suveniroj
în apartamentul
plin de tablouri impresioniste
și suveniruri prăfuite
ascult o poezia înregistrată pe disc de vinil
"Mistrețul Cu Colți De Argint"
din vecini se aude muzică
manele
și un câine care latră din când în când
aov
Trecutul este prezentul
Amărăciunea reînviată
Nu-i necesară, dacă
Cineva nu-i ignorant.
Mâine va fi
Ieri, dacă nu numeri
Zilele săptămânii invers.
Cuprins. Circul ultimei săptămâni
Trece peste pervaze şi peste vechile ranchiuni. De aceea:
Când tu încerci să
Forţezi uşile şi să descoperi
Cauza ţipetelor, rostogoleşti
Un ecou închis în alămuri.
de Marianne Moore
maltrankvila
în cafeneaua de vizavi
henry
fuma camel după camel
neliniștit
așezat pe un scaun
în fața barului
asculta
"Pinball Wizard"
[The Who]
aov
Rugaciune pentru Marilyn Monroe
Doamne
primește această fată cunoscută în lumea întreagă
drept Marilyn Monroe
chiar dacă acesta nu i-a fost adevăratul nume
(dar tu îi cunoști adevăratul nume, numele copilei orfane,
care la vârsta de nouă ani a fost violată,
și-al vânzătoarei, care la 16 ani a încercat să-și pună
capăt zilelor)
și care stă acum în fața ta, fără farduri,
fără agenții ei de presă,
fără fotografi și fără să dea autografe,
singură ca un cosmonaut în noaptea universului.
Copil, visase că se află goală într-o biserică
(cum relatează "Time")
în fața unei mulțimi îngenuncheate, cu capetele plecate
până la pământ
și era nevoită să umble în vârful picioarelor, să nu
calce capetele.
Tu ne cunoști visele mai bine decât toți psihiatrii.
Biserică, peșteră, casă, înseamnă siguranța pântecului matern,
și totuși, mai mult decât atât...
Capetele, ăștia-s admiratorii, e limpede
(masa capetelor în întuneric sub raza luminii)
Totuși templul nu-i studioul lui 20th Century Fox.
Templul - din marmură și aur - e templul trupului ei,
din care Fiul Omului, c-un bici în mână,
alungă negustorii din 20th Century Fox,
cei care din lăcașul tău de închinăciune au făcut o speluncă.
Doamne,
în acestă lume, infectată de păcat și radioactivitate,
nu declara vinovată o vânzătoare.
Una, care asemenea tuturor vânzătoarelor, a visat să ajungă
vedetă de cinema.
Și visul ei se făcu realitate (realitate în tehnicolor).
Ea jucase numai după scenariul nostru
- al propriei noastre vieți - iar scenariul era absurd.
Iart-o Doamne, și iartă-ne și pe noi
pentru 20th Century al nostru,
pentru super-producția noastră monstruoasă, la care cu toți
am lucrat
Era înfometată de dragoste, iar noi i-am oferit calmante.
Era tristă că nu-i o sfântă
i s-a recomandat psihanaliza.
Gândește-te, Doamne, la sporita ei teamă în fața camerei
și la ura împotriva fardurilor - la fiecare scenă
stăruia asupra unui nou Make-up, -
și cum mai creștea groaza
și lipsa de punctualitate în studio.
Asemenea fiecărei vânzătoare
visa să ajungă vedetă de cinema.
Iar viața ei era ireală ca un vis, interpretată și întregistrată
de un psihiatru.
Poveștile ei de dragoste erau sărutări cu ochii închiși,
la care dacă deschizi ochii
încremenești în lumina reflectoarelor,
și apoi reflectoarele se sting.
Și amândoi pereții sunt demontați (era o scenă de film),
în timp ce regizorul pleacă cu scenariul
pentru că scena e gata turnată.
Sau asemenea călătoriei c-un iaht, o sărutare în Singapore,
un bal la Rio,
recepții în vila ducelui și a ducesei de Windsor
văzută din încăperea unei locuințe umile.
Filmul se apropie de sfârșit, fără sărutarea din final.
Au găsit-o moartă în pat, mâna ei pe telefon.
Iar detectivii nu au descoperit persoana pe care voise s-o cheme.
Era de parcă cineva alesese numărul singurului glas prietenos
și aude numai vocea de pe bandă, care spune
WRONG NUMBER
Sau de parcă cineva atacat de gangsteri
își întinde mâna după telefonul întrerupt.
Doamne
orișicine ar fi fost acela pe care voise să-l cheme
și pe care nu l-a găsit niciodată (și poate că nu fusese nimeni
sau poate era numai cineva al cărui număr
nu exista în cartea de telefon din Los Angeles)
răspunde Tu la apel!
de Ernesto Cardenal
În mister
O rugăciune pentru cine nu-şi găseşte
maşina lăsată în parcarea
subterană, pentru cine-şi petrece seara
sub ferestrele caselor altora
căutând o melodie şi o frază
să-i acompanieze paşii, pentru cine moare
pentru femeia nepotrivită,
ştiind că ar fi singura capabilă
să îi dea câteva clipe de viaţă.
O rugăciune pentru cine nu ştie
cum să se roage, la ce să se uite, încotro
să-şi îndrepte privirea; o rugăciune
pentru a nu vorbi despre nimic,
lăsând loc pentru cine străbate
planeta în vârful degetelor, şi tot
ce speră e să se împiedice de
o lamă fatală, sau să descopere că oţelul
serveşte pentru a tăia pâinea iar degetele
pentru a umbla pe piele.
de Ivano Mugnaini
Camera cenuşie
Deşi locuieşti într-o cameră cenuşie,
Cu excepţia feţei de masă
Argintii,
Şi brodezi
La rochia ta galbenă
Sau ridici o perlă verde
De la colier,
Care tocmai a căzut,
Sau îţi priveşti evantaiul verde
Pe care sunt pictate ramuri de sălcie roşie,
Sau, cu un deget,
Mişti o frunză în bol –
Frunza căzută din copacul de magnolia
De lângă fereastra ta...
Ce importanţă au toate acestea?
Eu ştiu cât de furios îţi bate inima.
de Wallace Stevens
blanka papero
aplecat deasupra unui pahar
un bețivan de talie mondială
trase un fum din tigară
inhală
și ține aerul în plămâni
avea pălărie și era slab
și nu se temea
să bea singur
chelnărița cânta
"Hole in the bottle"
a lui Kelsea Ballerini
în timp ce prepara cafeaua
aov
sorĉo
un francez
Henri-Charles Manguin
o vrăja pe Jeanne
ca în "O mie și una de nopți "
la radio
Edith Piaf
își cânta melodiile triste
aov
bizarre
dimineața
în Victoria
era totul bizar
în timp ce cafeaua bolborosea în bucătărie
la etajul al treilea
cineva puse muzică
suna bine
Thomas Rhett
cânta la chitară -
"What's Your Country Song"
aov
Dragă iubire
Dragă iubire
în apusurile soarelui de aprilie
dragă iubire
cand soarele se omoară
deasupra valurilor
poți auzi plângând și strigând
chiar și vântul si marea.
Dragă iubire
așa plânge un om
dragă iubire
la soare la vântului și la anii verzi
care cântând pleacă
după dimineața de mai
când au venit
și când desculți și cu ochii râzând
scriam mulțumiți pe nisip
cele nai naive cuvinte.
Dragă iubire
florile anului trecut
dragă iubire
s-au ofilit și nu vor mai înflori
și în grădini in fiecare iarnă
frunzele sunt mult mai triste
Dragă iubire
așa trăiește un om
dragă iubire
și soarele și vântul și anii verzi
se gonesc cântând
către noiembrie spre care ne duc
și unde intr-o zi cu un zâmbet trist
ne vom spune printre buzele de-acum obosite
"erai draga mea iubire".
Artist: Fabrizio De André
Cântec: Caro amore
longaj hirundoj solstițiul de vară este chiar după colț mama este foarte îngrijorată de ce se întâmplă în spatele ușilor închise de modul cu...
