Émile Munier - Pisica favorita

Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

de A S Puskin

------------------------------------------------------------------------------------
Émile Munier - Pisica favorita
Émile Munier (2 iunie 1840 – 29 iunie 1895) a fost un pictor academic francez si student al pictorului William-Adolphe Bouguereau.
Émile Munier s-a nascut in Paris si a locuit cu familia sa pe strada 66 rue des Fossés, St. Marcel. Tatal lui, Pierre François Munier, era fost un artist tapiter la Manufacture Nationale des Gobelins, iar mama lui, Marie Louise Carpentier, lucra intro tesatorie de casmir.
In 1885 a pictat si a expus la Salonul din Paris, lucrarea "Trois Amis" (Three Friends). Aceasta lucrare reprezinta o fetita bucalata care se juca in pat cu o pisicuta si un catel, o lucrare ce a avut un mare succes, fiind reprodusa in multe forme si folosita in afise de publicitate de catre Pears Soap. Cu aceasta lucrare, Emile s-a afirmat ca 'pictorul' copilasilor si al animalelor lor de companie.
Printre protectorii sai americani s-au numarat Chapman H. Hyams si sotia lui, care erau importanti colectionari de picturi contemporane franceze din secolul al XIX-lea si sustineau artisti ca Henner, Bouguereau, Gérôme, Vinel si Schreyer. Munier le-a pictat portretul in 1889, iar lucrarea, alaturi de cea mai mare parte a colectiei lor, se afla in Muzeul de Arta din New Orleans.

Claude Monet - Marea la Amsterdam

DRAGOSTE

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

de Edith Södergran

--------------------------------------------------------------------
Claude Monet - Marea la Amsterdam
Data: 1874
Style: Impresionism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ."
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mișcarea impresionistă. Ei au pictat împreună și au rămas prieteni toată viața.

Willem van Aelst - Vas cu flori si cu ceas - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI WILLIAM VAN AELST

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

de Florin Costinescu

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Willem van Aelst
Titlul: Vas cu flori si cu ceas
Titlul original:
Data :
Stilul: Baroque
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Willem van Aelst, profesorul lui Rachel Ruysch, a fost un important pictor de flori si trofee de vanatoare. Aceste trofee cat si picturile in care apareau pasari si animale vii creau o atmosfera aristocratica a vietii din afara oraselor.
O alta forma de natura moarta era cea in care apareau obiectele caracteristice unei meserii. Un astfel de tablou asezat in holul de la intrare aducea prestigiu si era mandria posesorului.
O speciala atentie era acordata picturilor vanitas (gol) in care apareau carti, ceasuri, impresionate aranjamente florale, statui, vaze, monede, bijuterii, instrumente muzicale si stiintifice, obiecte din argin si sticla, etc. ce simbolizau trecerea timpului. Un cap de mort, un ceas de buzunar, o lumanare arzand sau o carte cu paginile deschise erau un mesaj moralizator la efemeritatea placerilor carnale. Uneori insasi fructele erau pictate stricate sau florile ofilite, in acelasi semn de prostest. Stridiile erau simbol al desfraului. Aceste picturi invitau la meditatie asupra efemeritatii vietii, a inutilitatii placerii, a iminentei mortii si incurajau la un punct de vedere sobru asupra lumii.

Tamara de Lempicka - Girl with Gloves - aniversare

ANIVERSAREA PICTORITEI TAMARA DE LEMPICKA

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

de Florin Costinescu

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tamara de Lempicka
Titlul: Girl with Gloves
Titlul original: Girl with Gloves
Data : 1929
Stilul: Art Deco
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Tamara de Lempicka (16 mai 1898 la Varşovia în Polonia – 18 martie 1980 la Cuernavaca în Mexic), născută Maria Gorska, este o pictoriţă poloneză, reprezentantă de vârf a curentului Art Deco în pictură. A fost un star şi s-a comportat ca atare, făcând din viaţa sa o continuă punere în scenă, profitând în afară de talentul său, şi de frumuseţea sa.Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, îşi petrece tinereţea între Sankt Peterburg, Monte Carlo şi staţiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia şi primele lecţii de pictură. Aici îl întâlneşte pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătoreste în 1916. Revoluţia bolşevică întrerupe brusc această viaţă fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eşuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranţilor ruşi. Pierderea reperelor iniţiale ale vieţii duce la desagregarea căsătoriei.
Soţul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăşte să-şi ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuşi, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează academia Grande Chaumière şi işi desăvârseste formaţia cu pictorii Maurice Denis şi André Lhote precum şi cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeştri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influenţat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic şi în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viaţa boemă din acesta, care îi şi inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constitue portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în pozitii lascive, de abandon. Îşi creează astfel o imgine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele şi de tabloul său “Autoportert într-un Bugatti verde”. Primeşte în paralel comenzi de portrete de la diverse personalităţi artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporţiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”.
După divorţul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziţionată de muzee. În 1933 se căsătoreşte cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanţi clienţi. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, ţărani, sfinţi, însă aceasta o îndepartează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului şi se stabileşte cu soţul său în Statele Unite, unde işi urmează cariera în pictură organizând şi câteva expoziţii. Cunoaşte un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecţiile starurilor americane . Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.

