Tabloul
Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.
de Marc Chagall
Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.
de Marc Chagall
************************
https://draft.blogger.com/blog/post/edit/2703182188935984579/718467670299098942
https://draft.blogger.com/blog/post/edit/2703182188935984579/718467670299098942
************************
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele, Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US
Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele, Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US
Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.
