culorile pierdute.

Şi se clatină mirate
Şirurile albastre de case
Gata-gata să se prăbuşească –
Într-adevăr, acuma e totul albastru
Şi pământul şi oamenii –
Te rog, închide ochii, ochii!

Apoi,
Încet, pedepsitor mi-acopăr ochii
Cu palmele mele albastre.

de DAVIT HOVHANNES

Ferdinand Georg Waldmüller - Buchet de trandafiri lângă fereastră

AZI INTERMEZZO CROMATIC CU FERDINAND GEORG WALDMULLER

Trandafirul alb

Voi culege pentru tine
ultimul trandafir din grădină,
trandafirul alb care înfloreşte
odată cu lăsarea ceţii.
Albinele avide l-au vizitat
până ieri,
dar este încă atât de dulce
că se înfioară.
Este un portret cu tine la treizeci de ani,
un pic amnezică, cum tu vei fi apoi.

de Attilio Bertolucci

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Georg Waldmüller
Titlu: Buchet de trandafiri lângă fereastră
Titlul original:
Data: 1832
Stilul: Biedermeier
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Georg Waldmüller (15 ianuarie 1793 in Vienna – 23 august 1865 in Hinterbrühl, Austria) a fost un pictor si scriitor austriac.
A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena, insa a trebuit sa se intretina si a pictat portrete. In 1811 a lucrat ca profesor de arte pentru copiii Contelui Gyulay din Croatia. Dupa trei ani s-a reintors la Vienna si a inceput sa-si imbunatateasca talentul prin copierea lucrarilor vechilor maestri. Mai tarziu, Waldmüller a manifestat un interes pentru natura si a inceput sa picteze peisaje. Acestea sunt cele mai remarcabile lucrari ale lui, in care simtul sau pentru culoare si cunoasterea naturii l-au ajutat sa realizeze capodopere de arta.
In 1823 a pictat portretul lui Ludwig van Beethoven.
A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Viena.

Ferdinand Georg Waldmüller - Tânără într-o rochie albă

AZI INTERMEZZO POETIC CU MIHAI EMINESCU

De câte ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri răpezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei păreche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
.....................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

de Mihai Eminescu

1879

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Georg Waldmüller
Titlu: Tânără într-o rochie albă
Titlul original:
Data: 1832
Stilul: Biedermeier
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Ferdinand Georg Waldmüller (15 ianuarie 1793 in Vienna – 23 august 1865 in Hinterbrühl, Austria) a fost un pictor si scriitor austriac.
A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena, insa a trebuit sa se intretina si a pictat portrete. In 1811 a lucrat ca profesor de arte pentru copiii Contelui Gyulay din Croatia. Dupa trei ani s-a reintors la Vienna si a inceput sa-si imbunatateasca talentul prin copierea lucrarilor vechilor maestri. Mai tarziu, Waldmüller a manifestat un interes pentru natura si a inceput sa picteze peisaje. Acestea sunt cele mai remarcabile lucrari ale lui, in care simtul sau pentru culoare si cunoasterea naturii l-au ajutat sa realizeze capodopere de arta.
In 1823 a pictat portretul lui Ludwig van Beethoven.
A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Viena.