Edouard Cortes - St.Denis - aniversare

Septembrie

Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează
Timpul nu are relevanţă.
Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate;
La margine de pleoapă, o stea –
Sub mătasea pielii, o mare –
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege şi a unei regine
Atunci când mulţimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii îşi leapădă, împăcaţi, coroanele
În lacuri.
 
de Ted Hughes
traducere de Petru Dimofte

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edouard Cortes
Titlul : St.Denis
Titlul original: St.Denis
Data :1905
Stilul:Post-impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:

Edmund Charles Tarbell - Femeie in alb - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDMOND CHARLES TARBELL

La poarta paradisului pierdut

Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce sa-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neandurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutura spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.

de Vasile Voiculescu

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edmund Charles Tarbell
Titlul : Femeie in alb
Titlul original: Portrait of a Woman in white
Data :1885 - 1890
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 60.96 x 73.66 cm
Unde se gaseste: Colectie privata
Edmund Charles Tarbell(26 aprilie 1862 – 1 august 1938) a fost un pictor impresionist american. A fost membru al gruparii Ten American Painters.
Edmund Charles Tarbell, „Ned” in copilarie, s-a nascut la West Groton, Massachusetts, al doilea copil al familiei. Tatal lui, Edmund Whitney Tarbell, a murit in 1863 dupa ce a contractat febra tifoida in timpul participarii la Razboiul Civil. Mama lui, Mary Sophia Fernald, s-a maritat curand cu David Frank Hartford si s-au mutat la Milwaukee, Wisconsin. Si-a lasat copiii, pe „Ned” si pe sora lui, Nellie Sophia, in grija bunicilor parentali din Groton ai caror stramosi au emigrat din Anglia in 1647.
Tanarul Tarbell a urmat cursuri serale de arta cu George H. Bartlett la Massachusetts Normal Art School. Intre 1877 si 1880, si-a facut ucenicia la Forbes Lithographic Company din Boston. In 1879 a intrat la School of the Museum of Fine Arts, Boston, unde a studiat cu Otto Grundmann. S-a inscris in aceeasi clasa cu doi viitori membri ai grupului Ten American Painters, Robert Reid si Frank Weston Benson.
Tarbell a fost incurajat sa-si continue studiile la Paris, pe atunci centrul mondial al artei. Prin urmare, in 1883 a intrat la Académie Julian si a studiat sub indrumarea lui Gustave Boulanger si a lui Jules-Joseph Lefebvre. Parisul l-a expus atat stilului academic, care includea invariabil copierea picturilor marilor maestri de la Muzeul Luvru, cat si miscarii impresioniste care atunci se extindea in toate galeriile orasului. Aceasta dualitate va influenta lucrarile lui. In 1884, desavarsirea educatiei lui Tarbell a inclus un Grand Tour in Italia, anul urmator in Belgia, Germania si Anglia.
Tarbell s-a reintors la Boston in 1886, unde si-a castigat existenta ca ilustrator, profesor de arta si pictor de portrete.
In 1914 a co-fondat Breasla Artistilor din Boston al carei presedinte a fost pana in 1924. In 1919, Tarbell a fost ales director la scoala de arta de la Corcoran Gallery of Art in Washington, DC.
Lucrarea lui din 1891, „In the Orchard” i-a stabilit reputatia de artist. Multi inca o considera capodopera lui.

Akseli Gallen-Kallela - Baiat cu o cioara - ANIVERSARE

INTERMEZZO PICTURAL CU AKSELI GALLEN - KALLELA

Teologia ciorii

Cioara a realizat că Dumnezeu o iubeşte –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.

Ea a înţeles că Dumnezeu a spus "Cioară" –
Existenţa ei a fost revelaţia Lui.

Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea să existe.
Şi ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?

Şi cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?

Cioara a realizat că există doi Dumnezei –

Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
Iubindu-şi duşmanii
Şi deţinând toate armele

poezie de Ted Hughes,
traducere de Petru Dimofte

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Akseli Gallen-Kallela
Titlul : Baiat cu o cioara
Titlul original: On Bos’n’s Hill
Data :1884
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Akseli Gallen-Kallela (26 aprilie 1865 – 7 martie 1931) a fost un pictor şi grafician finlandez. Este celebru pentru ilustraţiile la epopeea naţională Kalevala, ilustraţiile sale fiind considerate foarte importante pentru definirea identităţii naţionale finlandeze. Există un muzeu care-i poartă numele în Espoo, Finlanda.
Akseli s-a născut Axél Waldemar Gallén în Pori (în suedeză, Björneborg), Finlanda, unde tatăl său, Peter Gallén, a lucrat ca avocat şi şef de poliţie. La vârsta de 11 ani, a fost trimis Helsinki ca să studieze la o şcoală de gramatică pentru că tatăl său se opusese categoric ideii ca fiul său să devină un pictor. După decesul tatălui, în 1879, Gallen-Kallela a început studierea desenului la Societatea de artă finlandeză.

