sâmbătă, 22 aprilie 2017

Karl Ludwig Friedrich Becker - Romeo si Juliet in fata lui Friar Lawrence

ZIUA WILLIAM SHAKESPEARE

Sonetul X

Să nu iubeşti pe nimeni, e-o ruşine
Cînd eşti în dăruiri nestăvilit !
Mulţi te iubesc, o ştii destul de bine ;
În schimb, că nu iubeşti, e prea vădit.


Înstăpînit de-o ură fără margini
Tu te sfiieşti să lupţi cu tine, chiar,
Lăsînd frumosul casei în paragini
În loc să-i fii destoinicul zidar.

O, schimbă-ţi gîndul să mi-l schimb şi eu !
La ură ţii mai mult ca la iubire ?
Fii drept şi bun cum te-am ştiut mereu
Sau ţie, cel puţin, dă-ţi fericire.

Fă-ţi un alt tu, de dragul meu, să-ţi fie
Prin el de-a pururi frumuseţea vie.

William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616),
dramaturg englez
Traducere Neculai Chirica


------------------------------------------------------------------
Karl Ludwig Friedrich Becker (18.12.1820, in Berlin – 20.12.1900, in Berlin): Romeo si Juliet in fata lui Friar Lawrence

Eleanor Fortescue-Brickdale - ROMEO SI JULIETA


ZIUA WILLIAM SHAKESPEARE

ROMEO SI JULIETA
Actul II
Scena a II-a
Grădina Capuleţilor


JULIETA

E-aproape zi; să pleci acum aş vrea,
Dar nu mai mult ca fata ce se joacă
Lăsând din mâini să-i zboare cănăraşul –
Sărmanul rob în laţ – şi-apoi l-atrage
Din nou spre ea, cu firul de mătasă,
Fiindu-i drag, dar şi fiind geloasă
De libertatea lui…

ROMEO

De-aş fi canarul!

JULIETA

Ah, dac-ai fi iubite! Dar atunci
Iubirea mea ar fi aşa nebună,
Că poate te-aş ucide. Noapte bună!
O, despărţire! O, griji dulci şi-amare!
Dar fug de-acuma, că aş fi în stare
Să-ţi strig mereu, mereu, de mii de ori,
Tot „noapte bună” întruna până-n zori.

Romeo

Coboare-se pe ochii-ţi somnul blând
Şi dulcea pace-n inimă şi-n gând.
De ce nu sunt eu somnul s-odihnesc
Alăturea de chipu-ţi îngeresc!
Merg să-mi spun fericirea, să-l implor
Pe bunul pustnic să-mi dea ajutor.

William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616),
dramaturg englez
traducere de Neculai Chirica


------------------------------------------------------------------
pictura: Eleanor Fortescue-Brickdale

Frank Bernard Dicksee - Domnişoara Palmer

déjà vu

astăzi
m-am întâlnit în muzeu cu tine
erai la fel de tânără frumoasă
ca şi acum o sută de ani
acelaşi păr castaniu
aceeasi privire
acelaşi zâmbet
aceleaşi buze.


am vorbit despre vise.
umblând prin mine goală
mai ascultat în tăcere ore în şir
după care am plecat.

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Frank Bernard Dicksee
Titlul : Domnişoara Palmer
Titlul original: Lady Palmer
Data:1884
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir Frank Bernard Dicksee (27 noiembrie, 1853, Londra – 17 octombrie, 1928) a fost un pictor si ilustrator englez din perioada victoriana, cunoscut in special, pentru picturile istorice si scenele din legende.De asemenea a fost un remarcabil pictor de portrete de femei la moda, ceea ce i-a adus succes in acea perioada. Cu toate ca nu a fost membru al fratiei pre-rafaelite, multe dintre picturile lui Dicksee pot fi considerate ca apartinand stilului pre-rafaelit.Tatal lui Dicksee, Thomas Dicksee, a fost un pictor care l-a invatat sa pictezeze pe Frank, precum si pe Herbert si Margaret, fratele si sora lui Margaret, inca din frageda copilarie. Dicksee s-a inscris la Academia Regala in 1870 si a obtinut primele succese.A fost ales in Academie in 1891, iar in 1924 a devenit presedintele Academiei. In 1925 a fost innobilat si i s-a inmanat Ordinul Regal Victorian de catre regele George V in 1927.

Frank Bernard Dicksee - Romeo si Julieta - Ultimul sarut

ZIUA WILLIAM SHAKESPEARE

SONETUL CXXX

Nu-s ochii Doamnei mele rupţi din soare
Nici roşul de pe buze nu-i mărgean;
Omătu-i alb, dar sînu-i oacheş pare,
Iar negrul păr sîrmos, ca de ţigan.


Ştiu roşii, albe – roze de Damasc,
Dar faţa ei nu are-aşa vopsele;
Dintru-un parfum mai dulci zefiri se nasc
Decît din tot parfumul Doamnei mele.

Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!

William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616),
dramaturg englez
traducere de Neculai Chirica


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Frank Bernard Dicksee
Titlul : Romeo si Julieta - Ultimul sarut
Titlul original: Romeo and Julieta
Data:1884
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir Frank Bernard Dicksee (27 noiembrie, 1853, Londra – 17 octombrie, 1928) a fost un pictor si ilustrator englez din perioada victoriana, cunoscut in special, pentru picturile istorice si scenele din legende.De asemenea a fost un remarcabil pictor de portrete de femei la moda, ceea ce i-a adus succes in acea perioada. Cu toate ca nu a fost membru al fratiei pre-rafaelite, multe dintre picturile lui Dicksee pot fi considerate ca apartinand stilului pre-rafaelit.Tatal lui Dicksee, Thomas Dicksee, a fost un pictor care l-a invatat sa pictezeze pe Frank, precum si pe Herbert si Margaret, fratele si sora lui Margaret, inca din frageda copilarie. Dicksee s-a inscris la Academia Regala in 1870 si a obtinut primele succese.A fost ales in Academie in 1891, iar in 1924 a devenit presedintele Academiei. In 1925 a fost innobilat si i s-a inmanat Ordinul Regal Victorian de catre regele George V in 1927.

Ferdinand Victor Eugène Delacroix - Hamlet, Horatio în Cimitir



ZIUA WILLIAM SHAKESPEARE

MONOLOGUL LUI HAMLET

A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
a vitregiei prastii si sageti, sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci ce vise pot rasari in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd.

William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616), dramaturg englez
(Actul III, scena 1)
In interpretarea lui Derek Jacobi, in ecranizarea pentru televiziune din 1980, regizata de Rodney Bennett
(dupa traducerea lui Dan Dutescu si Leon Levitchi)





----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Victor Eugène Delacroix
Titlul : Hamlet, Horatio în Cimitir
Titlul original: Hamlet, Horatio în Cimitir
Data:1839
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 66 x 81 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris

Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”