Valentin Alexandrovich Serov - Portretul Princesei Olga Orlova

Un nou strigăt al sufletului

„Ai plecat. Lăsând tot, pur și simplu…
Mi-am schimbat visul în neliniște

În inima mea trăiește pustiul.
Și conduce cu ea de jumătate de an.
Pământul continuă să se rotească,
Zilele se schimbă cu nopțile, e clar,
Însă cum să accept că atunci,
Tu ai plecat fără să te întorci, pentru totdeauna?…
M-a cuprins tristețea
Ca o prăpastie pe malul oceanului.
Mi-e frică să mă înec, dar înot
Fără tine, e foarte straniu să fac asta.
Iar atunci când închid ochii,
Îți văd privirea atât de apropiată mie.
Ești în interiorul meu pentru totdeauna
Și te rog, fii în continuare cu mine.”

de Olga Orlova

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Valentin Alexandrovich Serov
Titlul: Portretul Princesei Olga Orlova
Titlul original: Портрет княгини Ольги Орловой
Data: 1911; Amsterdam, Netherlands
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Tempera pe pinza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Valentin Alexandrovich Serov (19 ianuarie 1865 – 5 decembrie 1911) a fost un pictor rus, unul dintre primii portretisti ai epocii sale.
Serov s-a nascut in St. Petersburg, fiul compozitorului Alexander Serov si al Valentinei Bergman, compozitoare cu origini germano-evreiesti si engleze. In copilarie a studiat in Paris si Moscova cu Ilya Repin si la Academia de Arte din St. Petersburg (1880–1885) cu Pavel Chistyakov. A fost prieten cu Mikhail Vrubel si cu Konstantin Korovin, precum si cu Abramtsevo Colony, cu care a avut o relatie foarte stransa.
Cele mai importante lucrari din perioada de inceput ale lui Serov au fost portretele: „The Girl with Peaches„(1887) si „The Girl Covered by the Sun” (1888), ambele in Galeriile Tretyakov. In aceste picturi, Serov s-a concentrat pe spontaneitatea perceptiei modelului si naturii. Prin folosirea luminii si a culorii, armonia complexa a reflectiilor, simtul de saturare atmosferica si perceptia de pitoresc stralucitor a lumii, par a fi caracteristicile impresionismului rus timpuriu.
Incepand cu 1890, portretistica a deveenit compozitia de baza in arta lui Serov. Modelele favorite ale lui Serov au fost actorii, artistii si scriitorii (Konstantin Korovin, 1891, Isaac Levitan, 1893, Nikolai Leskov, 1894, Nikolai Rimsky-Korsakov, 1898 – in galeriile Tretyakov).
Castigand popularitate, in 1894 Serov s-a alaturat grupului Peredvizhniki (The Itinerants) si a primit comenzi importante, printre care portretele marelui duce Pavel Alexandrovich, (1897, Tretyakov Gallery), S.M. Botkin, 1899 si F.F. Yusupova, 1903, precum si al Printesei Olga Orlova ne’e Olga Constantinovna Belosselskaya-Belozerskaya(aflate in Muzeul Rus din St. Petersburg).
In acelasi timp a pictat si portrete de femi si copii. In portretele de copii, Serov a dorit sa capteze pozitii si gesturi pentru a arata si sublinia spontaneitatea, puritatea sincera si claritatea comportamentului copilulului (Children, 1899, Russian Museum; Mika Morozov, 1901, Tretyakov gallery). Serov a folosit frecvent diferite tehnici grafice – acuarele, pasteluri, litografii etc. Intre 1890 si 1900 Serov a pictat compozitii peisagistice cu teme rurale, in care directia artistica a luat o turnura romantica.
In aceasta perioada, incepand cu anul 1900, Serov a fost membru al „The World of art”, o asociatie si revista influenta rusa de artacare s-a dezvoltat, in parte, din cauza nemultumirii din miscarea Itinerant.
Convingerile democratice ale lui Serov au fost evidente in timpul Revolutiei din 1905 – 1907. Ca membru deplin al Academiei de Arta din St.Petersburg din anul 1903, in 1905 a demisionat ca gest de protest fata de executia muncitorilor grevisti si a familiilor lor din 9 ianuarie, „Duminica Sangeroasa”.
Ultimii ani de viata a lui Serov au fost marcati de lucrari cu teme mitologice in interpretare personala.
Valentin Serov a murit la Moscova pe 5 decembrie 1911 si a fost inmormantat la cimitirul Novodevichy.
Cele mai bune lucrari ale lui Serov fac parte dintre cele mai importante lucrari ale artei realistice ruse. Intre 1897 si 1909 a predat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova, iar printre studentii lui s-au numarat artistii Pavel Kuznetsov, N.N. Sapunov, Martiros Saryan, Kuzma Petrov-Vodkin, N.P. Ulyanov si Konstantin Yuon.

