dimineața
o cafea și
lectura liniștită a unui ziar
mă fac fericit
aov
nimicuri delicioase
dimineața de toamnă
a început cu sunetul unei chitare
e vânt și mici tornade de frunze
un avion de hârtie
ateriziează pe o parapantă
în depărtare o casă ține
fumul albastrui spre nord
cu două mâini
dorul
se mișcă în
toate direcțiile
o roșcată
pierdută
în cizmele ei de ploaie
măsoară un vis vechi
i-am spus
ceva
cântat
fără
mâinile mele
la aterizare
o mașină de pompieri de jucărie
este parcată pe iarbă
cu o țigară între degete
privind cerul întunecat
ud livada
din nou am început să ascult
"ouă de rouă"
"october song - frank"
în prezența unui ciobănesc german
aov
***
nu este clar ce face
poetu'
în lipsa muzei
aov
nimicuri delicioase
aov
nopți de singurătate
la ora 3 dimineața
un scaun de lemn
stă în fața ferestrei
shustov stă pe scaun
și ascultă toamna de vivaldi
savurează fiecare notă
aov
paralele
a trecut mult timp
de când eram:
pompier
polițist
tractorist
de când eram copil
aov
deodată
m-am gândit
ce-ar fi dacă
și astăzi
aș zbura
lângă statuia de piatră
din victoria
aov
ora 8 p.m.
l-am rugat
pe james last
să-mi cânte:
"adios pampa mia"
aov
acum
m-a lovit o amintire
mi-am amintit de amedeo
care cânta
un cântec jalnic de dragoste
seara la podragu
aov
toată lumea aşteaptă
diana ross
dintr-odată
începe să cânte:
"someday we'll be together"
vocea ei este
uşor răguşită
aov
zulufi de toamnă
pe câmp floarea soarelui
a lăsat capul demult
croncănit de ciori
o cioară scapă o nucă
în fața mutului
numai pietrele tăceau
aud simfonia noroiului
sub pantofi
maria
pregătește ceaiul cafeaua
fără grabă
o ciocolată milka
mi se topește în gura plină
pe toți pereții sunt rafturi noi
portrete ridate înrămate
inventate
trandafirii aud șoșotelile
erasmus își netezește părul
trăiește încă visul
că oamenii pot fi egali
în timpul orelor
elevii ne fotografiază stilul
profesorii terorizanți
plâng după trecut
amintirea încă respiră
mecanismul ruginit
al inimii mele scârțâie
revoluționar
студенти ucraineni
în vreme de război
nu merg la școală
sunt reduși la tăcere
avem zilele noastre
de toamnă
bune sau rele
de câțiva ani ne hrănim
numai cu iluzii
sunt în miezul
unui conflict
ridic brațele spre tavan
și învăț să rerâd
este doar viața
van gogh
aov
la ĉielo estas teatro, kie la steloj rigardas nin eu și deborah dormim sub același acoperiș dar nimeni nu păstrază același vis sau aceeași n...