Edmund Charles Tarbell - On Bos’n’s Hill - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDMOND CHARLES TARBELL

* * *

primavara aceasta ar putea fi
începutul unei fascinante poveşti de dragoste
dintre două poeme
care încearcă
să se descopere,
să se accepte
să construiască,
în timp ce aleargă împreună printre vise,
regrete,
speranţă,
iubire,
dezamăgiri şi neputinţă.,
in plina primavara.

(cav)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edmund Charles Tarbell
Titlul : On Bos’n’s Hill
Titlul original: On Bos’n’s Hill
Data :1885 - 1890
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 60.96 x 73.66 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Edmund Charles Tarbell(26 aprilie 1862 – 1 august 1938) a fost un pictor impresionist american. A fost membru al gruparii Ten American Painters.
Edmund Charles Tarbell, „Ned” in copilarie, s-a nascut la West Groton, Massachusetts, al doilea copil al familiei. Tatal lui, Edmund Whitney Tarbell, a murit in 1863 dupa ce a contractat febra tifoida in timpul participarii la Razboiul Civil. Mama lui, Mary Sophia Fernald, s-a maritat curand cu David Frank Hartford si s-au mutat la Milwaukee, Wisconsin. Si-a lasat copiii, pe „Ned” si pe sora lui, Nellie Sophia, in grija bunicilor parentali din Groton ai caror stramosi au emigrat din Anglia in 1647.
Tanarul Tarbell a urmat cursuri serale de arta cu George H. Bartlett la Massachusetts Normal Art School. Intre 1877 si 1880, si-a facut ucenicia la Forbes Lithographic Company din Boston. In 1879 a intrat la School of the Museum of Fine Arts, Boston, unde a studiat cu Otto Grundmann. S-a inscris in aceeasi clasa cu doi viitori membri ai grupului Ten American Painters, Robert Reid si Frank Weston Benson.
Tarbell a fost incurajat sa-si continue studiile la Paris, pe atunci centrul mondial al artei. Prin urmare, in 1883 a intrat la Académie Julian si a studiat sub indrumarea lui Gustave Boulanger si a lui Jules-Joseph Lefebvre. Parisul l-a expus atat stilului academic, care includea invariabil copierea picturilor marilor maestri de la Muzeul Luvru, cat si miscarii impresioniste care atunci se extindea in toate galeriile orasului. Aceasta dualitate va influenta lucrarile lui. In 1884, desavarsirea educatiei lui Tarbell a inclus un Grand Tour in Italia, anul urmator in Belgia, Germania si Anglia.
Tarbell s-a reintors la Boston in 1886, unde si-a castigat existenta ca ilustrator, profesor de arta si pictor de portrete.
In 1914 a co-fondat Breasla Artistilor din Boston al carei presedinte a fost pana in 1924. In 1919, Tarbell a fost ales director la scoala de arta de la Corcoran Gallery of Art in Washington, DC.
Lucrarea lui din 1891, „In the Orchard” i-a stabilit reputatia de artist. Multi inca o considera capodopera lui.

Eugene Delacroix - Vanatoarea de mistreti - aniversare

ZIUA EUGENE DELACROIX
ZIUA STEFAN AUGUSTIN DOINAS

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.


Versuri Stefan Augustin Doinaş - Mistreţul cu colţi de argint
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ştefan Augustin Doinaş (n. Ştefan Popa, 26 aprilie 1922, Cherechiu, judeţul Arad - d. 25 mai 2002, Bucureşti) a fost un poet, eseist, traducător, deţinut politic, academician, şi politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul Bucureşti pe listele partidului Partidului Alianţa Civică. Senatorul Ştefan Popa l-a înlocuit pe senatorul René-Radu Policrat de la data de 22 februarie 1993.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugene Delacroix
Titlul : VANATOAREA DE MISTRETI
Titlul original:
Data :1839
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Eugene Delacroix - VANATOAREA DE MISTRETI (dupa Rubens), 1839
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (n. 26 aprilie 1798 - d. 13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada romantismului.
Graţie prietenilor săi Charles Nodier (1780-1844) şi Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) şi Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaşte pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) şi pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).
În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante şi Vergiliu în Infern.