luni, 24 aprilie 2017

Willem de Kooning - Nud alb - aniversare


INTERMEZZO ABSTRACT CU WILLIAM DE KOONING

Îmi spuse

îmi spuse : « Nu poţi să ştii cînd vine ....
de ce nu faci puţină ordine ?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti ...
Nu poţi să ştii cum arată ...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud ... »


de Eugen Jebeleanu


----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Willem de Kooning
Titlul : Nud alb
Titlul original:
Data :1967
Stilul: expresionism abstract
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Willem de Kooning (24 aprilie 1904 – 19 martie 1997) a fost un artist olandezo-american, care s-a născut în Rotterdam, Olanda.
În perioada de după al Doilea Război Mondial, de Kooning a pictat într-un stil devenit cunoscut cu denumirea de expresionism abstract și a făcut parte din grupul de artiști care au devenit cunoscuți ca făcând parte din New York School.

André Bauchant - Personaje cu flori - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI ANDRE BAUCHANT

Închisul către un fluture ce intrase în castelul său

Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaş,
Ce în aer locuieşti, oaspe din ceruri picat!
Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat
Din efirul luminos în acest negru lăcaş?

Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis,
Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit,
În acest muced lăcaş, mormânt celor vii gătit,
De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis.

Numai tu, soarta mea, ştii de când aici ai sosit;
Doar la tine, fluturaş, acolo în aer sus,
Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns!
Şi ai venit înadins să vezi un nenorocit.

Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat,
În tine văd acum lumea ce l-au urgisit,
Tu speranţă ai adus închisului osândit,
Şi-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat.
S
pune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc,
Tot aşa este frumos seninul acel ceresc?
Tot aşa pe munţi şi câmpi floricele înfloresc?
Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg?

Tot şuieră filomela prin lunci noaptea răsfăţat?
Şi zorile tot răsar vărsând rouă pe pământ?
Şi vara tot este cald? şi tot abureşte vânt?
Căci eu vară n-am simţit de când aici am intrat;

Nici tu vei putea găsi un fir de iarbă măcar
În acest muced lăcaş, nici vei putea auzi
Alt răsunet, sau alt rost, decât şi noapte şi zi,
Obezile clănţăind, ş-a-nchişilor plâns amar.

Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii,
Fugi de-acest negru noian, adânc şi întunecos,
Grăbind vara să-ţi petreci în seninul luminos,
Căci tu o vară trăieşti ş-apoi nu ai să mai fii.

Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu,
Du-te de zboară prin lunci, prin grădini şi prin livezi,
Căci ghirlandele de flori sunt ale tale obezi,
Iar cerescul orizon — iubitul, castelul tău;

Fugi, oaspe vesel al meu, oaspe sprinten de aripi,
Du-te, zburdă în efir, sau zboară pe flori săltând,
Şi poate vei întâlni o maică tristă plângând,
Şi cu ea doi copilaşi rătăcindu-se pe câmpi.

Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat!
Oh, să grăieşti de-ai putea cu dânşii, ce mă bocesc,
Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc;
Dar tu nu poţi să grăieşti, căci firea rost nu ţi-au dat;

Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriţi,
Pe dragii mei băieţi, zburând tot încetişor,
Ca şi când ai vrea să fii prins de mici mânuţele lor,
Şi fluturând printre flori şi pe câmpii înverziţi,

Să mi-i tot ademeneşti, cu ei să te tot alungi,
Şi spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc,
Şi poate şi maica lor, la care mor când gândesc,
Luându-se după ei, cu toţi să vie atunci.

Ei scăparea mea pot fi ca nişte îngeri de cer...
Căci cu ruga cei sărmani şi pe Domnul îmblânzesc;
Şi plânsul lor sfarmă uşi, obezile risipesc...
Inima să moaie pot a crudului temnicer.

Şi să mă scape de-aici, ah! lumina să mai văz,
Să văd soarele frumos, să-mi văd ţara ce doresc,
Să văd munţii, să văd câmpii şi lăcaşul strămoşesc,
Şi pe nevastă, copii la piept să îmbrăţişez;

Dar vai, ce am făcut eu! Din obezi am scuturat,
Şi de-a lor sunet grozav, gingaşul meu fluturaş
Speriat a pribegit din acest negru lăcaş,
Strigă-i: oh! aşteaptă, stai! dar el la cer a zburat!

poezie de Vasili Andreievici Jukovski,
traducere de Constantin Stamati


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: André Bauchant
Titlul : Personaje cu flori
Titlul original: Personnages et Fleurs
Data :1947
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
André Bauchant (24 aprilie 1873 – 12 august 1958) a fost un pictor naiv francez ale carui compozitii au avut ca sursa de inspiratie, mitologia si istoria clasica. Initial a lucrat ca gradinar pana in 1914, inainte de a servi in Primul razboi mondial. In timpul serviciului militar s-a remarcat talentul sau la desen si a fost pregatit in cartografie. Dupa demobilizare in 1919 si-a inceput cariera de pictor.
Bauchant s-a nascut in Château-Renault, Indre-et-Loire. Prima sa expozitie a fost in 1920 la Salon d’Automne. In 1927 a fost angajat de Diaghilev pentru a desena decorul la Apollon Musagèt a lui Stravinsky.

