joi, 25 mai 2017

Lucien Adrion - Les jardins du Luxembourg - ANIVERSARE


ANIVERSAREA PICTORULUI LUCIEN ADRION

În pace

Fii, viaţă, binezisă, acum la despărţire,
căci nu mi-ai dat ispită, nici vană amăgire,
nici trudă fără noimă, nici cruntă pedepsire;

şi văd acum, la capul severului traiect,
că soartei mele fost-am eu însumi arhitect,

şi de-am gustat din zile când fiere şi când miere,
eu însumi am pus miere în ele şi-apoi fiere;
şi de-am sădit vreo roză, de roze-avui plăcere.

… Da, fructul de pe creangă în rece lut coboară;
dar, viaţă, tu-ai dat semne că nu va fi doar vară!

Şi dac-avui nopţi grele, şi dac-am plâns în mine,
tu n-ai promis, o, viaţă, că veşnic va fi bine;
şi nopţi avui destule superbe şi senine…

Am râs, am plâns, iubit-am, cu nori, cu soare-n faţă…
Nu-mi eşti datoare, viaţă, în pace suntem, viaţă!

poezie de Amado Nervo din Elevación (20 martie 1915),
traducere de Paul Abucean


-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Lucien Adrion
Titlul: Les jardins du Luxembourg
Titlul original: Les jardins du Luxembourg
Data :
Stilul:
Mod de realizare: Acuarela
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Lucien Adrion (* 25 mai 1889 in Strasbourg – 9 august 1953 in Paris)a fost un pictor post-impresionist francez care s-a nascut si a crescut in Strasbourg, Franta. Inca de la o varsta frageda a plecat la Paris sa studieze arta si a devenit curand un pictor de peisaje pariziene si scene rurale de plaja. De asemenea un remarcabil acuarelist, prima mare expozitie dintre multele la care a participat, a fost la Salon des Indépendents in 1926.

Francisco Goya - El baile a orillas del Manzanares


Exact în acest loc

În satul global
Pe locul dintre două ţări
Eu îmi presar paşii,
O vietate trecând de colo până colo
Ca norii
Pe pajiştile lipsite de graniţe ale cerului.

În satul global
Pe locul dintre două ţări
Pe unde îmi presar acum nonşalanţa paşilor
Exact aici
Era locul în care lătrau oamenii-câini
Dresaţi anti-om,
Era locul cu năvoade întinse pentru prins oameni
Şi vise,
Era locul unde fiecare pas făcut
Dura un secol
Încetinit de frică şi de gloanţe.

Exact în acest loc în care se murea
Mi-a apărut acum Matahala emaciată a frontierei
Ca un tigru de hârtie
Scărpinându-şi liniile cafenii
De pământul hărţii de hârtie.

Şi exact în acest loc unde până şi gloanţele plângeau
Înfigându-se cu flori roşii în trupuri,
În acest loc eu şi vântul
Am încălecat graniţa
Ca pe şaua unui armăsar înaripat
Şi am arborat o nepăsare bizară
În cutia capului actualizat.

Pe raftul timpului stors,
Aşezate de-a valma ca nişte rufe,

Obiectele pe cale de apariţie
Îşi sunau printr-un con de lumină
Necomplicata lor simplicitate.

Şi eu treceam
Frontiera
Cu normalul unei funcţii fiziologice
Şi în concurenţă cu norii.
Eu treceam pe jos cu firescul meu de om,
Norii treceau pe sus cu firescul lor de nori.
Eu deveneam complice vântului
Şi treceam şuierând peste mumia graniţei,
Locul exact unde au şuierat odată
Gloanţele.
Locul exact unde stafiile gloanţelor
Dansează încă virtuale prin aer.

Acesta este şi locul exact
Unde aş deschide pământul ca pe o stridie
Să îi cotrobăiesc numele morţilor
Şi să le presar cenuşa viselor
Peste oceanul memoriei.

Locul unde mi-aş lipi urechea de pământ
Să desluşesc poate cuvintele
Distilate de clipa morţii,
Locul unde mi-aş dori cheia
Pentru învârtit jucăria de înviat fiinţe umane,
Şi odată vii să îi pot implora:
„Mai hibernaţi o decadă!
Nu încercaţi să fugiţi
Peste graniţă,
Năvod pentru oameni şi vise,
Vă rog eu din suflet – mai aşteptaţi o decadă!
Mai visaţi! Mai trăiţi!”

În satul global
Pe locul de trecere dintre doua ţări
Am auzit morţii sunându-şi simfonia
La clopotul trupului meu

Neruşinat de viu.


de Riri Sylvia MANOR


-------------------------------------------------------------------------------
Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti. Bucurestiul in care bunicul meu Hermann Zuckermann din Craiova – cerealist la Portul Cetate de pe malul Dunarii – mi-a pus in mana primele carti si m-a molipsit cu entuziasmul si dragostea sa pentru limba romana, pentru literatura si pentru teatrul romanesc. Bucurestiul in care, la noua ani, am scris prima poezie dedicata minunatului meu bunic.
Astfel se prezinta Riri Sylvia Manor cititorilor, la inceputul volumului de versuri Save as….
-----------------------------------------------------------------------------------

Data: 1777
Stilul: Romanticism
Media: ulei pe panza
Dimensiunea: 272 x 295 cm
In perioada cand a fost perescutat si cercetat de Inchiziție, pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice. În „Los Caprichos” („Capriciile„, 1797-1799) – într-un număr de optzeci de gravuri – artistul prezintă fantasme, care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doilea ciclu, „Los desastres de la guerra” („Ororile războiului„), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înnăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: 2 mai 1808 – Masacrul de la Madrid, (1814) și 3 mai 1808 – Împușcarea revoltaților madrileni, (1814)

Dana Nechita - Giverny in octombrie

Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!

Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.


de Omar Khayam


----------------------------------------------------------------------------------
Omar Khayam sau Khayyam (persană غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.
----------------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Giverny in octombrie
Data : 2016
Dimensiunea : 60 x 50 cm
Media:Ulei pe panza

Dana Nechita - albatrosi

Albastru pescarus

1. Pe cerul limpede si poate lung
Albastru pescarus ma cheama,
Simt o durere ca nu pot sa-l ajung,
Desi tot sufletul ma-ndeamna.


2. As vrea sa zbor,cand fluturii se nasc
Luminii dandu-i forme de culoare,
Robia lantului in care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.

3. As vrea sa simt lumina dimprejur
Sa zbor nemarginit spre cer,
A vietii pasari de azur
Sa urce-naltul cat mai sper.

4. E vis acesta ? nu pot spune
Nu m-am trezit si poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amara ma orbesc.

5. Te-ai ratacit ! De ratacirea e un scop in sine
Mi-au dat raspunsul pasari ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind in ei lumini ce coborau.

6. Cand obosit m-aplec peste ruine,
Acelasi inceput imi pare greu,
Tu pescarus al zilelor senine
De ce nu-mi poti zbura mereu ?

7. L-am intrebat, si nu vrea sa-mi raspunda,
Din nou am sa astept sa plece norii,
Si-l voi urma sau poate-l voi visa din umbra,
Pe-albastrul pescarus ce va aduce zorii.

de Nichita Stanescu


--------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou :
Data :
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza

Dana Nechita - Margarete pentru fete

Pahar cu margarete

Pahar cu margarete de camp
Pe-o masa alba
La care scriu
Mai libera decat sunt;
In jur
Miros de fan
Corupator spre somnul
Din care poate va picura
Un cuvant;
Cer dulce in amurg
Asemeni cirezilor
Care se intorceau odinioara;
Dragoste pentru tot ce-a fost,
Pentru tot ce o sa mai dispara,
Dragoste fara rost,
Dragoste fara hotar
Umbrele plopilor, gratii lungi peste camp,
Margarete de camp
In pahar.


de Ana Blandiana


------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Margarete pentru fete
Data : 2014
Dimensiunea : 20 x 30 cm
Media:Ulei pe panza