************************
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a
venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul
natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In
sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca
aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta
inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului
lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu
Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele,
Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US
Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985,
Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal,
caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale
poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns
legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în
creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care
artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la
Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut
mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul
născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş.
Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de
familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul
destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar
fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele
cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică.
Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un
fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul
lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură.
Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg,
unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de
Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev
Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei
ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală.
Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella
Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor
căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele
limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi
se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de
pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul
tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri
sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii
Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert
Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă
(1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la
Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de
izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an
de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul
cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei
Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine
revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în
sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în
oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi
cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere.
Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci
păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de
bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi
Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o
poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu
inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele
lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide
mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele
voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944,
soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă
tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet
„Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se
stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval,
în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc
Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor
stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul
1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai
multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea
Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii,
Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură,
ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie
1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a
intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în
ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la
creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care
îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus,
culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu
şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei
picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze
poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime
propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale
religiei.
