Marc Chagall - Blue Lovers

VISATORI DE ALBASTRU

intr-o noapte atât de lungă cum e asta
ce-ar putea face doi îndragostiti…?
poate c-ar putea zambi Lunii ascunse
in spatele norilor de primavara
si visa…!

(cav)

---------------------------------------------------------------
Marc Chagall a pictat „Blue Lovers” la Paris, în Franţa, în anul 1914. Opera, realizată în ulei, face parte din curentul cubism.
Marc Chagall - Blue Lovers
Data: 1914; Paris, France
Stilul: Cubism
Media: Ulei pe carton
Dimensiunea: 44 x 49 cm
Colectie privata
„Am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume.”
— Marc Chagall
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franţa) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original şi poetic, sub influenţa fanteziei şi al melancoliei, şi strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.

Henri Matisse - Fata cu ochii verzi

Cei doi ochi verzi

Cei doi ochi verzi
Sunt două evantaie
În sălile încinsei veri
Două cântece călătoare
Înălţându-se din flautele păstorilor
Cu parfumul compasiunii
Cu condoleanţele zeilor luminii către oraşele suferinţei
De doi ani
Construiesc o barcă a iubirii
Cu două pânze născute din dor pentru ea
Aşa că s-ar putea să navighez
În cei doi ochi limpezi
Către insulele de coral
Ce dulce se tulbură valul
Astfel, pleoapele se lasă
În timp ce mă uit după o vâslă
Pentru credinţă

de Amel Donkol (Egipt)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Henri Matisse
Titlul:  Fata cu ochii verzi
Data: 1908
Stilul: Expresionism
Dimensions: 50.8 x 66 cm
Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

Thomas Kinkade : Portofino - Dalida: I found my love in Portofino

ZIUA DALIDA

Mi-am găsit iubirea în Portofino

Mi-am găsit iubirea în Portofino
Pentru că încă mai cred în vise
Ciudatul joc al destinului
Mi-a furat inima în Portofino
În vraja dulce a dimineții
Marea te-a adus la mine
Știu, închid ochii
Și lângă mine
În Portofino
Te văd din nou

Îmi amintesc un colț de cer
Unde te-am așteptat
Îmi amintesc chipul atât de iubit
Și gura ta ce se cerea sărutată

Mi-am găsit iubirea în Portofino
Nu voi uita nicicând acele sărutări
Nimic nu mai e trist în viața mea
Mi-am găsit iubirea în Portofino

Exista în Portofino
O clopotniță veche care se plictisea
Pentru că nu suna decât dimineața
Când Portofino
Se trezea

Dar după această noapte divină
Într-o zi a fost auzită sunând
Până în orașele vecine
Cu Portofino
Pentru iubirea noastră

Îmi văd mirele care mă duce
Spre căbănuța de lemn
Pe ușa căreia mă face să intru
Luându-mă în brațe.

De fiecare data când în Portofino
Sună vechea clopotniță
Cântă căsătoria noastră
Spre nori
În Portofino

Mi-am găsit iubirea
Mi-am găsit iubirea

Artist: Dalida (Iolanda Cristina Gigliotti)
Cântec: I found my love in Portofino

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti, 17 ianuarie 1933 — d. 3 mai 1987) a fost o cântăreaţă şi actriţă franceză.
S-a născut în Egipt din părinţi italieni, dar şi-a petrecut o mare parte a vieţii în Franţa, unde, după ce a primit cetăţenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Ea a primit 55 de discuri de aur şi a fost prima cântăreaţă care a câştigat un disc de diamant. Dalida s-a sinucis cu barbiturice pe data de 3 mai 1987,în Franţa,Paris.Ea a scris un bilet de adio prin care îşi cerea scuze de gestul său.Dalida ar fi scris că s-a sinucis pentru că viaţa i sa părea insuportabilă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Thomas Kinkade : Portofino
Data: 2003
Stilul: Impresionism

