Nicolae Darascu-Calea Victoriei pe ploaie

Eu – alta

Adolescenţa – o minge de ping pong
între mine şi Bucureşti
şi fereastra mea de la etajul patru
pe Calea Victoriei.

Adolescenţa – o făclie stinsă,
Un muc de ţigară aruncat
Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureştiului
Care îmi sărută tălpile cerşind amintiri

Adolescenţa – o minge de ping pong
Nu întotdeuna aruncată înapoi.
În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore,
când îşi cer uncia lor de carne
Dar unde, în care cute ale memoriei
se ascunde el
Milionul de lucruri care mi s-au întâmplat
Precis în acest loc,
Muc de ţigară stins pe caldaram
Aici

Sau poate nu…

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------------
"Riri Sylvia Manor se înscrie în seria medicilor poeti care văd în poezie o formă de terapie. Avansez năstrusnica idee că orice medic ar trebui să fie si poet, chiar dacă nu are talent, să se chinuiască să scrie măcar cîteva versuri pe an (fără pretentia de a le publica!), pentru a se convinge că poetului si medicului le vine la fel de greu să dibuiască minusculul grăunte de viată care face diferenta dintre amorf si miracol. Rar mai găsesti acum, la sfîrsit de istorie, un om care să iubească omul... Spun asta pentru că Riri Sylvia Manor, înainte de a fi poetă, este în mod declarat o umanistă."
RECENZII - Carmelia LEONTE
--------------------------------------------------------------------------------------
Nicolae Darascu-Calea Victoriei pe ploaie (1918)
Nicolae Dărăscu (18 februarie 1883, Giurgiu - 14 august 1959, Bucureşti), pictor român influenţat de curentele impresionism şi neoimpresionism, acuarelist.În perioada 1902 - 1906 a studiat la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, clasa G. D. Mirea. După terminarea studiilor, datorită admiraţiei sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu şi Ştefan Luchian, pleacă cu o bursă la Paris (1906). Acolo cunoaşte atmosfera atelierului lui Jean Paul Laurens (Academia Julien) iar un an mai tarziu (1907) a celui patronat de Luc Olivier Merson (Academia Artelor Frumoase).
Călătoreşte în sudul Franţei, la Toulon şi St. Tropez (1908), la Veneţia (1909), dar şi în ţară în zona Vlaici-Olt (1913) şi Dobrogea (Balcic – 1919). Contactul cu artişti din alte zone culturale ale Europei, călătoriile care au inclus şi vizitarea marilor muzee aveau sa îi deschidă orizonturi noi, conducandu-l spre un limbaj pictural ce pastrează legaturile cu realitatea şi tradiţiile artei româneşti.
Spre deosebire de mulţi dintre contemporanii săi, Dărăscu arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinereţea sa, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în manieră impresionistă.
În 1910 expune un autoportret la Societatea Artiştilor Francezi din Paris.

Aurel Băeșu - Primăvara

ZIUA AUREL BAESU

Primăvara - Pastel optimist

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: “Să dea Domnul, să dea!”
Şi de te culci pe prisp-afară,
 Mai vezi pe cer şi câte-o stea ...

E cald, şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
 Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea
Se pup’ brabeţi cu gălăgie,
 Şi iată şi o rândunea ...

Şi-o barză ... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
Se plimbă chiar prin bătătura
 Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează
Pământul liber de zăpezi,
Spălat de ploi, se decorează
 Cu mii şi mii de muguri verzi ...

În ţarini grâul încolţeşte,
În dealuri via o dezgrop ;
De ploaie tot se-nveseleşte,
 Pe orice frunză e un strop.

Şi soarele o caldă rază
Trimite pe furiş prin nori ;
Iar flori şi păsări ca să-l vază
Se-nalţă, zboară către zori.

I. L. Caragiale (1852 - 1912)

------------------------------------------------------------------------------------
Aurel Băeșu, Primăvara
Aurel Băeșu (n. 26 mai 1896, Fălticeni — d. 24 august 1928, Piatra Neamț), a fost un pictor român. Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăți materiale. Era fiul unui modest funcționar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atașat de a doua mamă, Natalia Băeșu, după recăsătorirea tatălui său. n 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franța, Slovenia și Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendințe de simplificare decorativă.
Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 și este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamț.
Fără îndoială, Aurel Băeșu (1897-1928) s-a stins prea de timpuriu pentru ca vreo concluzie să aibă pretenția de a fi definitivă în ceea ce-l privește. Începuturile creației sale demonstrează cât de puternică a fost influența esteticii grigoresciene, chiar și în anii primului război mondial.

Dana Nechita - vultur

Vezi tu vulturul...

 Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,
Cum saltă, se ridică şi zboară către nori?
Aşa sufletu-mi vesel în faţa ta slăvită
Se-nalţă către ceruri, plutind în dulci fiori.

Vezi printr-a nopţii stele ce rază luminoasă
Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc?
Aşa când vii, iubito, cu inima voioasă,
De gingaşă simţire aşa ochii-mi lucesc!

Auzi tu glasul tainic ce cântă-n miez de noapte
Şi prin văzduh pluteşte cu-a florilor miros?
Aşa răsună-n mine melodioase şoapte
Când sufletu-mi te simte, îngerul meu frumos!

Căci vulturului cerul a dat aripi' să zboare,
Şi stelelor lumină, şi nopţilor suspin,
Iar ţie ţi-a dat farmec, plăceri încântătoare.
Şi mie mi-a dat suflet ca ţie să-l închin!

de Vasile Alecsandri

-------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou :
Data :
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza

Aurel Băeșu - Melancolie

ZIUA AUREL BAESU

Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

de Lucian Blaga

---------------------------------------------------------------------
Aurel Băeșu - Melancolie
Aurel Băeşu (26 mai 1896, Fălticeni — 24 august 1928, Piatra Neamţ), a fost un pictor român.Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăţi materiale. Era fiul unui modest funcţionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a ataşat de a doua mamă, Natalia Băeşu, după recăsătorirea tatălui său.
Între 1907 şi 1912 urmează cursurile gimmaziului "Alexandru Donici" din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Şcoala de Belle Arte din Iaşi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino şi Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alaturi de alti doi tineri - Mihai Onofrei şi Adam Bălţatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I "Lecomte de Nöuy" pentru desen.

Dana Nechita - maci

În lan

De prea mult aur crapş boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.

Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

de Lucian Blaga

-------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Maci
Data : 2014
Dimensiunea : 20 x 30 cm
Media:Ulei pe panza

Eugène Samuel Grasset - Fată în grădină - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EUGENE SAMUEL GRASSET

* * *

ne-am întâlnit pe scările
unei catedrala din secolul al XV-lea din Roma
lîngă lac statuile ne țineau companie
purtam un costum gri deschis
pe care mai tîrziu
l-am uitat
lîngă rochia ta cărămizie.

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugène Samuel Grasset
Titlul:Fată în grădină
Titlul original:
Data : 1930
Stilul: Art Nouveau (Modern)
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Eugène Samuel Grasset, cunoscut mai ales ca Eugène Grasset (n. 25 mai 1841 - d. 23 octombrie 1917) a fost un artist plastic decotativ din Elveția, care a trăit majoritatea vieții sale artistice la Paris în Franța. Creația sa a fost ancorată temporal în perioada cunoscută ca Belle Epoque. Datorită numeroaselor elemente de design Art Nouveau din opera sa, Grasset este considerat un pionier al stilului.

Alexis Grimou - Portret de femeie cu tamburină

El mă sărută

El mă sărută, şi iată-mă acum alta, alta prin pulsul
venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respiraţia altuia
pe care o simt în respiraţia mea. Trupul
mi s-a înnobilat precum inima mea…
Un parfum de flori în respiraţia mea! Totul prin el,
care se odihni pe mine ca
roua pe ierburi.

de Gabriela Mistral

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alexis Grimou
Titlul: Portret de femeie cu tamburină
Titlul original: Portrait of a Woman with a Tambourine
Data : secolul al 18-lea
Stilul: Clasicism riguros
Mod de realizare:
Dimensiunea: 57,2 × 48,3 cm
Unde se gaseste: Necunoscut
Date despre pictor:
Alexis Grimou (24 mai 1678, Argenteuil – mai 1733, Paris) a fost un pictor francez. In 1704 s-a casatorit cu nepoata hangiului Procope, a carui casa din Paris era locul de intalnire al artistilor si intelectualilor. In anul urmator Grimou a fost acceptat la Academie Royale de Peinture et de Sculpture. Desi trebuia sa picteze pentru intrarea in academie portretul sculptorului Jean Raon (1630-1707) si al pictorului Antoine Coypel, el nu a prezentat niciuna dintre cele doua picturi, iar intelegerea s-a anulat in 1709. Ca rezultat s-a dus la Academie de St Luc.
Pregatit de François de Troy in traditia clasicismului riguros din secolul al XVII-lea, Grimou a adus o paleta calda si a considerat compozitiile maestrului ca fiind foarte indraznete, ceea ce a dus la dezvoltarea picturii franceze in secolul al XVIII-lea. La fel ca si Chardin mai tarziu, Grimou s-a inspirat de pictorii olandezi in lucrarile sale.Era renumit pentru picturile de compozitie cu oameni, soldati, muzicieni, iar portretele lui intimiste au exercitat o puternica influenta asupra lui Fragonard.

Adalbert Mikhailovici Erdeli - Rîul Uzh - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ADALBERT MIKHAILOVICI ERDELI

***

cîntecul unui greier
libertate pe munte
un rîu fără sfîrșit
atît de calm
pe mal speranța
o călătorie plăcută
sufletul meu

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Adalbert Mikhailovici Erdeli
Titlul: Rîul Uzh
Titlul original:
Data : 1930
Stilul: Post- impresionism
Mod de realizare: Acuarela
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Adalbert Mikhailovici Erdeli ( Erdeli , Adalbert , văzut și ca Erdélyi sau Erdely , 25 mai 1891 - 19 septembrie 1955) a fost un pictor subcarpatic, una dintre figurile principale ale artei transcarpatice în mijlocul secolului XX.
Erdeli sa născut în Zahattia , în Regatul Ungariei , și sa născut într- o minoritate etnică considerabilă din această regiune a Ucrainei. A studiat la Academia de Arte din Budapesta din 1911 până în 1915, apoi a predat la Mukacive și Uzhhorod în acea zi Cehoslovacia .
Împreună cu colegii absolvenți ai Budapestei și veteranul primului război mondial Iosif Bokshai, Erdeli a înființat o școală de artă în 1927, care a evoluat în cele din urmă în Uzhgorod State Arts and Crafts College. Această instituție este acum Institutul de artă Transcarpatia . Erdeli și Brokshai se numără printre figurile primare ale școlii stilistice transcarpatice.
Printre elevii săi a fost și Fedir Manailo . A murit în Uzhorod .

Gazmend Freitag - Barbara Burbuqe Heim - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALBANEZ GAZMEND FREITAG

***
iubesc la nebunie acest desen în creion
care seamănă atît de bine
cu liniile din palmele mele.

(cav)

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Gazmend Freitag
Titlul: Barbara Burbuqe Heim
Titlul original: Barbara Burbuqe Heim
Data : 2015
Stilul: Realism
Mod de realizare: Creion pe hîrtie
Dimensiunea: 42 x 59.4 cm
Unde se gaseste: Colecție privată
Date despre pictor:
Gazmend Freitag (* 25. luna mai anul 1968 în Pataçan i Poshtëm ) este un pictor albanez din Kosovo .

Lucien Adrion - Les jardins du Luxembourg - ANIVERSARE

ANIVERSAREA PICTORULUI LUCIEN ADRION

În pace

Fii, viaţă, binezisă, acum la despărţire,

căci nu mi-ai dat ispită, nici vană amăgire,

nici trudă fără noimă, nici cruntă pedepsire;

şi văd acum, la capul severului traiect,

că soartei mele fost-am eu însumi arhitect,

şi de-am gustat din zile când fiere şi când miere,

eu însumi am pus miere în ele şi-apoi fiere;

şi de-am sădit vreo roză, de roze-avui plăcere.

… Da, fructul de pe creangă în rece lut coboară;

dar, viaţă, tu-ai dat semne că nu va fi doar vară!

Şi dac-avui nopţi grele, şi dac-am plâns în mine,

tu n-ai promis, o, viaţă, că veşnic va fi bine;

şi nopţi avui destule superbe şi senine…

Am râs, am plâns, iubit-am, cu nori, cu soare-n faţă…

Nu-mi eşti datoare, viaţă, în pace suntem, viaţă!

poezie de Amado Nervo din Elevación (20 martie 1915),

traducere de Paul Abucean

-------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Lucien Adrion

Titlul: Les jardins du Luxembourg

Titlul original: Les jardins du Luxembourg

Data :

Stilul:

Mod de realizare: Acuarela

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Lucien Adrion (* 25 mai 1889 in Strasbourg – 9 august 1953 in Paris)a fost un pictor post-impresionist francez care s-a nascut si a crescut in Strasbourg, Franta. Inca de la o varsta frageda a plecat la Paris sa studieze arta si a devenit curand un pictor de peisaje pariziene si scene rurale de plaja. De asemenea un remarcabil acuarelist, prima mare expozitie dintre multele la care a participat, a fost la Salon des Indépendents in 1926.

