Claude Monet - Suzanne Hosch - Mireille Mathieu - Une femme amoureuse

O femeie îndrăgostită

Timpul care fuge ca un nebun
Iată că azi stă în loc pentru noi,
Tu mă priveşti şi cine ştie dacă mă vezi
Dar eu nu te vreau decât pe tine
Nu am decât o întrebare,
Ochii tăi, ochii mei
Şi eu îţi cânt numele
Dacă ar veni un altul,
L-aş îndepărta şi m-aş apăra.

Sunt o femeie îndrăgostită
Şi ard de dorinţa de a înălţa în jurul tău
Zidurile vieţii mele.
E dreptul meu să te iubesc
Şi să vreau să te ocrotesc
Mai presus de toate.

Ieri, azi, mâine
Fac o singură zi când mă iei de mână,
E ca un plan fabulos făcut acolo sus
Pentru iubirea noastră
Ca să fim împreună mult timp
Sau despărţiţi de oceane.
Dacă ar apărea un pericol,
L-aş îndepărta şi m-aş apăra.
Şi să vreau să te ocrotesc


(Une femme amoureuse)
Artist: Mireille Mathieu

 

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Claude Monet
Titlul : Suzanne Hosch
Titlul original: Suzanne Hosch
Data :1870
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Oscar-Claude Monet (14 noiembrie 1840, Paris – 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea şase ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air – schiţe rapide făcute în aer liber – pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.
Monet putea să folosească și studioul pentru a-și picta modelele la un preț redus. El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare – acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de „Impresioniste” din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă „impresii” decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.
Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.

Claude Monet - Pe plaja la Trouville - Mireille Mathieu: Une histoire d'amour

O poveste de dragoste

O poveste de dragoste
În care fiecare zi devine pentru noi ultima zi,
În care fiecare poate spune "pe mâine" iubirii lui
Şi e acolo foarte aproape, privind cum
Viaţa sa moare.

O poveste de dragoste
În care pentru noi doi cuvântul pare prea scurt
Vezi tu, deşi nu mai avem mult timp,
Nu, iubirea mea, nu e nevoie, nu trebuie să
Plângi după mine,
Nu-mi spune adio,
Imi voi închide ochii,
Vino aproape de mine
Şi ia-mă în braţe,
Să rămânem împreună,
Strânge-mă tare în braţe
Vezi tu, mi se pare că viaţa mea se stinge
Spune-mi “te iubesc ’’ !

O poveste de dragoste
Este cântecul oceanului în nopţile de vară,
O amintire ce va dăinui pentru eternitate,
Pentru mine în seara asta viaţa se stinge dar dragostea noastră
Nu se sfârşeşte.

O poveste de dragoste
Asta nu poate muri într-o singură zi,
Nu-ţi lăsa inima să ţină doliu trăind în singurătate,
Trebuie să vezi alte ceruri, alţi sori,
Nu plânge !

Artist: Mireille Mathieu
Cântec: Une histoire d'amour

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Claude Monet
Titlul : Pe plaja la Trouville
Titlul original:
Data :1870
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Oscar-Claude Monet (14 noiembrie 1840, Paris – 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea şase ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air – schiţe rapide făcute în aer liber – pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.
Monet putea să folosească și studioul pentru a-și picta modelele la un preț redus. El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare – acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de „Impresioniste” din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă „impresii” decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.
Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.

Ariadna Rodica - Condor - Simon and Garfunkel: El Condor Pasa

Condorul în zbor
(El Condor Pasa)

Mai degrabă aş fi o vrabie decât un melc,
Da, aş fi, dacă aş putea, cu siguranţă aş fi,
Mai degrabă aş fi un ciocan decât o unghie,
Da, aş fi, numai dacă aş putea, cu siguranţă aş fi.

Departe, mai degrabă aş naviga departe
Precum o lebădă care când e aici, când e plecată,
Un om se leagă de pământ,
Îi oferă lumii cel mai trist sunet al ei,
Cel mai trist sunet al ei.

Mai degrabă aş fi o pădure decât o stradă,
Da, aş fi, dacă aş putea, cu siguranţă aş fi,
Mai degrabă aş simţi pământul sub picioare,
Da, aş face-o, numai dacă aş putea, cu siguranţă aş face-o.

Artist: Simon and Garfunkel
Cântec: El Condor Pasa

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictura de: Ariadna Rodica

Claude Monet - Pe plaja la Trouville - Charles Aznavour: Désormais

De-acum înainte

Nu vom mai fi văzuţi împreună,
De-acum înainte
Inima mea va trăi sub dărâmâturile
Acestei lumi care ne seamănă
Şi pe care timpul a devastat-o.

De-acum înainte
Vocea mea nu va mai spune „Te iubesc”,
De-acum înainte,
Eu, care voiam să fiu umbra ta,
Voi fi propria mea umbră,
Mâna mea separată de mâna ta.

Niciodată
Nu vom mai muşca din acelaşi fruct,
Nu vom mai dormi în acelaşi pat,
Nu vom mai face aceleaşi gesturi,
Niciodată
Nu vom mai simţi aceeaşi teamă
De a ne vedea fericirea ducându-se
Şi, mai mult, de-acum înainte

De-acum înainte
Lumea ne va vedea unul fără altul,
De-acum înainte
Ne vom schimba obiceiurile
Şi aceste cuvinte, pe care le credeam a fi ale noastre,
Le vei rosti în braţele altcuiva.

De-acum înainte
Îmi voi păzi poarta închisă,
De-acum înainte,
Închis în singurătatea mea,
Voi sta printre lucrurile
Care-mi vor vorbi mereu despre tine.

Niciodată
Nu vom mai muşca din acelaşi fruct,
Nu vom mai dormi în acelaşi pat,
Nu vom mai face aceleaşi gesturi,

Niciodată
Nu vom mai simţi aceeaşi teamă
De a ne vedea fericirea ducându-se
Şi, mai mult, de-acum înainte.

Nu vom mai fi văzuţi împreună,
Nu vom mai fi văzuţi împreună,
Nu vom mai fi văzuţi împreună

Artist: Charles Aznavour
Also performed by: Ben L'Oncle Soul
Cântec: Désormais

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Claude Monet
Titlul : Pe plaja la Trouville
Titlul original:
Data :1870
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Oscar-Claude Monet (14 noiembrie 1840, Paris – 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea şase ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air – schiţe rapide făcute în aer liber – pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.
Monet putea să folosească și studioul pentru a-și picta modelele la un preț redus. El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare – acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de „Impresioniste” din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă „impresii” decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.
Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.

Eugene Delacroix - The Prisoner of Chillon - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU EUGENE DELACROIX

Pe ceaşcă, în închisoare, lui Eugene Delacroix

Întemniţat poetul, bolnav şi chinuit,
Călcand pe manuscrise cu pas împleticit,
Măsoară c-o privire aprinsă de teroare
A ameţelii scară şi sufletul il doare.
îmbătătoare rasuri, vuind in puşcărie,
Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezire;
In preajma-i Indoiala şi Frica strălucesc
Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.
Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase,
Şi ţipete-n adancuri, şi spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ameţindu-l,
Biet visător, oroarea îi locuieşte gandul;
Iată-ţi emblema, Suflet, cu visurile-n ceti:
Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi!

de Charles-Pierre Baudelaire

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugene Delacroix
Titlul : The Prisoner of Chillon
Titlul original: The Prisoner of Chillon
Data :1834
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pânză
Dimensiunea: 92.5 x 73.5 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”