Pieter Bruegel cel Bătrân - Caderea lui Icarus

ANIVERSAREA PICTORULUI PIETER BRUGEL CE BATRAN

Motto: „Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul !”
(Nichita Stănescu –“Laudă omului”)

------------------------------------------------------------------------------
PIETER BRUEGEL
CADEREA LUI ICAR - 1555
Caderea lui Icarus este o opera cu o compozitie surprinzatoare. Episodul care da titlul tabloului, ascuns in coltul din dreapta jos, este aproape invizibil: in prima clipa nici nu-l observam pe baiatul care se ineaca. Bruegel da glas indiferentei adultilor fata de tragedia traita de tanarul Icar, ei trebuie sa-l fi observat in inaltimi – fapt sugerat de privirea pastorului ridicata spre cer - ,dar au preferat sa se intoarca la indelemnicirile lor. La interpretarea scenei ne ajuta si zicala flamanda: “Nici un plugar nu-si intrerupe lucrul din pricina mortii unui semen” Pictorul nu a dorit sa infiereze superficialitatea omeneasca, ci mai degraba a intentionat sa isi exprime admiratia fata de o actiune eroica. In acele vremuri de lupta pentru libertatea credintei, marcate de tulburari iscate pe fond religios si de incercari de redobandire a independentei politice, istoria lui Dedal si a fiului sau ii atrage atentia lui Bruegel. Este adevarat ca, daca Icar s-ar fi comportat mai rational, nu si-ar fi pierdut viata, dar nici nu ar fi fost cunoscut sentimental libertatii. In favoarea justetii acestei interpretari a tabloului se pronunta si prezenta in naratia lucrarii a vasului plutind cu toate panzele sus in directia soarelui si a orizontului plin de promisiuni.
--------------------------------------------------------------------------------------

https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/yiannis-moralis-female-nude.html

 

 https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/theodor-kittelsen-castelul-soria-moria.html

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Pieter Bruegel cel Bătrân
Titlul: Caderea lui Icarus
Titlul original: De val van Icarus
Data: c.1560
Stilul: Renastere - Perioada Antwerp (1554-1562)
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 112 x 73.5 cm
Unde se gaseste: Royal Museums of Fine Arts of Belgium, Brussels, Belgium

Date despre pictor:
Pieter Bruegel cel Bătrân (Pieter Bruegel the Elder)(n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul.În anul 1551 este acceptat ca maestru în „Breasla Sfântului Luca”. Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
În anul 1552 Bruegel pornește într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma și Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admirația prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, își mută preocupările în cu totul altă direcție: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande și ia parte la petreceri populare. Lumea țăranilor, cel mai puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe.
Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puțin de șase ani.
Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziția teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.

Albert Marquet - aniversare - Un cal în portul Marseille

ANIVERSAREA PICTORULUI FAUVIST ALBERT MARQUET

***

pe cer un singur nor
câteva zâmbete
vântul îndoaie fumul coşurilor
amurgul pictează umbre.

în portul Marseille
un cal în singurătatea lui
bate din copită
în faleza plină de gânduri.
aşteaptă un răspuns
nu vrea să plece singur
visează la cineva care îi este drag.

O sirenă fluieră, fluieră
sosirea călăreţului.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Marquet
Titlul: Un cal în portul Marseille
Titlul original:
Data: 1916
Stilul: fauvism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Marquet (27 martie 1875 – 13 iunie 1947), pictor fauvist francez.
Familia l-a sprijinit inca de la inceput in cariera sa artistica. Marquet pleaca in 1890 la Paris, unde lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, la fel ca alti tineri artisti fovisti, si urmeaza cursurile de pictura la Ecole des Beaux-Arts. Picteaza in special peisaje, inspirate de imaginile descoperite in calatoriile sale prin Franta, remarcandu-se prin compozitii precum Quai du Louvre et Le Pont-Neuf a Paris. Intre 1894 – 1904 s-a perfectionat realizand copii la Luvru dupa lucrarile marilor maestri.
In 1898 se inscrie alaturi de Henry Matisse la scoala lui Eugène Carrière si in 1901 participa la Salon des Independants.
Duce o viata retrasa alaturi de sotia sa, Marcelle Matinet si prefera sa calatoreasca foarte mult, ajungand in Africa de Nord si plimbandu-se prin Europa. Marquet a lucrat si impreuna cu Raoul Dufy in Normandia si Le Havre. Avea sa renunte ulterior la fovism in favoarea unui stil elegant si influentat de impresionism.

