Paolo Veronese - Venus si Adonis cel adormit

Adonis

eu cred,
fiindca poate
nu-i atins tot ce-am fierbinte
in varsta rece
cand nu mai sunt verde.
Amor arcul scoate
cand isi aduce-aminte
ca-n inima aleasa el nu pierde.
pierd ani sa ma dezmierde
un chip frumos
in ani tarzii omoara
cu mult mai rau
decat prima oara.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:Venus si Adonis cel adormit - 1580
Tema este inspirata din "Metamorfozele" lui Ovidiu. Adonis a adormit cu capul pe genunchii lui Venus, a carui melancolie sugereaza presentimentul mortii apropiate a iubitului. Grupul de personaje este plasat in centrul tabloului, pe fundalul unui peisaj fantastic, pictat in nuantele caracteristice apusului de soare, cu o nota albastru-verde dominanta. personajele par sa se ridice in aer, doar cainele care sta intins si piciorul masiv al lui Adonis ating pamantul in mod ferm. trupul lui venus, curbat intr-un arc lejer, sublinieaza echilibrul compozitiei al carui punct central il reprezinta fanionul-evantai roz.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paolo Veronese
Titlul: Venus si Adonis cel adormit
Titlul original:
Data: c.1580
Stilul: Manierism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 191 x 212 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Paolo Veronese (n. 1528, Verona – d. 19 aprilie 1588, San Angelo) a fost un pictor italian din perioada târzie a Renașterii, marcând trecerea spre Manierism. Pe numele adevărat Paolo Caliari sau Cagliari, artistul a căpătat cu timpul numele de Veronese, după orașul în care s-a născut. Stabilit de tânăr la Veneția, Veronese este – alături de Tițian și Tintoretto – unul din cei mai remarcabili reprezentanți ai școlii venețiene de pictură a secolului al XVI-lea.
Paolo Caliari (zis Veronese) s-a născut în anul 1528 la Verona. De la tatăl său, Gabriele Caliari – un pietrar cu solide cunoștințe de sculptură și arhitectură – a învățat să modeleze argila și a deprins extraordinarul simț al formei de care va profita în creația sa. În 1541 intră ca ucenic în atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit în Verona, reprezentant al curentului tradițional. Începând cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli, care în anul 1551 îi încredințează decorarea vilei pe care o construise pentru familia Soranzo în Treville, nu departe de Castelfranco. În anul 1552 câștigă concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova, și un an mai târziu pleacă la Veneția. Aici artistul primește o importantă comandă: decorarea a trei săli ale „Consiliului celor Zece” din Palatul Dogilor.
Veronese este primit în Veneția ca un artist recunoscut, el se stabilește în 1555 în acest oraș, unde va trăi și va lucra până la sfârșitul vieții, devenind unul din cei mai de seamă reprezentanți ai școlii venețiene de pictură.
În anul 1560, Veronese pleacă la Roma. Aici descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror artă produce asupra lui o impresie profundă. În același an, după întoarcerea la Veneția, primește comanda de a decora vila pe care Marcantonio Barbaro o construise la Masèr după proiectul vestitului arhitect Andrea Palladio. În scurtă vreme, pictorul va realiza fresce de o frumusețe indescriptibilă, care îi vor aduce gloria. Din acel moment va fi considerat unul dintre marii pictori venețieni, alături de Tițian și Tintoretto.
În 27 aprilie 1566 se căsătorește cu Elena Badile, fiica primului său maestru, și se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului San Stefano.
În anii optzeci, Veronese, acum în vârstă de peste cincizeci de ani, simte din ce în ce mai des nevoia de a se odihni. La lucru îl ajută deja cei doi fii mai mari, Gabriele și Carletto. În anul 1583 își cumpără în localitatea San Angelo o proprietate, unde se retrage din Veneția. Acolo, Veronese moare în ziua de 19 aprilie 1588. Este înmormântat în mausoleul de la biserica San Sebastiano din Veneția, în atmosfera minunată a picturilor pe care le-a executat.

Jean-Antoine Watteau - Comedianti francezi - ziua mondiala a teatrului

ZIUA MONDIALA A TEATRULUI

Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

de Marin Sorescu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Antoine Watteau
Titlul: Comedianti francezi
Titlul original:
Data: c.1720
Stilul:Rococo
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 73 x 57 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jean-Antoine Watteau (10 octombrie, 1684 – 18 iulie 1721) a fost un pictor francez. Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, infățișând o fericire intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant și sensibilitatea lirică îi aparțin în intregime lui Watteau. Melancolia și sentimentul efemerității subminează întotdeauna scenele aparent idilice ale acestui mare artist. A murit la vârsta de 37 de ani bolnav de tuberculoză.
Antoine Watteau, cu pictura ”Actori de la Comedia Franceză”, lucrare din anul 1720, aflată la Muzeul Metropolitan din New York.

