ZIUA PAUL GAUGUIN
Legea morţii
Legea morţii trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,
Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.
Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?
Către niciunde. Nu ştim de unde venim, 
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti ştie.
Roşul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.
Ce să-mplinim şi cum? Răspunde.
Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.
Copilăria rămasă pe smalţul cadranului de ceas.
Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar şi ironic.
Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine...
poezie de Boris Marian Mehr 
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin - De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?
Original Title: D'ou Venons Nous / Que Sommes Nous / Où Allons Nous
Data: 1897; Punaauia, French Polynesia
Stilul: Post-Impresionism
Period: a doua perioada in  Tahiti 
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 374.6 x 139.1 cm
Museum of Fine Arts, Boston, MA, USA
DESCRIERE
Paul Gauguin a terminat tabloul ”De unde venim? Ce suntem? Încotro ne 
îndreptăm?,” a luat o cutie cu otravă, și s-a dus să moară în munți. Una
 din caracteristicile ascunse a picturii este că ea nu ”se citește” de 
la stânga la dreapta, dar invers, ca textele cabalistice, de care 
Gauguin se interesa foarte mult.
#1 Copilul care doarme 
simbolizează sufletul uman la încarnarea pământească. Criticul de artă 
Marina Prokofieva a spus că ”Gauguin a fost pasionat de teosofie 
mistică. El credea că sufletul omenesc, înainte să coboare în lumea 
materială, se afla în ceruri, în corpul unui infant.”
#2 Câinele – un simbol a necazurilor care-l așteaptă pe om, pe pământ.
#3  Cele trei femei reprezintă prima etapă a sufletului în trupul uman, până la procesul de auto-cunoaștere.
#4 Bărbatul care culege fructul din pomul binelui și răului – un simbol
 de trezire în om a dorinței de a înțelege misterele universului. 
Teosofia lui Gauguin spunea că dorința de descoperire a tainelor 
universului se găsesc în fiecare din noi inițial. Doar că în cineva 
această dorință se trezește, iar în alții nu.
#5 Figura cu mana 
pe cap reprezintă a doua etapă de dezvoltare a sufletului uman, atunci 
când vine vorba de disperarea, de incapacitatea de a găsi răspunsuri la 
”întrebări îndelung discutate” ale existenței umane.
#6 Două 
figuri în roșu. ”În acest tablou – spune Marina Prokofiev – ele 
reprezintă a treia etapă de dezvoltare mentală, atunci când o persoană 
dobândește capacitatea de a analiza. Aceste figuri sunt doi înțelepți, 
care-și mărturisesc gândurile reciproc.”
#7 Pasărea – un simbol al căii spirituale luate de Gauguin din arta egipteană.
#8 Femeia în negru simbolizează sufletul la cel mai înalt stadiu de 
dezvoltare, atunci când el înțelege sensul întrupării lui. Este necesar 
ca inima ta să se întărească în durere. ”Femeia în negru este tristă, 
dar calmă -comentează Marina Prokofiev – deoarece ea a descoperit că 
suferința, la care sunt condamnați toți în această lume, va fi 
recompensată în viața de apoi, pentru cei care aleg calea spirituală, cu
 pace și bucurie.
#9 Izvorul – simbolul eternității.
#10 Statuia zeității reprezintă speranța învierii în cer a sufletului eliberat.
#11 Figura adolescentului simbolizează nivel rudimentar de dezvoltare a
 sufletului, la cei care dorința de auto-realizare a rămas doar la 
nivelul dezvoltării trupului.
#12 Capra, pisoiașul și puiul de 
câine – aceste lucruri, după spusele lui Gauguin, sunt simboluri a 
existenței lipsite de griji, în care se află împărăția naturii, care nu 
știe de chinurile căutarii spirituale.
#13 Nudul –  un simbol de plăcere senzuală, după care aleargă cei care trăiesc după legile lumii materiale.
#14 Femeie în vârstă simbolizează trupul sortit morții. ”Sufletul ei nu
 evoluează – povestește Marina Prokofiev – și este condamnat la o 
existență amorfă, fără să știe de chinuri, dar nu cunoaște nici 
bucuriile.”
#15 Pasărea cu șopârla în gheare – după cum spune Gauguin, acest lucru este inevitabilul sfârșit -moartea.
Și punctul #16 denumirea tabloului în limba franceză ”D’ou venons nous?
 Que sommes nous? Ou allons nous?” Astăzi opera se află în colecția 
Muzeului de Arte Frumoase din Boston, Statele Unite ale Americii.
La 28 iunie 1895 Paul Gauguin părăseşte din nou Franţa, unde nu se va 
mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate 
pe malul mării, în Tahiti şi artistul se apucă de o muncă gigantică. 
Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi 
tabloul “De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?”, care va fi 
expus un an mai târziu la galeria “Vollard” din Paris, devenind 
evenimentul major al sezonului.
Gauguin a fost foarte legat de 
această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi 
murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. 
Gauguin adună şi concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu 
mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi 
poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă