Septembrie
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează
Timpul nu are relevanţă.
Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate;
La margine de pleoapă, o stea –
Sub mătasea pielii, o mare –
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege şi a unei regine
Atunci când mulţimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii îşi leapădă, împăcaţi, coroanele
În lacuri.
de Ted Hughes
traducere de Petru Dimofte
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
René Marcil - Fără titlu
la ĉerizo sur la fundo de martini este încă sezonul asteniei deborah tu ai rezerve eu am restul ridurile de pe frunte se topesc la umbra t...

-
Ca o viţă de vie Ca o viţă de vie sunt eu, care iubesc Soarele! Şi-mi voi întinde lianele pe stejarul argintiu în razele dimineţii...
-
ZIUA PETER PAUL RUBENS Fiii Ledei Doi tineri printi , nascuti de-aceeasi mama, Legatu-s-au prin dor clocotitor, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu