Cel ce inima-şi smulge din piept şi-o zvârle înalt,
nimereşte la ţintă,
piatra cu pietre ucide,
lui orologiul sângele-şi sună,
lui vremea, din palmă, ceasul îi bate,
cu mingi mai frumoase se poate juca,
şi poate de tine vorbi şi de mine.
de Paul Celan
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DANTE GABRIEL ROSSETTI - Ecce Ancilla Domini, 1850 - Tate Gallery, Londra
În 1850, când tabloul Ecce Ancilla Domini ("Buna Vestire") al lui
Rossetti este prezentat publicului londonez, opera declanşează atacuri
vehemente ale criticii împotriva întregii mişcări prerafaelite. În acest
tablou regăsim semne ale influenţei maeştrilor renaşterii italiene
timpurii (Giotto, Botticelli), ca şi a pictorilor flamanzi din secolul
al XV-lea, în special a lui Van Eyck. Rossetti prezintă o interpretare
proprie a "Bunei Vestiri", Fecioara Maria apare înspăimântată, în timp
ce arhanghelul Gavril este redat cu acurateţă realistă. Crinul şi
draperia albastră pe fondul alb al tabloului concură la reprezentarea
simbolică a temei abordate.
Fotografia postată de Ciobotaru Adrian.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: DANTE GABRIEL ROSSETTI
Titlul: Ecce Ancilla Domini
Titlul original: Ecce Ancilla Domini
Data: 1849
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 72.7 x 41.9 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK
Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882,
Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi
repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de
„confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la
Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti,
personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a
primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de
Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al
poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael
Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special
poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează
după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl
determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen
sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman
Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la
înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a
operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo.
Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free
Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună
cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră
lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl
descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi
Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth
Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie.
Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de
aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani,
execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante,
Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările
prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten
şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă
să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la
Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se
întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei,
portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai
1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea,
după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei
Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul
pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui
Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment
Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi.
În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se
sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac
cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.