Paul Werner - Activități de construcții pe insula KNSM- în Amsterdam - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI PAUL WERNER

Sufletul metalic al oraşului

Se face seară şi orizontul coboară.
Oraşul îşi ridică un cartier spre lună.
E un sunet de fier, de cabluri întinse.
Umbrele oamenilor încep să apună.

Când ridic braţul, umbra lui ascuţită
izbeşte capătul străzii de unde vii, necunoscut,
de parcă-aş fi zvârlit la întreceri o lance
pe care o primeşti nepăsător în scut.

Eşti sufletul de metal al oraşului.
În amurguri apari în pieţele ovale:
– Cetăţeni, s-a făcut seară. Încep serbările!
(Braţele tale bărbăteşti par două macarale)

Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru.
Gândurile izbesc în stele şi ele răsună.
De-a lungul stâlpilor zvelţi, când mă-ntorc
de la lucru,
un cartier al oraşului se ridică la lună.

Nu te recunosc nicviodată de la prima privire;
iei mereu un alt chip.
Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită
de tainicul zenit.

de Nichita Stănescu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paul Werner
Titlul: Activități de construcții pe insula KNSM- în Amsterdam
Titlul original: Bouw-activiteiten op KNSM-eiland, Amsterdam
Data: 1991; Amsterdam, Netherlands
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: gouache
Dimensiunea: 70 x 50 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:

Robert Delaunay - Poring - ANIVERSARE

ZILELE PICTORULUI ROBERT DELAUNAY CU VERSURILE LUI VINTILA CIOCALTEU

Toamna

Ploua!

Cafeneaua'i goala!
Cine oare-o fi murit
La vecini?
Zaresc inerta forma grava sub lintoliu!
Cioclii au furat poseta
Cu manerul aurit
Si-au ascuns-o'n dric,
Pe scanduri,
Sub perdelele de doliu!
Vantul isi ineaca spaima
In baltoacele murdare!
Iures vajee in volburi,
Suera.
Se abate'n flamuri,
Intra'n gangurile caselor,
Rastoarna usi si geamuri,
Rasbufneste
Si se umfla
Ca sa sufle'n felinare...
Iarasi scot din naftalina
Macferlanul vechi si rupt!
Chem cosari sa-mi dreaga soba
Si la geamuri trag oblon!
Schimb doar ghetele!..Perechea
De acum un an a supt
Tot noroiul de pe strada
Prin pingeaua de carton...
(Crugul vremii)

de Vintila Ciocalteu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Robert Delaunay (n. 12 aprilie 1885, Paris – d. 25 octombrie 1941) a fost un pictor francez, inițiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detașare a luminozității și a dinamismului. Delaunay și–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria "Tour Eiffel"), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte ("Forme circulare", "Ritmuri infinite").
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Robert Delaunay
Titlul: Poring
Titlul original: Poring
Data: 1915
Stilul:Orfism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 127.95 x 93.98 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:
Robert Delaunay(*12 aprilie 1885 Paris – †25 octombrie 1941), pictor francez, iniţiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detaşare a luminozităţii şi a dinamismului.
Delaunay şi–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria „Tour Eiffel”), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte („Forme circulare”, „Ritmuri infinite”).Robert Delaunay expune pentru prima dată în 1904 la „Salonul Independenţilor” şi se împrieteneşte cu Jean Metzinger şi cu Douanier Rousseau, prin intermediul cărora descoperă fauvismul şi pointilismul, înainte de adera, începând cu anul 1908, la mişcarea cubistă. În această perioadă o cunoaşte pe tânăra pictoriţă de origine rusă, Sonia Uhde-Terk, cu care se căsătoreşte, ea semnând de acum încolo cu numele Sonia Delaunay-Terk (1885-1979. Mai târziu vor lucra împreună la mai multe proiecte decorative. La Paris, cu ocazia Expoziţiei expresioniste din 1912, întâlneşte pe Paul Klee, August Macke, Franz Marc şi Hans Arp.
Robert Delaunay moare la 25 octombrie 1941 în Montpellier.