Andrea Mantegna - Minerva - Triumful virtutii (1497)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:

Minerva - Triumful virtutii
Tabloul Minerva - triunful virtutii este conceputa ca o completare a picturii Parnasului. Scena trebuie sa sugereze faptul ca, indiferent de epoca in care traim, armonia universului este mereu amenintata, o armonie care trebuie ocrotita cu cea mai mare vigilenta. Apeland la alegorie pentru transmiterea adevarurilor morale. Mantegna se semneaza sub maxima "POFTA TRIUMFA IN OMUL TICALOS, CARE ESTE DUSMAN AL VIRTUTII SI AL OAMENILOR DE BUNA CREDINTA". Minerva trebuie sa invinga intreaga hoarda de vicii dintre cele mai rele. Avatia si Prostia, Trandavia si Delasarea, Inselaciunea, Rautatea si Patima Betiei, Nerecunostinta si Pofta Nestavilita. In ajutor in aceasta sarcina ingrata ii vin cele trei Virtuti cardinale prezentate pe bolta cereasca. Iata Barbatia cu maciuca in mana si cu pielea de leu a lui Hercules pe umeri. Sobrietatea, turnand vin si Dreptatea tinand in mana cantarul si sabia.
Mai este un observator al acestei scene - in coltul din stanga-sus, printre nori. Mantegna si-a schitat propriul autoportret din profil.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ANDREA MANTEGNA : Minerva - Triumful virtutii (1497)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Andrea Mantegna (1431 pe Isola Mantegna -inițial Isola di Carturo- de lângă Padova –  13 septembrie 1506 în Mantova) a fost unul din cei mai importanți pictori și gravori al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Însemnată este contribuția sa la crearea spațiului compus în perspectivă.Primele mărturii despre viața artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii în „Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți” din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen.

Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului.

În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani ai lui Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din biserica Eremitani din Padova, care ilustrează viețile sfinților Iacobși Cristofor. După moartea colaboratorului său Niccolò Pizzolo în 1453 Mantegna continuă singur lucrările, până în 1459.

Aceste fresce au fost în mare parte distruse într-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spațiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei și foloseau în mod consecvent racursiurile, ceea ce denotă interesul artistului pentru sculptura și arhitectura antichității. Frescele sale sunt considerate drept primele opere de vârf ale Renașterii din Italia de Nord. Ele continuă evoluția protorenașterii florentine și dovedesc influențele unei călătorii la Veneția, unde Mantegna avusese ocazia să vadă operele lui Andrea del Castagno și Jacopo Bellini. De cel din urmă el este legat de o legătură de prietenie, transformată apoi în una de rudenie; în 1454 artistul se căsătorește cu o fiică a lui Bellini. La rândul său, Mantegna îi va influența pe Gentile și Giovanni Bellini, fiii lui Jacopo.

O ședere la Veneția este dovedită de altarul bisericii S. Zeno din acest oraș, executat de Mantegna între anii 1458 și 1459. În această operă apare pentru prima oară în arta Italiei de Nord tema Sacrei Conversații.

În 1459 Mantegna se mută la Mantova, unde este numit pictor al curții de Gonzaga. Timp de cinci decenii el este cel mai important artist mantovan și este copleșit de onoruri și comenzi de lucru. O deosebită prețuire pentru opera sa o dovedește ducele de Gonzaga atunci când îi acordă lui Mantegna titlul de conte. Printre operele sale principale de la Mantova se numără frescele din Camera degli Sposi în Palatul Ducal, finisate în 1474, decorațiile capelei ducale (1460-64), două versiuni ale temei Hristos mort, Moartea Mariei și Sfântul Gheorghe.

Bartolomé Estebán Murillo - Sfanta familie cu cu pasarea

SFANTA FAMILIE CU PASAREA (1645 - 1650)

Sfanta familie cu cu pasarea se numara printre cele mai populare opere ale lui Murillo. Tratarea neutra a temei si modul de aplicare a luminii poarta inca amprenta tenebrismului andaluz, dominant in creatia timpurie a pictorului sevillan. Si totus, aceasta panza emana o frumusete delicata si o tandrete impropie tenebrismului, trasaturi care in scurta vreme vor deveni caracteristici ale artei lui Murillo. Maiestria de care da dovada pictorul in prezentarea atmosferei se observa cu precadere in joaca Pruncului Isus (scena autonoma in cadrul compozitiei) si mai ales in naturaletia gestului manutei lui, in care tine pasarea primita in dar de la Iosif. Acest gest are scopul a-i atrage cainelui atentia. Desi artistul prezinta aici -intr-o atmosfera de extraordinara intimitate - Sfanta Familie, el nu insira in tablou si atributele divine.
----------------------------------------------------------------------------------

