joi, 8 iunie 2017

Claude Monet - Strada Romada In Bordighera

Uitare

Pe strada mea
Într-o dimineaţă
A uitat cineva
Să stingă
Felinarele.


Şi ele au ars şi au ars
Fără să lumineze.

În interiorul meu
Cineva a uitat
Să stingă
Tinereţea.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Strada Romada In Bordighera
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Claude Monet : Primavara in Vetheuil

Pestriţ

Sufletul meu pestriţ
Scotocind-şi boarfele
Mai face ordine în emoţii,
Dă a iveală cine este şi cine ar vrea să fie,
Se împleticeşte între directive oficiale şi onirice,
Îşi susţine febril ultimele pledoarii de luptător nepensionat,
Curăţă praful e pe copilul înmagazinat în memorie,
Resuscitează înecatul tânăr de douăzeci de ani
Care nimic nu ştie încă
Şi plin e totuşi de adevăr.
Scoate neboţite de vreme paginile albastre de sex şi iubire
Efemere ca orgasmul
Dar vii, colorate, sălbatice, prezente în mădulare
De parcă nici nu s-ar fi terminat
Sau poate că întotdeauna se termină
Numai ceea ce există acum.


Sufletul meu pestriţ
Se caţără rezemat de bastonul memoriei
Peste toate stâncile pentru care
Sau împotriva cărora s-a luptat
Cu inima sau cu dinamita
Şi încă ar mai greşi sau râde sau plânge
Sau grăunte de nisip înfiorat şi cald
Vânturat încoace, încolo, spre mări şi meduze,
Sau poate ar mai recita lecţii banale despre existenţialism
Pentru alţii,
Purtând frenetic în vine genele veseliei moştenite de la
Vreun strămoş absurd sau fraudulos în arborele genealogic,
Sau
Pocăindu-se
În timp ce ochii îşi trag coada spre data naşterii din paşaport.

Sufletul meu pestriţ
În curândul posibil
Se va împrăştia ca o sare peste aripile fluturilor
Şi va mai cunoaşte legănatul zborului până la adormire
De parcă a fost odată ca niciodată
De parcă nici nu va fi…


de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


------------------------------ ----------------------------------------------------------------------------
Claude Monet : Primavara in Vetheuil
Data: 1880
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Francisco Goya - Autoportret

Mantaua

Întotdeauna există pe cer un nor
Să îţi ştergi cu el
Lacrimile.

Întotdeauna există un verset în Biblie
Sau în Coran
Precum o manta
De acoperit cu el
Trupul unui soldat de douăzeci de ani.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Paralela 45, 2010


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Autoportret
Original Title: Autorretrato en el estudio
Data: 1790-1795
Stilul: Romanticism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 28 x 42 cm
Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, Madrid, Spain
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Claude Monet : In the Meadow

Nu încerca să înţelegi

Nu încerca să înţelegi prea repede, nu încerca.
Iubeşte-mă fără să înţelegi,
oricum numai lucrurile superficiale sunt clare,
iar întrebările tale sunt pisici cu priviri carnivore
fugind după şoarecii răspunsurilor,
pisici care rămân flămânde, căci niciodată nu există
destulă carne în răspunsuri.
În răspunsuri există doar semne de exclamaţie care nu pot
sătura pisici
şi nici măcar oamenii de ştiinţă.
Nu încerca să înţelegi. Doar priveşte. Acum sunt tăvălită
prin toate culorile curcubeului deşi nu a plouat,
în clipa următoare toate culorile se pot contopi şi eu devin
Albă ca Zăpada
şi cu toate acestea mă simt atât de portocalie câteodată.
Acum sunt chiar foarte verde-albastră sau mai exact
sunt o faţă de masă albă plină de pete-fapte pe care viaţa mi
le-a picurat
din timp în timp, aşa se întîmplă.
Iubeşte-mă fără să înţelegi.
Modul de întrebuinţare mi s-a pierdut de mult,
oricum înţelegem fără cuvinte.


Iubeşte-mă aşa cum respiri,
iar eu
– proptită între simţuri şi minte – o să îţi fiu leagăn la
răsuflare.
Învaţă-mi faţa prin palpare ca un orb, fii însetat ca buruiana
din deşert.
Prinde-mă în capcană prin momeala degetelor tale vii şi prin
prezent
şi prin întuneric şi prin acest acum creat de noi,
visează-mă de parcă nu aş fi aici.
Nu încerca să înţelegi, fii numai acum,
fii numai aici.
Aruncă-mi clipa ca pe o mănuşă
Provocatoare de duel.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet : In the Meadow
Data: 1876
Stilul: Impresionism
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Henri de Toulouse-Lautrec - Singura

Natură Moartă

El
Se ridică de pe pat
Se uită la ceas
Se îmbracă
Îşi flutură mâna în semn de «la revedere»
Şi se întoarce la casa lui – a lor.


Ea
Îi priveşte
amprenta corpului său
Pe pat,
Întinde un cuvânt ca o mână
Spre spaţiul camerei,
Stinge lumina
Vede
Întunericul.

de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Henri de Toulouse-Lautrec - Singura
Data: 1896
Stilul: Art Nouveau (Modern)
Media: Ulei pe panza
Musée d'Orsay, Paris, France
Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864, Albi - d. 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experiențele diferitelor curente artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuși: "Nu aparțin nici unei școli. Lucrez singur în ungherul meu". Originalitatea picturii sale corespunde personalității sale neobișnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit și pe care a observat-o atât de pătrunzător.

Henri Matisse - Pat in oglinda

Acelaşi pat?

Aceeaşi mare. Acelaşi hotel.
Aceeaşi cheie care
Deschide aceeaşi odaie
Având acelaşi abat-jour
Lângă acelaşi pat
Asupra căruia nici măcar nu e atârnată
Inscripţia:
«Aici au dormit într-o noapte
Surâzând
Un bărbat şi o femeie»,
Deschid
În acelaşi hotel
Cu aceeaşi cheie
Uşa odăii
În care am auzit marea
Ecou al corpului tău,
Mobilele, patul
Şi nu mai sunt eu
Şi nu mai eşti tu,


Poate ne-au schimbat.
Sau poate că suntem
Încă pe acel pat
Şi am ajuns cu el
Într-un colţ de pod.
Năuciţi de mutare
Ne-a scăpat din braţe
Marea…


de Riri Sylvia Manor
Pestriţ, Editura Paralela 45, 2010


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Henri Matisse - Pat in oglinda
Data: 1919
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 50 x 65 cm
Colectie privata
Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

miercuri, 7 iunie 2017

John Trumbull - Declarația de independență

Şi eu, de asemenea, cânt America

Şi eu, de asemenea, cânt America.

Sunt fratele mai închis la culoare.
Mă trimit să mănânc în bucătarie
Când avem musafiri,
Dar eu râd –
Şi mănânc bine,
Şi cresc puternic.


Mâine,
Voi fi la masă
Când sosesc musafirii.
Nimeni nu va îndrăzni
Atunci
Să-mi spună:
"Mănâncă în bucătărie."

Pe lângă asta,
Vor vedea cât sunt de frumos
Şi le va fi ruşine –

Şi eu, de asemenea, cânt America.

de Langston Hughes



---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Trumbull
TitluL:Declarația de independență
Titlul original: Declaration of Independence
Data : 1817 - 1819
Stilul: neoclasicism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea: 548.64 x 365.76 cm
Unde se gaseste: United States Capitol, Washington, DC, US
Date despre pictor:
John Trumbull (6 iunie 1756 - 10 noiembrie 1843), pictor american, foarte popular in perioada revolutionara.
S-a nascut in Lebanon, Connecticut, iar in 1771, la varsta de 15 ani, se inscrie in prima clasa la Harvard. Ca soldat in timpul Razboiului Revolutionar American, Trumbull a participat la faimoasa batalie de la Bunker Hill. In 1780 a fost numit aghiotant chiar de catre George Washington. A calatorit apoi la Londra si la Paris, unde a lucrat cu Benjamin West, care i-a sugerat sa realizeze mici compozitii cu scene din Razboiul de Independenta. In perioada petrecuta in Europa Trumbull a fost intemnitat pentru un timp, ca o pedeapsa pentru spanzurarea agentului britanic John Andre in America, desi artistul nu avea nici o legatura. Urmand sfatul lui West, Trumbull a realizat si numeroase portrete in miniatura, in total peste 200.
La inceput Trumbull nu a avut succes ca artist. Totul avea sa se schimbe atunci cand Senatul i-a comandat patru tablouri de mari dimensiuni, inspirate de razboi, care se gasesc astazi in cladirea Capitoliului. Ulterior Trumbull a fost numit presedinte al Academiei Americane de Arte Frumoase, ramanand in acest post timp de 19 ani, desi conflictele cu studentii erau tot mai dese. In paralel a inceput sa lucreze tot mai putin si mai prost. In final caracterul sau dictatorial i-a facut pe studenti sa se revolte. In 1841 si-a publicat autobiografia.
A murit la New York, la varsta de 88 de ani, fiind inmormantat in Connecticut. Pe piatra sa funerara se poate citi : "Pentru tara sa a luptat cu sabia si creionul".

Diego Velasquez - Venus la oglinda


Venus

(Așa te-am zărit)

Tânără moartă
în scoica patului,
goală de floare și adiere
se ivește-n lumina perenă.

Lumea rămânea
crin de bumbac și umbră
apărut la ferestre
trecerea infinită văzând.

Tânăra moartă
iubirea lăuntric brăzda.
În spuma cearșafurilor
părul ei se pierdea.


de Federico Garcia Lorca
Traducere Teodor Balș



-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Diego Velasquez
TitluL: Venus la oglinda
Titlul original:
Data : c.1644 - 1648
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea: 177 x 122.5 cm
Unde se gaseste: National Gallery, London, UK
Date despre pictor:
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Diego Velasquez – “Venus la oglinda”
“Venus la oglinda”, capodopera artistului spaniol Diego Velasquez, a purtat, si ea, peste timp, un renume nefast, datorat faptului ca toti posesorii tabloului, dupa achizitionarea lui, isi pierdeau averile. Sirul de ghinioane a fost pus pe seama faptului ca pictorul nesocotise interdictiile inchizitiei, infatisand nud de femeie, o tema cu desavarsire interzisa in pictura spaniola a secolului al XVII-lea. Trupul zvelt al zeitei este vazut din spate, iar in oglinda i se vede doar chipul. Impresia este ca Venus nu isi admira propriul trup, ci il urmareste neclintit pe cel care o priveste. Primul ei proprietar a fost un negustor din Madrid. La foarte scurt timp dupa ce a cumparat aceasta frumusete mult ravnita, a ajuns in stare de faliment. Corabiile cu care facea negot pe mare au fost pradate de pirati si comerciantul a fost nevoit sa isi vanda toate posesiunile pentru a-si plati datoriile. Tabloul a trecut apoi la un nou proprietar, de asemenea negustor. Nici acestuia nu i s-a permis pentru mult timp sa se bucure de senzualitatea picturii, caci cladirea in care isi depozita marfurile a fost lovita de un fulger, intreaga avere fiind distrusa de flacari. Pictura a fost din nou scoasa la licitatie, fiind de asta data achizitionata de un camatar bogat. O saptamana mai tarziu, casa i-a fost calcata de hoti, camatarul a fost ucis si tot aurul furat. Ani de zile, mostenitorii camatarului au incercat in zadar sa vanda tabloul, renumele lui era deja nefast. In final, dorind sa scape de el cu orice pret, l-au donat unui muzeu. In 1813, pictura a ajuns in Anglia, fiind expusa in Galeria Nationala din Londra. O suta de ani mai tarziu, tabloul a fost lovit de o napasta, de parca toate vietile ruinate ar fi incercat sa se razbune. O fanatica a intrat in muzeu si, cu mai multe lovituri de cutit, a deteriorat valoroasa panza. Din fericire, tabloul a fost restaurat.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
"Las Meninas" (Domnisoarele de onoare) (1656) este pictura de capatai a pictorului spaniol Diego Velazquez, cel mai important artist din Perioada de Aur spaniola. Gazduita de catre Muzeul Prado din Madrid, "Las Meninas" este o opera complexa si enigmatica care ridica intrebari despre realitate si iluzie.
"Las Meninas" ilustreaza o camera imensa din cadrul palatului regelui Filip al IV-lea al Spaniei. Unii dintre protagonisti privesc tinta la noi pe cand altii par a fi angajati in mici gesturi reciproce. In Las Meninas, Velazquez aseaza laolalta toate rangurile curtii spaniole, de la cel mai inalt statut pana la cel mai mic. Infanta Margarita (fetita blonda din centru) este inconjurata de domnisorele sale de onoare, chaperone, doi pitici si un caine. In spatele lor, Velazquez insusi (autoportret) picteaza un nou tablou. In oglinda se zaresc chipurile regelui si al reginei. Este discutabil daca daca cei doi soti sunt prezenti in camera (pozitia lor coincizand cu cea a privitorului, adica a noastra) sau imaginea lor este o reflexie a tabloului la care Velazquez lucreaza.
"La Meninas" de Diego Velazquez este considerata una dintre cele mai importante picturi occidentale si o filosofie a artei insasi.
Pablo Picasso a pictat intre august si septembrie 1957 nu mai putin de 58 versiuni proprii ale tabloului lui Velazquez. Aceste tablouri se afla expuse in Sala "Las Meninas" a Muzeului Picasso din Barcelona, alaturi de o fotografie a tabloului original. Picasso nu a schimbat personajele seriei, ci a pastrat naturaletea scenei, facand din ea un studiu al formei, ritmului, culorii si miscarii.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Diego Velázquez(6 iunie 1599 – 6 august 1660), pictor spaniol
Diego Rodríguez de Silva y Velázquez ( 1599, Sevilla – 6 august 1660, Madrid), unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez.
Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în oraşul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular „San Pedro”. Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătaţi, şi al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego şi-a adăugat numele mamei şi a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoştinţe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obţine brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său şi să primească elevi. În 1618 se căsătoreşte cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primeşte o bogată zestre.