Claude Monet: Padurea Fontainbleau - Dalida: Cuvinte, cuvinte

ZIUA DALIDA

Cuvinte, cuvinte

Este straniu,
Nu știu ce mi se-ntâmplă astă-seară
Te privesc ca pentru prima oară.
_____ Iarăși cuvinte, mereu cuvinte
_____ Aceleași cuvinte
Nu mai știu cum să-ți spun,
_____ Nimic decât cuvinte
Dar tu ești povestea asta frumoasă de iubire...
Ce nu voi înceta vreodată s-o citesc
_____ Cuvinte ușoare, cuvinte fragile
_____ Era prea frumos
Tu ești de ieri și de mâine
_____ Mult prea frumos
Din totdeauna, singurul meu adevăr.
_____ Dar s-a sfârșit timpul viselor
_____ Chiar amintirile se ofilesc
_____ Când le uităm
Ești ca vântul care face să cânte viorile
Și duce departe parfumul trandafirilor.
_____ Caramele, bomboane și ciocolate
Uneori nu te înțeleg.
_____ Multumesc, nu pentru mine
_____ Dar poți să le oferi unei alte femei
_____ Căreia îi place vântul și parfumul
_____ Pentru mine, cuvintele duioase, gingaș învelite
_____ Mi se pun pe gură, dar niciodată pe inimă
Încă un cuvânt.
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Ascultă-mă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Te rog !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Îți jur !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte
_____ Iarăși cuvinte ce le semeni în vânt
Iată soarta mea: să-ți vorbesc...
Să-ți vorbesc ca pentru prima oară.
_____ Iarăși cuvinte, mereu cuvinte
_____ Aceleași cuvinte
Cât de mult aș vrea să mă-nțelegi.
_____ Nimic decât cuvinte
Să m-asculți măcar o dată.
_____ Cuvinte magice, cuvinte tactice
_____ Care sună fals
Tu eși visul meu interzis.
_____ Da, atât de fals
Sigurul meu chin și singura mea speranță.
_____ Nimic nu te-oprește când începi
_____ Dac-ai ști ce mi-ar plăcea
_____ Puțină liniște
Tu ești pentru mine singura muzică...
Care face stelele să danseze pe dune
_____ Caramele, bomboane și ciocolate
Dacă n-ai fi existat, te-aș fi inventat.
_____ Multumesc, nu pentru mine
_____ Dar poți să le deschzi unei alte femei
_____ Căreia îi plac stelele pe dune
_____ Mie, cuvintele duioase, gingaș învelite
_____ Mi se pun pe gură, dar niciodată pe inimă
Încă un cuvânt, doar un cuvânt
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Ascultă-mă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Te rog !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Îți jur !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte,
_____ Iarăși cuvinte ce le semeni în vânt
Cât ești de frumoasă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Cât ești de frumoasă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Cât ești de frumoasă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Cât ești de frumoasă !
_____ Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte,
_____ Iarăși cuvinte ce le semeni în vânt

Artist: Dalida (Iolanda Cristina Gigliotti)
Artistul care face featuring: Alain Delon
Cântec: Paroles, Paroles


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti, 17 ianuarie 1933 — d. 3 mai 1987) a fost o cântăreaţă şi actriţă franceză.
S-a născut în Egipt din părinţi italieni, dar şi-a petrecut o mare parte a vieţii în Franţa, unde, după ce a primit cetăţenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Ea a primit 55 de discuri de aur şi a fost prima cântăreaţă care a câştigat un disc de diamant. Dalida s-a sinucis cu barbiturice pe data de 3 mai 1987,în Franţa,Paris.Ea a scris un bilet de adio prin care îşi cerea scuze de gestul său.Dalida ar fi scris că s-a sinucis pentru că viaţa i sa părea insuportabilă.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Claude Monet: Padurea Fontainbleau
Data: 1865
Stilul: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare - acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziţie impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziţie, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresionişti, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.

