JOCUL ALBASTRU
Iată, stau în faţa ta şi nimic mai mult.
Pur şi simplu stau în faţa ta.
Şi mă topesc cu o atât de lină
Şi fără speranţă inevitabilitate
În albastrul ochilor tăi.
Acuma în jur e totul albastru.
O ameţeală albastră.
Doamne, într-adevăr, totul în jur e albastru,
Albastrele frunze ale copacilor
Îşi ţipă culorile pierdute.
Şi se clatină mirate
Şirurile albastre de case
Gata-gata să se prăbuşească –
Într-adevăr, acuma e totul albastru
Şi pământul şi oamenii –
Te rog, închide ochii, ochii!
Apoi,
Încet, pedepsitor mi-acopăr ochii
Cu palmele mele albastre.
de DAVIT HOVHANNES
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
marți, 16 ianuarie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Amalia Lindegren - Nud
mensaj bildoj tatuajul ”poem” de nichita stănescu coboară din creștetul capului traversează coastele traversează piciorul stâng și se termin...

-
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu