Berthe Morisot - Studiu

La Solitudine

Marco a plecat si nu se mai intoarce
Iar trenul de la sapte jumate dimineata fara el
E o inima de metal fara suflet
In racoarea diminetii in orasul cenusiu
La scoala banca e goala, marco e in sufletul meu
E dulce suflarea lui in gandurile mele
Distanta enorma pare sa ne desparta
Dar inima bate puternic in interiorul meu

Poate daca tu te gandesti la mine
Daca nu vorbesti cu ai tai
Daca te ascunzi ca si mine
Fugi de priviri, stai inchis in camera
Si nu vrei sa mananci
Strangi puternic perna, plangi
Si nu stii cad de mult rau iti va face singuratatea

Marco in jurnalul meu ai o fotografie
Ai ochii de copil putin timid
O strang puternic la inima si simt ca esti acolo
Intre teme la engleza si matematica
Tatal tau si sfaturile lui… ce monotonie
Cu serviciul lui tea dus departe
Desigur nu ti-a cerut parerea niciodata
A spus decat “intr-o zi ma vei intelege”

Poate daca tu te gandesti la mine
Daca vei vorbii cu prietenii
Pentru a nu mai suferii dupa mine
Dar nu e usor, stii…
La scoala nu mai suport
Si dupa-amiezile fara tine
E inutil sa invat, toate ideile
Se indreapta spre tine

Este imposibil sa separi viata noastra
Te rog asteapta-ma iubirea mea
Dar… nu stiu sa-ti fac…

Singuratatea dintre noi
Aceasta tacere in mine
Este nelinistea de a traii viata fara tine
Te rog asteapta-ma deoarece
Nu pot traii fara tine
Nu este posibil sa separi povestea noastra.

de Laura Pausini

-------------------------------------------------------------------------------
Berthe Morisot - Studiu
Data: 1886
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensions: 73.4 x 60 cm
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

William McGregor Paxton

Mătăniile

Petrecutele ceasuri cu tine, suflet drag
Sunt pentru mine perle plimbate de mătănii.
Le picur câte una, una câte una,
Şirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas câte o perlă şi-o rugă-n fiecare,
Să liniştesc pustiul în suflet cuibărit.
Le picur câte una, când şiragul s-a sfârşit
Se răstigneşte crucea de aur şi de rugă.

O, amintiri ce ardeţi, purificând infernul
Steril, de chin şi trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă, mătănii numărând
Şi-nvăţ să răstignesc sărutul meu pe cruce!

de Florence Barclay (1909)

-------------------------------------------------------------------------------
William McGregor Paxton (1869-1941) este un pictor impresionist american nascut la Baltimore. Pxton este cunoscut mai ales ca portretist.
Impreuna cu alti pictori consacrati ai vremii, precum Charles Tarbell sau Frank Weston Benson, Paxton creaza "Ghilda artistilor din Boston" find astfel identificat mai tarziu cu scoala Bostoniana.
Acorda o atentie deosebita luminii iar interioarele sale devin repede un reper in Statele Unite.De cele mai multe ori compozitiile reprezinta femei idealizate in interioare burgheze pictate in detaliu.
Un lucru interesant de mentionat este faptul ca Paxton se inspira de multe ori din opera lui Johannes Vermeer ale carui imagine si sistem optic il vor fascina intotdeauna. Studiindu-l indeaproape pe Vermeer, Paxton observa cum doar o parte a compozitiei este focalizata, restul fiind usor in ceata.
In tabloul de mai sus, tehnica mentionata este foarte bien scoasa in evidenta. Priviti cat de bine definit este colierul, fiecare perla fiind perfect conturata in timp ce restul compozitiei, este mai estompat.
Artistul moare de atac de cord la varsta de 72 de ani, lasand in urma sa o impresionanta colectie de opere care amintesc de fastul unori timpuri trecute si care pun in valoare frumusetea feminina centrand-o si incadrand-o unei imagini de fond care o reflecta si mai mult.

