Metamorfozele muzeului neterminat

sâmbătă, 20 mai 2017

Alfred Sisley - Meri in floare

Frate al meu, tu, omule, iubește

Frate al meu, tu, omule, iubește
Culori, parfumuri, cânturi și degrabă
Dezmiardă-ți adorata! Timpul crește
Și în *ând vei adăsta sub iarbă…

de Omar Khayam

----------------------------------------------------------------------------------
Omar Khayam sau Khayyam (persană غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
----------------------------------------------------------------------------------
Alfred Sisley - Meri in floare
Data: 1880
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 81 x 65 cm
Location: National Gallery of Canada, Ottawa, Canada
Alfred Sisley (n. 30 octombrie 1839 — d. 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit și a pictat în Franța.
Sisley s-a născut în Paris, părinții săi fiind englezi William Sisley și Felicia Sell. La începutul anilor 1860 a studiat în atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a întalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea caleidoscopică a apei. Prin urmare Sisley și prietenii săi au avut la început câteva oportunități de a-și vinde tablourile sau de a le expune, deși spre deosebire de câțiva colegi de-ai săi care aveau greutăți financiare el primea o alocație de la tatăl său.
Lucrările lui Sisley din studenție s-au pierdut, cea mai timpurie lucrare a sa se crede, că a fost pictată în jurul anului 1864. La sfârșitul anilor 1860, el a început o relație cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii. Relația acestora a continuat timp de 30 ani, sfârșindu-se cu moartea acesteia, cu câteva luni înainte de moartea lui în 1899.
Sisley a murit în Moret-sur-Loing la vârsta de 59 de ani.

Alfred Sisley -La Moret vara

Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna:

Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna:
Tot ce are-nceput se va sfârși,
Să fim dar fericiți când ne e bine
Și răbdător când gruel ne-o lovi!

de Omar Khayam

----------------------------------------------------------------------------------
Omar Khayam sau Khayyam (persană غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
----------------------------------------------------------------------------------
Alfred Sisley -La Moret vara
Data: 1891
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 91 x 71 cm
Colectie privata
Alfred Sisley (n. 30 octombrie 1839 — d. 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit și a pictat în Franța.
Sisley s-a născut în Paris, părinții săi fiind englezi William Sisley și Felicia Sell. La începutul anilor 1860 a studiat în atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a întalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea caleidoscopică a apei. Prin urmare Sisley și prietenii săi au avut la început câteva oportunități de a-și vinde tablourile sau de a le expune, deși spre deosebire de câțiva colegi de-ai săi care aveau greutăți financiare el primea o alocație de la tatăl său.
Lucrările lui Sisley din studenție s-au pierdut, cea mai timpurie lucrare a sa se crede, că a fost pictată în jurul anului 1864. La sfârșitul anilor 1860, el a început o relație cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii. Relația acestora a continuat timp de 30 ani, sfârșindu-se cu moartea acesteia, cu câteva luni înainte de moartea lui în 1899.
Sisley a murit în Moret-sur-Loing la vârsta de 59 de ani.

Lev Lagorio - Tarmul marii

Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge

Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge
Pe un îndragostit că dragostea-i blestem.
El crede că iubirea poate-nvinge
Orice furtuni când valurile gem.

de Omar Khayam

Marc Chagall - Așa că am venit ieșind din Marea

Plângea un strop de apă: ”Sunt despărțit de Mare!”

Plângea un strop de apă: ”Sunt despărțit de Mare!”
Zâmbii atuncea Marea: ”Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Deși suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte.”

de Omar Khayam

Sofonisba Anguissola - Lucia, Minerva si Europa Anguissola jucand sah

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi-apoi în cutia neantului ne-aruncă...

de Omar Khayam

John William Godward - Muza cantand la lira

Mai toarnă-mi vin în cupă! Mi-e inima bolnavă.

Mai toarnă-mi vin în cupă! Mi-e inima bolnavă.
Vin roz ca trandafirii. Vin vechi de tămâioasă.
Vin, ca să-nnec tristețea! Iar mâna ta duioasă
Să-nlăcrămeze harfa din strune de mătase...

de Omar Khayam

Edvard Munch - Noaptea

Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.

Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.
Lămpi ce s-aprind – speranțe ce se sting.
Și tot așa, din zori în înserare,
Soare răsare, noapte răsare…

de Omar Khayam

Vincent van Gogh

Corpul, Majestatea Sa

Corpul îşi cere mereu uncia de carne.
Citeşti Shakespeare
eşti în Paradis
dar
îţi curge nasul.
Vrei să îl amâni.
El curge şi ţipă:
„Şi eu sunt pe aici, ce Dumnezeu!”
El spune aşa: „Ce Dumnezeu!”
Eu
vreau să îmi amân nasul
să nu-mi mai sâcâie cu prostii creierul rătăcit prin citit.
„Secreţia ta e tot ce ştii să faci!” – îi spun.
„Ţi-ai luat nasul la purtare!” – îi spun.
„Mă cobori din ceruri” – îi spun.
„Mă tragi de poale să-l las din mâini pe Shakespeare!” – îi spun
şi resemnată înfig semnul de carte ca un cuţit
între Othello, Desdemona şi intangibila batistă.
Eu nu sunt Desdemona:
găsesc batista şi i-o plimb pe la nas.