Peter Paul Rubens - Andromeda


Spre Andromeda

E-un viitor pe care-l poţi atinge cu geana,
îndărătnica mea femeie.
Nu-i un joc, e numai un adevăr ce va fi
la fel de prelung şi de melodios,
ca adâncurile de ocean închipuite de cântăreţii
la harfă, la fluier de os.


Lasă-ţi umbra să-mi treacă peste mâini, peste umeri,
ca pe treptele unei scări în spirală,
şi uită-te cu un colţ de sprânceană
cum iau naştere cuvintele de pe buzele mele,
asemenea lunii din marea vicleană.

Fiece cuvânt care-l spun e un trup străveziu
de bărbat, de femeie,
e-un şir unduit tăind în două
gheaţa unui deşert de scânteie.

Priveşte, a apărut un platou
lucios, de metal.
Ce-ntins e platoul de nobil metal!

De-aici se pleacă-n sus, e-atât de simplu!
La fel ca o mişcare de dans,
un dans al gândurilor,
un dans al ideilor,
suitorul mişcărilor dans.

Deasupra sunt planetele. Le poţi atinge şi tu,
cumva,
cu o vocală, cu o singură vocală,
cu A.

Tu, pământule, ochi albastru,
pentru că suntem privirile tale.
Tu, pământule, gâtlej de foc,
pentru că suntem strigătul tău.
Tu, pământule, tâmplă albită,
pentru că suntem gândurile tale.
O, pământule,
tu, bătrânule,
înţeleptule, mişcătorule!

de Nichita Stănescu


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Peter Paul Rubens - Andromeda - 1638. Rubens da miturilor antice o viziune noua. El picteaza cu placere subiecte mitologice care-i ofera prilejul de a glorifica nudul feminin. Albeata stralucitoare si durdulie a femeii din nord precizeaza tipul de femeie care nu-i apartine decat lui. Miturile ii permit sa prezinte o lume a naturii fara constrangeri sociale si fara obsesia pacatului, fara dilemele religioase ale secolului.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Paul Cezanne - Baiatul cu vesta rosie

JURNALUL UNEI IUBIRI
30 februarie 2016

dimineata
cer senin
temperatura dimineata optsprezece grade
vantul 18 km/h de la o inima la alta

amiaza
radiatii ultraviolete
mutatii ale cromozomilor
dupa un vant intens de aer tropical
ce a afectat inimile noastre
in ultimile zile,
nu vor lipsi precipitatile.
apar fenomene spectaculoase:
curcubeul.

dupa amiaza
instabilitate atmosferica accentuata
nebulozitate mare
ploi insemnate.
vor fi afectate pe rand
aproape toate regiunile:
inima
ochii
creierul
de la nord-vest spre sud-est
de sus in jos.

seara
vremea intra intr-un
proces de racire accentuata.
local ploile vor avea
un aspect torential,
descarcari electrice
tunete.

soarele a apus,
acum 10 minute

si maine e o zi.

(cav)


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Cezanne - Baiatul cu vesta rosie- 1894-1895. Este cea mai cunoscuta varianta a "Baiatului cu vesta rosie" si care a fost furata in februarie 2008 dintr-o colectie din Elvetia. Mai exista alte trei variante ale lucrarii, gazduite de muzee din SUA.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paul Cezanne
Titlul : Baiatul cu vesta rosie
Titlul original:
Data : 1894-1895
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Paul Cézanne (*19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – †23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârşitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor şi directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, „faza cézanniană”.
Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanţă evoluţia artei moderne, al cărei limbaj o revoluţionează în direcţia unor experienţe neaşteptate.

duminică, 23 aprilie 2017

Antoine Vollon - Vas cu flori - aniversare


INTERMEZZO PICTURAL CU ANTONIO VOLLON

Fără partituri
În versurile mele nu găseşti flori de magnolie,
Safire, turcoaze ale cerului.


Florile le vreau în grădină,
Giuvaerele în casete

Iar cerul?
Cerul poate fi trasat doar de aripă
În zbor înalt.

Pasărea cântă fără partituri.

de Zofia Walas,


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Antoine Vollon
Titlul : Vas cu flori
Titlul original:
Data :
Stilul: Realism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900) a fost pictor realist francez, cunoscut pentru picturile cu natura moarta, peisaje si figuri. Vollon a fost o celebritate de succes, s-a bucurat de o reputatie excelenta si i s-a spus „pictorul pictorilor”.
Vollon s-a nascut in Lyon, Franta, fost fiul unui mestesugar de ornamente. Singur a invatat sa picteze, apoi a devenit ucenic la un gravor si a studiat sub indrumarea lui Jehan Georges Vibert la Ecole des Beaux-Arts din Lyon pentru a deveni grafician. A lucrat la decorarea de placi si sobe. In 1860 s-a casatorit cu Marie-Fanny Boucher si au avut doi copii, Alexis si Marguerite.
In 1859 s-a mutat la Paris, cu intentia de a deveni pictor. Acolo a devenit studentul lui Théodule Ribot si a fost influentat de pictorii olandezi de naturi statice din secolul al XVII-lea. S-a imprietenit cu Alexandre Dumas, Jean-Baptiste Carpeaux, Honoré Daumier si Charles-François Daubigny. Vollon s-a descris ca tanar artist „indragostit nebuneste de pictura”.