Albert Marquet - aniversare - Portul Le Havre

ANIVERSAREA PICTORULUI FAUVIST ALBERT MARQUET


Peisaj marin

Marea loveşte faleza mereu,
rocă dură, plină de alge.
Fâşia de plajă în zare,
nisip ars de soare.
O barcă veche şi ruptă,
pare un imens ochi de rechin.
Vuietul mării,
strigătul pescăruşului în zbor,
mirosul puternic de sare şi mâl,
nimic nu-i schimbat de milenii,
totul e mit şi divin,
doar barca ca un imens ochi de rechin,
aşteaptă să treacă alte milenii.

de Doina Elisabeta Margineanu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Marquet
Titlul: Portul Le Havre
Titlul original:
Data: 1906
Stilul:Post-impresionist
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Marquet (27 martie 1875 – 13 iunie 1947), pictor fauvist francez.
Familia l-a sprijinit inca de la inceput in cariera sa artistica. Marquet pleaca in 1890 la Paris, unde lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, la fel ca alti tineri artisti fovisti, si urmeaza cursurile de pictura la Ecole des Beaux-Arts. Picteaza in special peisaje, inspirate de imaginile descoperite in calatoriile sale prin Franta, remarcandu-se prin compozitii precum Quai du Louvre et Le Pont-Neuf a Paris. Intre 1894 – 1904 s-a perfectionat realizand copii la Luvru dupa lucrarile marilor maestri.
In 1898 se inscrie alaturi de Henry Matisse la scoala lui Eugène Carrière si in 1901 participa la Salon des Independants.
Duce o viata retrasa alaturi de sotia sa, Marcelle Matinet si prefera sa calatoreasca foarte mult, ajungand in Africa de Nord si plimbandu-se prin Europa. Marquet a lucrat si impreuna cu Raoul Dufy in Normandia si Le Havre. Avea sa renunte ulterior la fovism in favoarea unui stil elegant si influentat de impresionism.

Joan Miró - Siesta

Siesta

cu vârfurile degetelor de la picioare
atingi parbrizul măturat de vrăbii
ce somn chinuit ce tălpi înguste
aerul pe care îl respiri e totuşi mai rece
decât cel din faţa mea
ai şosete albe ca zăpada cârcei în pulpe
o dâră de salivă pe maxilar
mercedesul tău mă calcă pe nervi
l-ai parcat sub ulmul de o sută de ani
aici îmi iau de obicei pastilele pure mărunte
le beau cu dorna privind maicile-domnului
înfipte în scoarţă
aici mă gândesc la tonele de grâu
pe care va trebui să le importăm
tinere tu ai părul pomădat
eu mă sufoc sub coama brună
o leg cu şnurul
îmi torn apă carbogazoasă pe cap
un biceps al tău e gol celălalt nu se vede
n-aş putea să dorm niciodată
într-o poziţie atât de incomodă
seceta miroase a pompieri cu arsuri de gradul trei
vrăbiile au topaze ascuţite în guşă nu ciripesc
linişte între glezne şi rotule
cine te va trezi cine va bate
cu o monedă de aur în parbriz
tinere pe strada fântânilor arde un bazaar

de de Irina Nechit

------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
JOAN MIRO - SIESTA 1925
Este vremea pranzului, "ora mesei si a somnului" - explica Miro insusi semnificatia ciferei 12 pe care o arata ceasul solar din SIESTA. tabloul a fost pictat in vara anului 1925 la Montroing, pictorul abordeaza o tema in acelas timp mediteraneeana si supra realista : somnul ne introduce in lumea viselor. Si totusi Miro a afirmat ca niciodata nu viseaza cand doarme. Visele ii apareau in starea de veghe, ceea ce ii permitea sa picteze pe cand dormea. SIESTA este pictata in acuarela, foarte lichida, aproape transparenta. Albul panzeitranspare aproape de peste tot de sub culoarea albastra care semnifica aici nu numai cerul si marea, dar si plaja din prim-plan, sub linia subtire si oblica a litoralului. In apa, o figura mica a unei inatotoare intersecteaza cercul format de dansatoarele de sardana (dans catalan al carui figura principala este cercul) care se joaca pe tarm. Inatotoarea devine participanta la dans, nisipul si marea se amesteca, se aseamana, devin un fenomen unitar. Deasupra orizontului, vantul umfla o frunza albastra care in partea de sus se preschimba in conturul unor piscuri muntoase. In partea stanga soarele arzator arunca raze negre, se face ghem si frige. In centrul tabloului doarme o femeie, se odihnestelanga casa ei. liinile trupului, nonsalante si linistite, se confunda cu contururile casei cu fatada patratoasa in care Miro si-a asezat ochiul. In pofida ochiilor inchisi, femeia observa peisajul in care a integrat-o artistul. La fel de bine ar fi putut sa fie totusi un peisaj visat de ea la ceas canicular de pranz, candaerul tremura din cauza fierbintelii iar marea straluceste in milioane de refexe. Miro explica in anul 1959: " Ma fascineaza vederea cerului. Cand privesc luna sau soarele suspendate in imensitatea cerului, sunt profund miscat. De altfel, in tablourile mele, pot fi intalnite tot felul de forme marunte, in spati mari, pustii." Spatiul pustiu, orizontul pustiu, vaile pustii, tot ceea ce este dezgolit a exercitat intotdeauna asupra mea o impresie enorma"
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joan Miró
Titlul: Siesta
Titlul original: Siesta
Data: 1925
Stilul: Surealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 144 x 113 cm
Unde se gaseste: Georges Pompidou Center, Paris, Franta