Bartolome Murillo
SFANTA FAMILIE CU PASAREA (1645 0 1650)

Bartolomé Estebán Murillo (Sevilia, 31 decembrie 1617 – Cádiz, 3 aprilie 1682) a fost un pictor spaniol al sec. al XVII-lea. Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole.Ultimul din cei 14 copii ai unei familii. Tatăl său, Gaspar Esteban, era un bărbier-chirurg, mama sa se numea María Pérez Murillo, Bartolomé a luat numele ei pentru semnarea operelor sale. La moartea părinţilor, cum era încă un copil, a fost crescut de o soră mai mare, Ana, căsătorită şi ea cu un bărbier-chirurg pe nume Juan Agustín de Lagares, cu care Bartolomé a avut o relaţie foarte bună. S-a format în atelierul lui Juan Castillo, unde a cunoscut pictura flamingă. Din păcate nu se ştie nimic despre călătoriile sale în afara Spaniei: se crede că Murillo a cunoscut acest tip de pictură datorită faptului că Sevilia era – în acel timp – un important centru comercial şi aceasta a înlesnit contactele populaţiei băştinaşe cu negustorii din nordul Europei.

În 1681, pe când lucra sus pe schele, s-a prăbuşit în gol căzătura i-a adus moartea după câteva luni de suferinţă. S-a stins din viaţă pe 3 aprilie 1682.

Vincent Willem van Gogh - Mâncătorii de cartofi

La ce visează pământul?

La ce visează pământul
în timp ce ară ţăranul?

La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbaţii de mâine -
visează pământul copii,
şi grânde de aur, şi pâine.

Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în braţele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...

de Ragnvald Skrede

---------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
Mâncătorii de cartofi (De Aardappeleters în neerlandeză) este o pictură în ulei pe pânză de 82 cm x 114 cm, realizată în 1885 de pictorul Vincent Van Gogh. Este păstrată la Muzeul Van Gogh din Amsterdam.
Aceasta constituie cea dintâi operă pe care Van Gogh a considerat-o de succes. La ceva timp după realizarea ei, artistul îi scria de la Paris surorii sale Wilhelmine următoarele: „Cred că pictura cu țăranii mâncând cartofi... rămâne, dintre toate, cea mai bună operă creată de mine vreodată”.
Această capodoperă are în spate o întreagă poveste. Mai întâi, la începutul lunii aprilie, artistul a alcătuit primele studii ale figurilor prezentate, creându-și o imagine de ansamblu cu privire la viitoarea compoziție. Apoi, la 11 aprilie, a realizat o schiță încorporată într-o scrisoare, iar la câteva zile după, însăși compoziția. Astfel, există o primă versiune a picturii, mai exact litografia realizată într-o singură zi, precum și o a doua versiune, cea aflată la Muzeul Van Gogh.
În momentul finalizării operei sale, Van Gogh considera că avea toate motivele să poată rivaliza în sfârșit cu Jean-François Millet, pictorul care l-a influențat. Acești țărani sunt „foarte hidoși și respingători”, ceea ce îi face însă mult mai veridici; sunt figuri cu o forță atât de mare, încât pot fi considerați adevărate icoane sociale, sunt pilda unei înalte morale binecuvântate de Dumnezeu, sunt metafora unei purități conferite de truda zilnică.
Odată finalizată pictura, artistul îi scria lui Theo: „Cei care preferă totuși o versiune mai blândă a țăranilor, n-au decât. În ceea ce mă privește, sunt convins că este, de departe, mult mai bine să redau trăsăturile aspre ale acestora decât să le atribui o amabiliatate convențională”.
----------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Mâncătorii de cartofi
Titlul original:
Data: aprilie 1885
Stilul:Post-impresionist
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 82 × 114 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunţat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franţa) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influenţă profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii şi impactul emoţional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh şi-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, şi, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schiţeze oameni din comunitatea locală şi, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conţinea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris şi acolo i-a descoperit pe impresioniştii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reuşit să fugă, iar van Gogh şi-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în oraşul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieşit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împuşcat în piept cu pistolul şi a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi şi 1.100 de desene şi schiţe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje şi picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute şi cele mai scumpe din lume. Fiind puţin apreciat în timpul vieţii, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi pictori din istorie.