------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
Minerva - Triumful virtutii
Tabloul Minerva - triunful virtutii este conceputa ca o completare a
picturii Parnasului. Scena trebuie sa sugereze faptul ca, indiferent de epoca
in care traim, armonia universului este mereu amenintata, o armonie care
trebuie ocrotita cu cea mai mare vigilenta. Apeland la alegorie pentru
transmiterea adevarurilor morale. Mantegna se semneaza sub maxima "POFTA
TRIUMFA IN OMUL TICALOS, CARE ESTE DUSMAN AL VIRTUTII SI AL OAMENILOR DE BUNA
CREDINTA".
Minerva trebuie sa invinga intreaga
hoarda de vicii dintre cele mai rele. Avatia si Prostia, Trandavia si
Delasarea, Inselaciunea, Rautatea si Patima Betiei, Nerecunostinta si Pofta
Nestavilita. In ajutor in aceasta sarcina ingrata ii vin cele trei Virtuti
cardinale prezentate pe bolta cereasca. Iata Barbatia cu maciuca in mana si cu
pielea de leu a lui Hercules pe umeri. Sobrietatea, turnand vin si Dreptatea
tinand in mana cantarul si sabia.
Mai este un observator al acestei scene - in coltul
din stanga-sus, printre nori. Mantegna si-a schitat propriul autoportret din
profil.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ANDREA MANTEGNA : Minerva - Triumful virtutii (1497)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Andrea Mantegna (1431 pe
Isola Mantegna -inițial Isola di
Carturo- de lângă Padova – 13 septembrie 1506 în Mantova) a fost unul din
cei mai importanți pictori și gravori al Quattrocento-ului din Italia de
Nord. Însemnată este contribuția sa la
crearea spațiului compus în
perspectivă.Primele mărturii despre viața
artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii
în „Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți”
din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu
numele Biagio de pe Isola di Craturo și
a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen.
Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în
atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii
timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna
are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips,
precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse
contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal
al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului.
În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent,
alături de foști colaboratori padovani
ai lui Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din
biserica Eremitani din Padova, care ilustrează viețile sfinților Iacobși Cristofor. După moartea colaboratorului
său Niccolò Pizzolo în 1453 Mantegna continuă singur lucrările, până în 1459.
Aceste fresce au fost în mare parte distruse într-un bombardament din anul
1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spa
țiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei
și foloseau în mod consecvent racursiurile,
ceea ce denotă interesul artistului pentru sculptura
și arhitectura antichită
ții.
Frescele sale sunt considerate drept primele opere de vârf ale Rena
șterii din Italia de Nord. Ele continuă evolu
ția protorena
șterii
florentine
și dovedesc influen
țele unei călătorii la Vene
ția, unde Mantegna avusese ocazia să vadă
operele lui Andrea del Castagno
și
Jacopo Bellini. De cel din urmă el este legat de o legătură de prietenie,
transformată apoi în una de rudenie; în 1454 artistul se căsătore
ște cu o fiică a lui Bellini. La rândul său, Mantegna
îi va influen
ța pe Gentile
și Giovanni Bellini, fiii lui Jacopo.
O ședere
la Veneția este dovedită de altarul bisericii
S. Zeno din acest oraș, executat de
Mantegna între anii 1458 și 1459. În
această operă apare pentru prima oară în arta Italiei de Nord tema Sacrei
Conversații.
În 1459 Mantegna se mută la Mantova, unde este numit pictor al cur
ții de Gonzaga. Timp de cinci decenii el este
cel mai important artist mantovan
și
este cople
șit de onoruri
și comenzi de lucru. O deosebită pre
țuire pentru opera sa o dovede
ște ducele de Gonzaga atunci când îi acordă
lui Mantegna titlul de conte. Printre operele sale principale de la Mantova se
numără frescele din Camera degli Sposi în Palatul Ducal, finisate în 1474,
decora
țiile capelei ducale (1460-64),
două versiuni ale temei Hristos mort, Moartea Mariei
și Sfântul Gheorghe.