Orfism

Orfismul în istoria artei este denumirea dată de poetul Guillaume Apollinaire unei orientări artistice, apărută la începutul secolului al XX-lea, care-şi propune redarea muzicalităţii tonurilor şi volumelor în pictură. Reprezentanţi ai acestei orientări sunt Robert Delaunay şi Sonia Delaunay-Terk, care, în anii 1910-1914, opun rigidităţii geometrice a cubismului un mod mai armonios de compoziţie, unde culorile echivalează funcţiile sunetelor muzicale.

Robert Delaunay - View Of The Quai De Louvre - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ROBERT DELAUNAY

Privind printre zăbrelele de visuri

Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viaţă,
aşa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineaţă
la cuşca unei paseri.

Şi când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
şi înţeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieţii,
ne irosim privirile cerşind
o zare fără zid şi gratii ...

de Mihail Steriade

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Robert Delaunay
Titlul: View Of The Quai De Louvre
Titlul original: View Of The Quai De Louvre
Data: 1911
Stilul:Orfism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 81 x 116 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Robert Delaunay(*12 aprilie 1885 Paris – †25 octombrie 1941), pictor francez, iniţiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detaşare a luminozităţii şi a dinamismului.
Delaunay şi–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria „Tour Eiffel”), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte („Forme circulare”, „Ritmuri infinite”).Robert Delaunay expune pentru prima dată în 1904 la „Salonul Independenţilor” şi se împrieteneşte cu Jean Metzinger şi cu Douanier Rousseau, prin intermediul cărora descoperă fauvismul şi pointilismul, înainte de adera, începând cu anul 1908, la mişcarea cubistă. În această perioadă o cunoaşte pe tânăra pictoriţă de origine rusă, Sonia Uhde-Terk, cu care se căsătoreşte, ea semnând de acum încolo cu numele Sonia Delaunay-Terk (1885-1979. Mai târziu vor lucra împreună la mai multe proiecte decorative. La Paris, cu ocazia Expoziţiei expresioniste din 1912, întâlneşte pe Paul Klee, August Macke, Franz Marc şi Hans Arp.
Robert Delaunay moare la 25 octombrie 1941 în Montpellier.

Antoine Coype - aniversare - cingătoarea lui venus

ANIVERSAREA PICTORULUI ANTONIE COYPE

cingătoarea lui venus

ţintuită
ca un bujor atîrnă acolo,
enigma alba
a trupului ei.

de unde-ncepe
dorul ?
cand ?

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Antoine Coype
Titlul: cingătoarea lui venus
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Antoine Coypel (11 aprilie 1661 – 7 ianuarie 1722) a fost un pictor istoric francez, fiul pictorului Noël Coypel.
Antoine Coypel s-a nascut si a murit in Paris. A studiat sub indrumarea tatalui sau, cu care a petrecut patru ani la Roma. La varsta de 18 ani a fost admis in Académie de peinture et de sculpture, unde a devenit profesor si rector in 1707, apoi director in 1714. In 1716 a fost numit pictorul regelui si a fost innobilat in urmatorul an.
Marea lui lucrare de decorare a fost tavanul capelei regale de la Versailles (1716), in maniera barocului roman. De asemenea a executat pentru palatul regal (1714–1717)picturi de dimensiuni mari care ilustreaza teme cu Eneida.
Antoine Coypel a primit o atenta educatie literara, ale carei efecte apar in lucrarile lui; insa imaginea picturilor sale e viciata deoarece nu era mai rezistent la inclinatiile spre artificial ale varstei. El era un gravor talentat si a gravat cateva dintre propriile lucrari. Lucrarea sa „Discours prononcés dans les conferences de 1’Academie royale de Peinture, etc.” a aparut pentru prima data in 1721.
Fratele sau vitreg Nöel-Nicolas si fiul sau Charles-Antoine Coypel (1694–1752) au fost de asemenea pictori realizati, iar sculptorul François Dumont era cumnatul lui.

