ZIUA FEDERICO GARCIA LORCA
Vis
Lângă izvorul rece se odihnește inima mea.
(Umple-o cu pânza ta,
păianjen al uitării)
Apa izorului cântecul lui îi șoptea.
(Umple-o cu pânza ta,
păianjen al uitării)
Iubirile își povestea, trează, inima mea,
(Păianjen al tăcerii,
țesei taina ta.)
Apa izorului întunecată o asculta.
(Păianjen al tăcerii,
țesei taina ta.)
În izvorul rece se răstoarnă inima mea.
(Mâini albe, depărtate,
opriți acele ape, )
De bucurie cântând apa o duce cu ea.
(Mâini albe, depărtate,
nimic nu rămâne în ape!)
de Federico Garcia Lorca
[Pentru toti cei care sunt indragostiti de Goya, nepasandule de diferenta de varsta.]
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada - d.
18 august 1936, între Víznar și Alfacar, ibidem) a fost un poet,
prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte
domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole,
este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca
dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului
spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A
murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939),
datorită simpatiei sale pentru Frontul Național și condiției sale de
homosexual declarat.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Autumn, or The Grape Harvest
Titlul original: Otoño, o La cosecha de uva
Data: 1778
Stilul: Romanticism
Media: Ulei pe panza
Museo del Prado, Madrid, Spain
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746,
Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un
important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor
al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol
înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de
pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la
fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas
probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi
îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția
picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o
incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului
omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
