Bartolomé Estebán Murillo - Sfanta familie cu cu pasarea

SFANTA FAMILIE CU PASAREA (1645 - 1650)

Sfanta familie cu cu pasarea se numara printre cele mai populare opere ale lui Murillo. Tratarea neutra a temei si modul de aplicare a luminii poarta inca amprenta tenebrismului andaluz, dominant in creatia timpurie a pictorului sevillan. Si totus, aceasta panza emana o frumusete delicata si o tandrete impropie tenebrismului, trasaturi care in scurta vreme vor deveni caracteristici ale artei lui Murillo. Maiestria de care da dovada pictorul in prezentarea atmosferei se observa cu precadere in joaca Pruncului Isus (scena autonoma in cadrul compozitiei) si mai ales in naturaletia gestului manutei lui, in care tine pasarea primita in dar de la Iosif. Acest gest are scopul a-i atrage cainelui atentia. Desi artistul prezinta aici -intr-o atmosfera de extraordinara intimitate - Sfanta Familie, el nu insira in tablou si atributele divine.
----------------------------------------------------------------------------------

Bartolome Murillo
SFANTA FAMILIE CU PASAREA (1645 0 1650)

Bartolomé Estebán Murillo (Sevilia, 31 decembrie 1617 – Cádiz, 3 aprilie 1682) a fost un pictor spaniol al sec. al XVII-lea. Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole.Ultimul din cei 14 copii ai unei familii. Tatăl său, Gaspar Esteban, era un bărbier-chirurg, mama sa se numea María Pérez Murillo, Bartolomé a luat numele ei pentru semnarea operelor sale. La moartea părinţilor, cum era încă un copil, a fost crescut de o soră mai mare, Ana, căsătorită şi ea cu un bărbier-chirurg pe nume Juan Agustín de Lagares, cu care Bartolomé a avut o relaţie foarte bună. S-a format în atelierul lui Juan Castillo, unde a cunoscut pictura flamingă. Din păcate nu se ştie nimic despre călătoriile sale în afara Spaniei: se crede că Murillo a cunoscut acest tip de pictură datorită faptului că Sevilia era – în acel timp – un important centru comercial şi aceasta a înlesnit contactele populaţiei băştinaşe cu negustorii din nordul Europei.

În 1681, pe când lucra sus pe schele, s-a prăbuşit în gol căzătura i-a adus moartea după câteva luni de suferinţă. S-a stins din viaţă pe 3 aprilie 1682.