Theodor Pallady - aniversare - Fumatoare de opium

ANIVERSAREA PICTORULUI THEODOR PALLADY

Dormi, dragostea mea

Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –
şi încă o noapte Izabela va fi a dreptăţii, a nisipurilor
(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).

Şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
şi pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porţi. Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).

Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat poezia şi nu mai am inimă.


de Virgil Mazilescu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Theodor Pallady
Titlul: Fumatoare de opium
Titlul original: Fumatoare de opium
Data:
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Theodor Pallady (11/24 aprilie 1871, Iaşi – 16 august 1956, Bucureşti) a fost un pictor român.
Theodor Pallady era fiul lui Ioan sau Iancu Pallady, căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. Theodor s-a născut în Iaşi şi a copilărit atât la Perieni (Tutova), unde părinţii săi aveau o moşie, cât şi la Iaşi. A urmat liceul ,,Sf. Gheorghe“ din Bucureşti şi, la dorinţa părinţilor, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele, pe care a părăsit-o, mutându-se la Politehnica din Dresda.

Nicolae Maniu - Scena din interior - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ROMAN NICOLAE MANIU

Mâncau la o masă lungă şi bogată

mâncau la o masă lungă şi bogată
aşa după cum este
obiceiul prin părţile noastre răsăritene şi
pot să spun că m-au
întâmpinat cu un tulbure salut
cum să nu mă întâmpine cu un tulbure salut
mâncau
ce să facă
dar mai târziu m-au pierdut pe mare
ce să facă şi ei
visaseră trei zile şi patru nopţi
insule cu neveste frumoase
şi nevestele se ştie sunt ca sufletul
dar mai târziu m-au găsit în burta peştelui
despicau burţile peştilor pe rând căutându-mă
ce să facă şi ei
prietenii

 de Virgil Mazilescu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Nicolae Maniu
Titlul: Scena din interior
Titlul original: Scene d'interieur
Data: 1978
Stilul:Realism magic
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Nicolae Maniu (n. 11 aprilie 1944, Turda, judeţul Turda (interbelic)) este un pictor român contemporan, stabilit la Paris.
Nicolae Maniu s-a născut la Turda, judeţul Turda (interbelic), iar actualmente în judetul Cluj. Tatal lui a fost proprietarul celei mai importante librarii din Transilvania numita "Libraria Noastra" cu sediul in actuala cladire a "Librariei Universitatii" din Cluj Napoca.[necesită citare] A absolvit Liceul de Artă Plastică din Cluj (1963) şi Institutul de Artă Plastică din Cluj, secţia sculptură (1969).
În 1983 s-a stabilit la Köln, în Germania, iar în 1993, la Paris, în Franţa.

DANTE GABRIEL ROSSETTI - Ecce Ancilla Domini

Cel ce inima-şi smulge din piept

Cel ce inima-şi smulge din piept, trandafirul atinge,
a lui sunt petala şi spinul,
lui îi aşterne lumina pe talger,
lui îi umple paharul cu adieri,
lui îi susură umbrele dragostei.

Cel ce inima-şi smulge din piept şi-o zvârle înalt,
nimereşte la ţintă,
piatra cu pietre ucide,
lui orologiul sângele-şi sună,
lui vremea, din palmă, ceasul îi bate,
cu mingi mai frumoase se poate juca,
şi poate de tine vorbi şi de mine.

de Paul Celan

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DANTE GABRIEL ROSSETTI - Ecce Ancilla Domini, 1850 - Tate Gallery, Londra
În 1850, când tabloul Ecce Ancilla Domini ("Buna Vestire") al lui Rossetti este prezentat publicului londonez, opera declanşează atacuri vehemente ale criticii împotriva întregii mişcări prerafaelite. În acest tablou regăsim semne ale influenţei maeştrilor renaşterii italiene timpurii (Giotto, Botticelli), ca şi a pictorilor flamanzi din secolul al XV-lea, în special a lui Van Eyck. Rossetti prezintă o interpretare proprie a "Bunei Vestiri", Fecioara Maria apare înspăimântată, în timp ce arhanghelul Gavril este redat cu acurateţă realistă. Crinul şi draperia albastră pe fondul alb al tabloului concură la reprezentarea simbolică a temei abordate.
Fotografia postată de Ciobotaru Adrian.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: DANTE GABRIEL ROSSETTI
Titlul: Ecce Ancilla Domini
Titlul original: Ecce Ancilla Domini
Data: 1849
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 72.7 x 41.9 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Alfred Thompson Bricher - Low Tide, Narragansett Bay - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFRED THOMPSON BRICHER CU VERSURILE POETULUI HORIA GANE


Zece mii de cârje

Am văzut zece mii de cârje în curtea
unei fabrici de recondiţionare. Zece
mii de cârje într-o zi însorită, cu
lemnul la subsuori lustruit ca razele,
aruncate grămadă.
Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi
cinci mii de oameni ţopăind ca nişte canguri
în aşteptarea cârjelor reparate.
Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste.
Lăcustele chiar poartă căşti şi luptă
la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care
le prindeam in copilărie sărind prin
tranşeele rămase după război şi le-nfigeam
în cârlige � momeală pentru peștii postbelici.
Dar zece mii de cârje sunt o pădure uscată,
prin care un invalid, trecând din două-n două,
poate face o minunată plimbare de cinci mii
de paşi. Zece mii de cârje sunt şi cinci mii
de picioare rămase în cizme şi care, singure,
nu ştiu încotro s-o apuce.
Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate
mărşăluiau viguros purtând căşti şi la şold
baionete. Şi-o pereche de cârje ca de copil,
s-a luat după mine: �Vino cu noi, sau�!�

Și eu de spaimă ţopăiam ca un cangur,
și de teamă mi se făcuse inima cât o lăcustă,
și nu eram decât un biet peştişor postbelic.

N-am avut încotro: mi-am desprins un picior
l-am trimis la război.

de Horia Gane

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alfred Thompson Bricher
Titlul: Low Tide, Narragansett Bay
Titlul original: Low Tide, Narragansett Bay
Data:
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alfred Thompson Bricher (0 aprilie 1837 in Portsmouth, New Hampshire – 30 septembrie 1908 in Staten Island, New York ) a fost un pictor american asociat White Mountain art si Hudson River School.Considerat unul dintre cei mai buni pictori marini din secolul al XIX-lea, Alfred Thompson Bricher a facut parte din ultima generatie de artisti cunoscuti ca Hudson River School. A pictat in aceeasi perioada cu Frederic Edwin Church, Sanford Gifford si John Kensett care erau considerati si ei maestri ai acestui gen. Cariera lui a cuprins mai mult de 50 de ani in care a fost renumit si apreciat de public si de lumea artei. S-a nascut in Portsmouth, New Hampshire si s-a concentrat pe imaginile marii. A pictat pe coastele din Maine, Massachusetts si Rhode Island. Ca pictor luminist, el a fost predominant interesat de efectele picturale ale luminii si diafanului.

Dante Gabriel Rossetti - Monna Vanna

Strafulgerarea

Am fost cîndva pe-aci,
dar nu pot spune cum, nici cînd;
cunosc doar iarba din cîmpii,
mirosul blînd,
suspinul brizei, plajele-aurii.
Ai fost cîndva a mea -
în care ev nelămurit?
Dar cînd, zărind o rîndunea,
gîtu-ai sucit,
străfulgerat, am înţeles, abea.
Şi - iar întîmplător!
îţi undui bucla-n ochii mei!
Nu-i oare semnul că-n Amor
vom fi ca zei,
veghind, visînd,
iubind nemuritor?

(1854)
de Dante Gabriel Rossetti

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
pictor Dante Gabriel Rossetti - Monna Vanna, 1866
Pânza Monna Vanna (1866) reprezintă o insumare a idealului frumuseţii veneţiene, lucrarea fiind una dintre cele mai ilustrative exemple ale acestei schimbări de stil.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Monna Vanna
Titlul original: Monna Vanna
Data: 1866
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pinza
Dimensiunea: 9.2 x 116.8 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.