„Fir-ar să fie de Shakespeare!” – spune nasul.
„De inteligenţa emoţională ai auzit?” – spune nasul.
„Pleci aiurea cu cartea
atârnată de creier ca de un cuier!
Mă ignori tu care
fără oxigenul meu
eşti o cârpă, pricepe!
Fii mai pământeană,
fii reală!” – mă mustră nasul.
„Eu
cel ce strănut
exist!”
Ce pot face?
De atâta vreme
Shakespeare nici nu mai strănută!

de Riri Sylvia Manor

----------------------------------------------------------------------------------
Sylvia Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunţat la dorinţa de a studia filologia şi filosofia dezamagită de puternica influenţă ideologică din facultăţile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel şi-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie şi să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română şi, aşa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi din Israel şi practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor îşi împarte timpul între Israel şi România.
-------------------------------------------------------------------------------
Vincent van Gogh
Data: 1889; Arles, Bouches-du-Rhône, France
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea 72.5 x 92 cm
Colectie privata
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist [9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.

Salvador Dali - Scaunul

Anii pe scaune
Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Ca rochiile
Când îţi aranjezi dulapul
Şi nu mai e loc
Pentru rochii vechi,
Rochii care au cunoscut
Totuşi
Zile mai bune.

Şi îmi privesc anii

Şi mă privesc
Tot ca pe o rochie
Veche
Pe care continui s-o port
Din economie.
Rochii.
Ani.
Am cunoscut
Vremuri mai bune
Când ar fi trebuit să învăţ

Şi nu am învăţat nimic.
Când ar fi trebuit să înţeleg
Şi nu am înţeles nimic.
Şi acum
Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Printre rochii şi printre
Sticluţe pline de parfumul
Lucrurilor care nu există.

Şi anii zac pe scaune
Ca rochiile
Şi tu stai
Dar parcă nu eşti în odaie
Şi noaptea şi-a trimis
Întunericul înăuntru.

Pe zid apeşi comutatorul
Să aprinzi lumina.
Dar nu există comutator
Pentru a fi împreună.

Şi totuşi
Eu port în mine
Nealterată
Bucuria sălbatecă,
Bucuria frumoasă
Precum un zmeu cu sfoară lungă
Înălţat
Peste toate acestea.

de Riri Sylvia Manor
(Publicată in volumul de poezii PRIVIND, ed. Du Style, 2000)

-----------------------------------------------------------------------
Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunţat la dorinţa de a studia filologia şi filosofia dezamagită de puternica influenţă ideologică din facultăţile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel şi-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie şi să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română şi, aşa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi din Israel şi practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor îşi împarte timpul între Israel şi România.
----------------------------------------------------------------------
Salvador Dali - Scaunul
Date: 1976
Style: Suprarealism
Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.

Edouard Manet - Pe banca

Nu scrii...
Nu scrii când vrei să scrii
Nu iubeşti când vrei să iubeşti
Nu găseşti când vrei să ţii căutarea în mâini
Nu te prosteşti când vrei să te pierzi
Numai pe nepusă masă
Se aşterne ca din pământ,
Ca din rai,
Ca din iad
Uluitoarea scriitură,
Uluitoarea dragoste,
Uluitoarea prostie caraghios de deşteaptă
De te lingi pe degete cu omleta de trăznet,
Omleta de trăznet
Care din senin ţi-a fulgerat
creierul rămas gură cască...
Dar iată că acum
Terminându-mi-se omleta de trăznet
Îmi pun tocul calculatorului în cui ca pe o potcoavă
Păscând paştele cailor
Sau îmi pun tocul calculatorului în cui ca pe o aşteptare
A unui imprevizibil „re-load“

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------
Riri Sylvia Manor (Aberfeld) este cunoscuta in toata lumea si in Israel ca Profesor de Oftalmologie si Neuro-Oftalmologie dar visul ei in anii tineretii era cu totul diferit. Scria poezii dela virsta de noua ani si in anii de scoala se simtea atrasa numai de domeniul literaturei,filosofiei, teatrului si regiei cinematografice.
La virsta de 18 ani a renuntat la visele tineretii si si-a schimbat orientarea caci si-a dat seama ca in perioada aceia la toate facultatile de stiinte umanistice din Romania se propaga numai ideologie marxist-leninista si literatura produsa de mercenari ai condeiului.
-------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Pe banca
Data: 1879; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: pastel, hartie
Dimensiunea: 50 x 61 cm
Suzuki Collection, Tokyo, Japan
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Edouard Manet - Gradina de la Bellevue

Stalactite, stalagmite
În odăile apoase ale creierului
Stalactitele şi stalagmitele iubirii îngheţate
Îşi picură stropii pe retină
Ca o rutină
De chin chinezesc
Chelălăind
Şi umblând cu cheta printre sturzi.
Dar când va ierna de-adevăratelea
Prin odăile apoase ale creierului meu,
Fi-vor total încremenite în gheaţă
Stalactitele şi stalagmitele
Şi nu îşi vor mai picura stropii pe retina
Ca o rutină
De chin chinezesc.
Sau poate
abia
ATUNCI
Va începe
Chinul:
Nu se va mai
întâmpla
nimic.

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------------
Poezia lui Riri Manor se înscrie în generoasa specie a expresiei existențiale, bazată pe experiența umană a autorului, fără livresc, artificii, metafore căutate. Este ca o inimă supusă disecției. ”Partea cea mai frumoasă a corpului este mișcarea”, scrie autoarea, dar aici este important că versurile ei mișcă și alte inimi, ale cititorilor. Memorabile poeme, superbe, precum „Omul de zăpadă”, „Frica”, „Casa ucisă” ( publicată și în ROMÂNIA LITERARĂ), „Anii pe scaune”, „Bilanț”, „Ratare”, „Cuvintele ca peștii” (Cuvintele, ca peștii, nu dorm niciodată) îi fac cinste și autoarei și literelor românești.
autor BORIS MARIAN
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Gradina de la Bellevue
Data: 1880; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 65 cm
Colectie privata
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.