Charles Gleyre - Oriental Lady - aniversare - Domnisoara : Ion Lotreanu (cantec Savoy)

ANIVERSAREA PICTORULUI CHARLES GLEYRE PE VERSURI DE ION LOTREANU

Domnisoara

Domnisoara, iazurile fierb

Ploile decad in serpentine

Daca azi ai cumpara un cerb

Fara frunze n-as veni la tine

Domnisoara, domnisoara

Stoluri peste cranguri zboara

Clipa-i aripa usoara

Si pe ceasul meu coboara

Peste flori se face seara

Domnisoara...

Domnisoara, stelele ard in vin

Noptea s-a oprit la tine in plete

Dor in inimi este prea putin

Aur e prea mult in verighete

Domnisoara, domnisoara

Stoluri peste cranguri zboara

Clipa-i aripa usoara

Si pe ceasul meu coboara

Peste flori se face seara

Domnisoara...

Domnisoara, pasii tai usori

Ma trimit mereu spre-o mare sumbra

Escortat in viata de doi sori

Eu sunt arestatul fara umbra

Domnisoara, domnisoara

Stoluri peste cranguri zboara

Clipa-i aripa usoara

Si pe ceasul meu coboara

Peste flori se face seara

Domnisoara...

Stoluri peste cranguri zboara

Clipa aripa usora

Si pe ceaul meu coboara

Peste flori se face seara

Domnisoara...

de Ion Lotreanu

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Charles Gleyre

Titlul: Oriental Lady

Titlul original: Oriental Lady

Data :1865

Stilul: Romanticism

Mod de realizare: ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor

Charles Gleyre (Marc Gabriel Charles Gleyre) (Chevilly, Vaud canton, 2 mai 1806 – 5 mai 1874), a fost un pictor elvetian. A preluat studioul lui Paul Delaroche in 1843 si a predat unui numar mare de tineri artisti care au devenit foarte renumiti, inclusiv Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley si James Abbott McNeill Whistler.

Tatal si mama lui au murit cand el avea 8 sau 9 ani; iar unchiul lui l-a dus in Lyon, Franta, unde l-a trimis la scoala industriala din acel oras.

Mergand la Paris mai tarziu, el a facut studii intense artistice. Urmatorii patru ani, Gleyre i-a petrecut in Italia, unde a cunoscut arta lui Horace Vernet si Louis-Leopold Robert; apoi a calatorit timp de sase ani prin Grecia, Egipt, Nubia si Siria. La Cairo a facut o inflamatie la ochi, iar in Liban a fost doborat de febra tifoida. S-a reintors in Lyon cu sanatatea subreda.

Dupa ce s-a refacut a plecat la Paris si si-a amenajat un atelier modest pe rue de Université, unde a inceput sa-si puna in practica ideile pe care le avea in minte. De mentionat sunt cele doua panouri decorative, „Diana leaving the Bath” si „Young Nubian”, insa aceste prime lucrari ale lui nu au atras atentia decat mult mai tarziu, iar pictura ce i-a marcat practic, cariera artistica a fost „Apocalyptic Vision of St John”, trimisa la Salon in 1840.

A urmat in 1843, „Evening”, care a fost premiata cu medalia de argint si care a devenit foarte populara sub titlul „Lost Illusions”. Lucrarea descrie un poet care sta pe malul unui rau, cu capul cazut, intro postura de om obosit, lasandu-si lira sa lunece din manaa molesita si cu o privire trista spre niste fete frumoase al caror cantec se aude din ce in ce mai slab pe masura ce barca lor se indeparteaza.

In ciuda succeselor sale cu aceste lucrari, Gleyre s-a retras din competitiile publice si si-a petrecut restul vietii devotat idealurilor sale artistice. Dupa 1845, cand a expus „Separation of the Apostles”, nu a mai contribuit cu nimic la Salon, exceptie facand „Dance of the Bacchantes” in 1849.