Francisco Goya - El baile a orillas del Manzanares

Exact în acest loc

În satul global
Pe locul dintre două ţări
Eu îmi presar paşii,
O vietate trecând de colo până colo
Ca norii
Pe pajiştile lipsite de graniţe ale cerului.

În satul global
Pe locul dintre două ţări
Pe unde îmi presar acum nonşalanţa paşilor
Exact aici
Era locul în care lătrau oamenii-câini
Dresaţi anti-om,
Era locul cu năvoade întinse pentru prins oameni
Şi vise,
Era locul unde fiecare pas făcut
Dura un secol
Încetinit de frică şi de gloanţe.

Exact în acest loc în care se murea
Mi-a apărut acum Matahala emaciată a frontierei
Ca un tigru de hârtie
Scărpinându-şi liniile cafenii
De pământul hărţii de hârtie.

Şi exact în acest loc unde până şi gloanţele plângeau
Înfigându-se cu flori roşii în trupuri,
În acest loc eu şi vântul
Am încălecat graniţa
Ca pe şaua unui armăsar înaripat
Şi am arborat o nepăsare bizară
În cutia capului actualizat.

Pe raftul timpului stors,
Aşezate de-a valma ca nişte rufe,

Obiectele pe cale de apariţie
Îşi sunau printr-un con de lumină
Necomplicata lor simplicitate.

Şi eu treceam
Frontiera
Cu normalul unei funcţii fiziologice
Şi în concurenţă cu norii.
Eu treceam pe jos cu firescul meu de om,
Norii treceau pe sus cu firescul lor de nori.
Eu deveneam complice vântului
Şi treceam şuierând peste mumia graniţei,
Locul exact unde au şuierat odată
Gloanţele.
Locul exact unde stafiile gloanţelor
Dansează încă virtuale prin aer.

Acesta este şi locul exact
Unde aş deschide pământul ca pe o stridie
Să îi cotrobăiesc numele morţilor
Şi să le presar cenuşa viselor
Peste oceanul memoriei.

Locul unde mi-aş lipi urechea de pământ
Să desluşesc poate cuvintele
Distilate de clipa morţii,
Locul unde mi-aş dori cheia
Pentru învârtit jucăria de înviat fiinţe umane,
Şi odată vii să îi pot implora:
„Mai hibernaţi o decadă!
Nu încercaţi să fugiţi
Peste graniţă,
Năvod pentru oameni şi vise,
Vă rog eu din suflet – mai aşteptaţi o decadă!
Mai visaţi! Mai trăiţi!”

În satul global
Pe locul de trecere dintre doua ţări
Am auzit morţii sunându-şi simfonia
La clopotul trupului meu

Neruşinat de viu.


de Riri Sylvia MANOR

-------------------------------------------------------------------------------
Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti. Bucurestiul in care bunicul meu Hermann Zuckermann din Craiova – cerealist la Portul Cetate de pe malul Dunarii – mi-a pus in mana primele carti si m-a molipsit cu entuziasmul si dragostea sa pentru limba romana, pentru literatura si pentru teatrul romanesc. Bucurestiul in care, la noua ani, am scris prima poezie dedicata minunatului meu bunic.
Astfel se prezinta Riri Sylvia Manor cititorilor, la inceputul volumului de versuri Save as….
-----------------------------------------------------------------------------------

Data: 1777
Stilul: Romanticism
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 272 x 295 cm
In perioada cand a fost perescutat si cercetat de Inchiziție, pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice. În „Los Caprichos” („Capriciile„, 1797-1799) – într-un număr de optzeci de gravuri – artistul prezintă fantasme, care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doilea ciclu, „Los desastres de la guerra” („Ororile războiului„), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înnăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: 2 mai 1808 – Masacrul de la Madrid, (1814) și 3 mai 1808 – Împușcarea revoltaților madrileni, (1814)