Marc Chagall – tineri indragostiti si violonistul

Muzică: suflu-al statuilor, poate

Muzică: suflu-al statuilor, poate:
tăcere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri
sfârşesc, tu timp
în verticală pe direcţia pierdutelor inimi.
Simţiri pentru cine? O, tu, metamorfoză
– a simţirii în ce? –: în peisaj ce se-aude.
Muzică: tu, străino. Spaţiu al inimii
crescut deasupră-ne. Străfund al nostru, ce depăşindu-ne,
ne părăseşte – sacră plecare:
când adâncul ne-nconjură
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte-a văzduhului,
pură,
uriaşă,
ce nu mai poate fi locuită.

 de Rainer Maria Rilke

----------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – tineri indragostiti si violonistul
Data: 1956; France
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Media: gouache, ulei, hartie
Dimensiunea: 81 x 100 cm
Colectie privata
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu palarie alba

Mi-e sufletul perlă

Huruitul ploilor îmi tulbură
cerul iubirii
şi îmi retează
sălbatic liniştea,
gândurile suspină tăcerea,
aş întreba frunzele copacilor tăi
unde lăcrimezi toamna asta,
doar pentru a-ţi oferi
drept lăcaş inima mea.
Mi-e sufletul perlă, acum,
nu am uitat plânsul din patul
toamnelor magice.

de Lusiana Dragusin

------------------------------------------------------------------------------------
PALARIILE LUI RENOIR
Istoricii sunt de acord ca palariile si blanurile au fost printre primele obiecte de imbracaminte purtate vreodata. Purtata pentru prima data in Grecia antica, palaria avea la inceput in principal rol de protectie. In timp, palaria a evoluat catre statutul de insemn al puterii si apoi a devenit simbol al rafinamentului.
Pana la sfarsitul secolului XVI, palariile erau create exclusiv pentru barbati, femeile purtand doar versiuni adaptate ale acestora. In era eduardiana, palaria era atat de larg raspandita, incat a nu purta palarie echivala cu lipsa manierelor ajungand astfel sa reprezinte un accesoriu obligatoriu in tinuta unei femei. Ii oferea eleganta si definea un anumit statut social. Nicio adevarata lady nu iesea din casa fara palarie si manusi de dantela !
Imaginandu-mi acele timpuri, acele palarii, care mai de care mai sofisticate, fiecare cu personalitatea ei – menita sa « schimbe » aspectul oricarei femei, am dat peste nenumarate tablouri ale lui Renoir in care acest accesoriu apare ca facand parte din imaginea de ansamblu, subliniind trasaturile personajului care o poarta.
Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu palarie alba
Data: 1890
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu buchet de flori

Mina de rubine şi cariera de perle

M-a întrebat c-un glas ceresc:
Rubinele pe unde cresc?
Nimic n-am spus, dar îmbătat,
Cu degetul am arătat
Spre buzele iubitei.
M-a întrebat cel glas ceresc:
Dar perlele pe unde cresc?
I-am spus atunci iubitei mele,
Cu ochi ca două viorele,
Să îşi desfacă-a sale buze,
Ce pentru mine-s nişte muze,
Şi să arate printre ele,
Şiragurile de mărgele.

de Robert Herrick

------------------------------------------------------------------------------------
PALARIILE LUI RENOIR
Istoricii sunt de acord ca palariile si blanurile au fost printre primele obiecte de imbracaminte purtate vreodata. Purtata pentru prima data in Grecia antica, palaria avea la inceput in principal rol de protectie. In timp, palaria a evoluat catre statutul de insemn al puterii si apoi a devenit simbol al rafinamentului.
Pana la sfarsitul secolului XVI, palariile erau create exclusiv pentru barbati, femeile purtand doar versiuni adaptate ale acestora. In era eduardiana, palaria era atat de larg raspandita, incat a nu purta palarie echivala cu lipsa manierelor ajungand astfel sa reprezinte un accesoriu obligatoriu in tinuta unei femei. Ii oferea eleganta si definea un anumit statut social. Nicio adevarata lady nu iesea din casa fara palarie si manusi de dantela !
Imaginandu-mi acele timpuri, acele palarii, care mai de care mai sofisticate, fiecare cu personalitatea ei – menita sa « schimbe » aspectul oricarei femei, am dat peste nenumarate tablouri ale lui Renoir in care acest accesoriu apare ca facand parte din imaginea de ansamblu, subliniind trasaturile personajului care o poarta.
Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu buchet de flori
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.