Charles Rennie Mackintosh - Bouleternère - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CHARLES RENNIE MACKINTOSH

***

în casele îngrămădite
cu ferestrele deschise
vezi singurătatea odihnindu-se
citind amintiri și portrete literare
la ceaiul de la ora cinci


(cav)


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Charles Rennie Mackintosh
TitluL: Bouleternère
Titlul original: Bouleternère
Data : 1926
Stilul: Art Nouveau (Modern)
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Charles Rennie Mackintosh (n. 7 iunie 1868, Glasgow, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 10 decembrie 1928, Londra, Regatul Unit) a fost un arhitect, designer de interior și pictor scoțian. Rennie Mackintosh a fost unul dintre cei mai influenți designeri ai mișcări artistice Arts and Crafts și ulterior unul dintre cei mai representativi artiști Art Nouveau din Regatul Unit. Născut în Glasgow și decedat în London, artistul a exercitat o considerabilă influență artistică asupra designului european.

Joseph Kleitsch - Madeline Strauss

* * *

deasupra liniei care trasează perfecțiunea
doar soarele cuibărit între ramurile copacilor
și o capodoperă în alb
cu pălărie și eșarfă albastră
așteaptă liniștite jumătatea nevăzută a cercului
pe o  simfonie compusă de strauss


(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joseph Kleitsch
TitluL: Madeline Strauss
Titlul original: Portrait of Mrs. Herbert Spencer (née Madeline Strauss)
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Colecție privată
Date despre pictor:
Joseph Kleitsch (6 iunie 1885 – 16 noiembrie 1931), pictor impresionist american
Joseph Kleitsch (1885–1931) a fost un pictor impresionist american care detine un loc important in perioada de inceput a Scolii Californiene de Impresionism. Nascut in Banad, Ungaria pe 6 iunie 1885, tanarul Joseph Kleitsch a fost atras de pictura de la varsta de sapte ani, mai tarziu a urmat cursurile scolilor de arta din Budapesta, München si Paris. Influentat de vizitele la cele mai faimoase muzee din Europa, Kleitsch a continuat cu pasiunea lui, pictura figurativa si portretele dupa ce s-a mutat in California. Acolo a inceput sa picteze mediul inconjurator si peisaje diferite.Traind pentru o perioada in Los Angeles, Kleitsch s-a indragostit de atmosfera rustica a satului artistic din Laguna Beach. Acolo a pictat eucaliptii insirati de-alungul strazilor, valurile careloveau coasta Pacificului si Misiunea San Juan Capistrano. Joseph Kleitsch a murit la varsta de 49 de ani in Santa Ana, California pe 16 noiembrie 1931.

Eugène Henri Paul Gauguin - Strada în Rouen - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EUGENE HENRI PAUL GAUGUIN

* * *

prin livada cu duzi
vecină cu aeroportul henri coandă
încă se mai aud sunete de tocuri
care trezesc crisalidele
care se visează avion cu reacție


(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugène Henri Paul Gauguin
TitluL: Strada în Rouen
Titlul original:
Data : 1884; Déville-lès-rouen / Maromme / Déville, Franța
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Thyssen-Bornemisza Museum, Madrid, Spain
Date despre pictor:
Eugène Henri Paul Gauguin (7 iunie 1848, Paris – 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier şi geniu, Paul Gauguin a ştiut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influenţând pe fauvişti şi pe artiştii din gruparea Nabis. Între mizerie şi epuizare, călătorii şi disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieţii.
mpreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceiaşi nuanţă, reliefate prin contururi ferme. Compoziţia „Viziune după predică, 1888 „, cunoscută şi ca „Lupta lui Iacob cu îngerul”, marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezenţa marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spaţiului şi renunţarea la perspectiva tradiţională. Prin aşezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realităţii: femeile bretone şi viziunea lor. „Pentru mine peisajul şi lupta din tablou există numai în imaginaţia oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate” (Paul Gauguin).
Gauguin visează la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pământ al „extazului, al liniştii şi al artei”. În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific şi la 8 iunie soseşte la Papeete. Se stabileşte la Mataiea şi începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are şi legături amoroase.
După un intermezzo parizian şi câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 iunie 1895 părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, şi artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi tabloul „ De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, 1897„, care va fi expus un an mai târziu la galeria „Vollard” din Paris, devenind evenimentul major al sezonului.
Gauguin a fost foarte legat de această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. Gauguin adună şi concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă.
Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria „Vollard” organizează o expoziţie cu 50 de picturi şi 20 de desene, şi când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.

Marie Reine Levrat Ascolese - Anna Magnani

  iu rigardas la lunon trezindu-mă la patru dimineața îmi aprind o țigară fumul pătrunde în cearceafuri pe jumătate îmbrăcat citesc din anna...