Emile Friant - "Indragostitii" sau "idila pe pod" sau "Seara de toamna"

Îndrăgostiţii

Tulpini.Solitudini
gingaşe.Balcoane
în zbor?-Munţi
văzduhuri, păsări,păduri

Atâta, atâta spaţiu,
încinge cu prezentul
mişcătoarei planete
îndărătnicele-mbrăţişări.

Plăceri, mulţimi, plăceri,
mulţimi, plenitudine,
mirată lumină
şi roşeţi absorbite!

Şi ziua?-Un şes
de cristal. Şedere
adâncă şi mută.
Balcoane în alb.

Doar tu, iubire, tu însăţi
mormânt. Nimic, nimeni,
mormânt. Nimic, nimeni,
totuşi... Tu cu mine?

de Jorge Guillén

---------------------------------------------------------------------------
Titlu: "Indragostitii" sau "idila pe pod" sau "Seara de toamna"
Autor: Emile Friant
Data: 1888
Suport: Ulei pe panza
Dimensiuni: 111 x 145
Conservarea: Nancy, Muzeul de Arte Plastice

Context:
La sfarsitul secolului al XlX-lea, Franta este o tară de imigratie. Intre 1850 si 1900, populatia din Franta stagneaza în timp ce Europa aproape se tripleaza: aceasta este cauza principală a fluxurilor de migratie, la începutul secolului, lipsa fortei de muncă se resimte atat în oras cat si în mediul rural. Tările vecine sunt principalii furnizori de fortă de muncă (Italia, Belgia, Spania si Elvetia, Polonia).
2. ANALIZA
Descriere
Adept al picturii în aer liber, Friant alege unul din locurile sale preferate pentru plimbari, regiunea din Nancy numita Les”Grands Moulins”. Cei doi tineri sunt prezentati pe podul Pont Casse, pe Meurthe.
In prim plan imaginea este aceea a unui cuplu vazut din profil, din spate. Fundalul il constituie un peisaj cu un rau, un pod de piatră si cateva case în depărtare. Modernitatea apare de două ori: podul de fier, si tigările tAnărului. Acesta este situat aproape în centrul compozitiei, cu pieptul inclinat usor inainte, spre tanara de langa el sprijinindu-se de balustrada podului. Femeia, intr-o pozitie similara, isi reazama obrazul drept in mana in timp ce-l priveste pe tanar.
Cele două personaje nu se privesc intr-un mod care ar lasa sa se inteleaga o conversatie intima.In acelasi timp, atitudinea celor doi, lipsita de exces sau de zel din partea tanarului, tradeaza un realism care evita cliseele academice.
Compozitie
De remarcat faptul ca shimbul de privire sa afla in centrul compozitiei.
Tehnica: Personajele (mai ales privirile lor) sunt mai clara decat restul compozitiei, tocmai pentru a le focaliza. Fondull este mult mai putin detaliat.
Culorile: Culori de toamna, cu dominanta pe gri (vesta tanarului), maro-verde (frunzele) si bej (drumurile, podurile, casele). Cerul este acoperit de nori, imbracamintea celor doi este sobra ceea ce scoate in evidenta piela alba si obrajii inrositi de frig. Sunt culori terne, care induc mai degraba tristetea dupa zilele de vara. Culoarea deschisa a cerului se oglindeste in apa ceea ce deschide mult tabloul.
Lumina: Lumina este omniprezenta, scotand in evidenta paloarea fetei femeii.
3. INTERPRETARE
In acest decor de copaci si apa calma, cei doi tineri fac abstractie de prezenta pictorului – intentia acestuia fiind sa evita miscarea si emotia. Prefera sa puna accent pe imobilitatea si calmul scenei. Se observa o forma de indiferenta si de mister in privirea celor doi. Chiar atrasi unul de celalalt, cei doi nu arata nici un semn de afectiune. Decorul nu are nimic idilic – Friant nu face decat sa portretizeze aspectul simplu si detasat al amantilor secolului al XIX-lea, renuntand la artificiile artei academice.
Rupand cu traditia afectelor, tabloul poate fi astfel incadrat in sfera naturalismului sentimental.