Date despre pictor:
Joan Miró (20 aprilie 1893, Barcelona – 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor şi sculptor spaniol, influenţat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertăţii artistice, va rămâne un creator multidimensional şi multilateral: pictează, dar şi sculptează şi stăpâneşte în aceiaşi măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase şi stranii, păsări şi stele îl vor însoţii în fiecare zi a vieţii sale, închinate artei şi libertăţii creatoare.Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place şcoala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit şi cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Prima expoziţie organizată în 1918 se dovedeşte un mare eşec. În consecinţă tânărul artist îşi schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcţia suprarealismului.

Paolo Veronese - Venus si Adonis cel adormit

Adonis

eu cred,
fiindca poate
nu-i atins tot ce-am fierbinte
in varsta rece
cand nu mai sunt verde.
Amor arcul scoate
cand isi aduce-aminte
ca-n inima aleasa el nu pierde.
pierd ani sa ma dezmierde
un chip frumos
in ani tarzii omoara
cu mult mai rau
decat prima oara.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:Venus si Adonis cel adormit - 1580
Tema este inspirata din "Metamorfozele" lui Ovidiu. Adonis a adormit cu capul pe genunchii lui Venus, a carui melancolie sugereaza presentimentul mortii apropiate a iubitului. Grupul de personaje este plasat in centrul tabloului, pe fundalul unui peisaj fantastic, pictat in nuantele caracteristice apusului de soare, cu o nota albastru-verde dominanta. personajele par sa se ridice in aer, doar cainele care sta intins si piciorul masiv al lui Adonis ating pamantul in mod ferm. trupul lui venus, curbat intr-un arc lejer, sublinieaza echilibrul compozitiei al carui punct central il reprezinta fanionul-evantai roz.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paolo Veronese
Titlul: Venus si Adonis cel adormit
Titlul original:
Data: c.1580
Stilul: Manierism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 191 x 212 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Paolo Veronese (n. 1528, Verona – d. 19 aprilie 1588, San Angelo) a fost un pictor italian din perioada târzie a Renașterii, marcând trecerea spre Manierism. Pe numele adevărat Paolo Caliari sau Cagliari, artistul a căpătat cu timpul numele de Veronese, după orașul în care s-a născut. Stabilit de tânăr la Veneția, Veronese este – alături de Tițian și Tintoretto – unul din cei mai remarcabili reprezentanți ai școlii venețiene de pictură a secolului al XVI-lea.
Paolo Caliari (zis Veronese) s-a născut în anul 1528 la Verona. De la tatăl său, Gabriele Caliari – un pietrar cu solide cunoștințe de sculptură și arhitectură – a învățat să modeleze argila și a deprins extraordinarul simț al formei de care va profita în creația sa. În 1541 intră ca ucenic în atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit în Verona, reprezentant al curentului tradițional. Începând cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli, care în anul 1551 îi încredințează decorarea vilei pe care o construise pentru familia Soranzo în Treville, nu departe de Castelfranco. În anul 1552 câștigă concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova, și un an mai târziu pleacă la Veneția. Aici artistul primește o importantă comandă: decorarea a trei săli ale „Consiliului celor Zece” din Palatul Dogilor.
Veronese este primit în Veneția ca un artist recunoscut, el se stabilește în 1555 în acest oraș, unde va trăi și va lucra până la sfârșitul vieții, devenind unul din cei mai de seamă reprezentanți ai școlii venețiene de pictură.
În anul 1560, Veronese pleacă la Roma. Aici descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror artă produce asupra lui o impresie profundă. În același an, după întoarcerea la Veneția, primește comanda de a decora vila pe care Marcantonio Barbaro o construise la Masèr după proiectul vestitului arhitect Andrea Palladio. În scurtă vreme, pictorul va realiza fresce de o frumusețe indescriptibilă, care îi vor aduce gloria. Din acel moment va fi considerat unul dintre marii pictori venețieni, alături de Tițian și Tintoretto.
În 27 aprilie 1566 se căsătorește cu Elena Badile, fiica primului său maestru, și se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului San Stefano.
În anii optzeci, Veronese, acum în vârstă de peste cincizeci de ani, simte din ce în ce mai des nevoia de a se odihni. La lucru îl ajută deja cei doi fii mai mari, Gabriele și Carletto. În anul 1583 își cumpără în localitatea San Angelo o proprietate, unde se retrage din Veneția. Acolo, Veronese moare în ziua de 19 aprilie 1588. Este înmormântat în mausoleul de la biserica San Sebastiano din Veneția, în atmosfera minunată a picturilor pe care le-a executat.