miercuri, 7 iunie 2017

Eugène Henri Paul Gauguin - Strada în Rouen - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EUGENE HENRI PAUL GAUGUIN

* * *

prin livada cu duzi
vecină cu aeroportul henri coandă
încă se mai aud sunete de tocuri
care trezesc crisalidele
care se visează avion cu reacție


(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Eugène Henri Paul Gauguin
TitluL: Strada în Rouen
Titlul original:
Data : 1884; Déville-lès-rouen / Maromme / Déville, Franța
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Thyssen-Bornemisza Museum, Madrid, Spain
Date despre pictor:
Eugène Henri Paul Gauguin (7 iunie 1848, Paris – 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier şi geniu, Paul Gauguin a ştiut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influenţând pe fauvişti şi pe artiştii din gruparea Nabis. Între mizerie şi epuizare, călătorii şi disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieţii.
mpreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceiaşi nuanţă, reliefate prin contururi ferme. Compoziţia „Viziune după predică, 1888 „, cunoscută şi ca „Lupta lui Iacob cu îngerul”, marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezenţa marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spaţiului şi renunţarea la perspectiva tradiţională. Prin aşezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realităţii: femeile bretone şi viziunea lor. „Pentru mine peisajul şi lupta din tablou există numai în imaginaţia oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate” (Paul Gauguin).
Gauguin visează la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pământ al „extazului, al liniştii şi al artei”. În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific şi la 8 iunie soseşte la Papeete. Se stabileşte la Mataiea şi începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are şi legături amoroase.
După un intermezzo parizian şi câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 iunie 1895 părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, şi artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi tabloul „ De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, 1897„, care va fi expus un an mai târziu la galeria „Vollard” din Paris, devenind evenimentul major al sezonului.
Gauguin a fost foarte legat de această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. Gauguin adună şi concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă.
Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria „Vollard” organizează o expoziţie cu 50 de picturi şi 20 de desene, şi când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.

Paul Gauguin - Spiritul mortilor veghind.

ZIUA PAUL GAUGUIN

Romanţă tahitiană

Tehura — neagră orhidee —
Nu eşti nici floare,
Nici femeie!...
Dar, orice-ai fi — aşa cum eşti —
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti...
Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
Lui Paul Gauguin —
Zugravul tău tahitizat —
Pe care-abia sosit în Paradis
Tu l-ai minţit
Şi l-ai ucis
Cu-acelaşi biblic "fruct oprit"...


Pacificul mi-e martor credincios
Că sufletul ţi-e-ntors pe dos...

Nu-mi jura, deci, că mă iubeşti,
Nu-mi jura, căci aşa cum eşti —
O biată insulară jucărie
Cu zece şiruri de mărgean la gât —
Când juri că ştii
Tot ce nu ştii,
Tu nu eşti altceva decât
Un strop de tropicală nebunie
Într-un vârtej marin de apă vie...

Iar mâine-n zori când voi pleca
Nu te-ntrista
Că-mi vei sfârşi tu singură romanţa...
Nu te-ntrista, fiindcă şi eu —
Mi-e martor bunul Dumnezeu —
Tot singur voi sfârşi-o-n Franţa...

de Ion Minulescu


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin - Spiritul mortilor veghind.
Titlul original: L'Esprit des morts veille
Data: 1892; French Polynesia
Stilul: Post-Impresionism
Periodada: prima perioada in Tahiti
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 92 x 73 cm
Albright-Knox Art Gallery, Buffalo, NY, USA
Eugène Henri Paul Gauguin (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.

Paul Gauguin - De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?


ZIUA PAUL GAUGUIN

Legea morţii

Legea morţii trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,

Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.
Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?

Către niciunde. Nu ştim de unde venim,
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti ştie.

Roşul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.
Ce să-mplinim şi cum? Răspunde.

Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.
Copilăria rămasă pe smalţul cadranului de ceas.

Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar şi ironic.
Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine...


poezie de Boris Marian Mehr


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin - De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?
Original Title: D'ou Venons Nous / Que Sommes Nous / Où Allons Nous
Data: 1897; Punaauia, French Polynesia
Stilul: Post-Impresionism
Period: a doua perioada in Tahiti
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 374.6 x 139.1 cm
Museum of Fine Arts, Boston, MA, USA

DESCRIERE
Paul Gauguin a terminat tabloul ”De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?,” a luat o cutie cu otravă, și s-a dus să moară în munți. Una din caracteristicile ascunse a picturii este că ea nu ”se citește” de la stânga la dreapta, dar invers, ca textele cabalistice, de care Gauguin se interesa foarte mult.
#1 Copilul care doarme simbolizează sufletul uman la încarnarea pământească. Criticul de artă Marina Prokofieva a spus că ”Gauguin a fost pasionat de teosofie mistică. El credea că sufletul omenesc, înainte să coboare în lumea materială, se afla în ceruri, în corpul unui infant.”
#2 Câinele – un simbol a necazurilor care-l așteaptă pe om, pe pământ.
#3 Cele trei femei reprezintă prima etapă a sufletului în trupul uman, până la procesul de auto-cunoaștere.
#4 Bărbatul care culege fructul din pomul binelui și răului – un simbol de trezire în om a dorinței de a înțelege misterele universului. Teosofia lui Gauguin spunea că dorința de descoperire a tainelor universului se găsesc în fiecare din noi inițial. Doar că în cineva această dorință se trezește, iar în alții nu.
#5 Figura cu mana pe cap reprezintă a doua etapă de dezvoltare a sufletului uman, atunci când vine vorba de disperarea, de incapacitatea de a găsi răspunsuri la ”întrebări îndelung discutate” ale existenței umane.
#6 Două figuri în roșu. ”În acest tablou – spune Marina Prokofiev – ele reprezintă a treia etapă de dezvoltare mentală, atunci când o persoană dobândește capacitatea de a analiza. Aceste figuri sunt doi înțelepți, care-și mărturisesc gândurile reciproc.”
#7 Pasărea – un simbol al căii spirituale luate de Gauguin din arta egipteană.
#8 Femeia în negru simbolizează sufletul la cel mai înalt stadiu de dezvoltare, atunci când el înțelege sensul întrupării lui. Este necesar ca inima ta să se întărească în durere. ”Femeia în negru este tristă, dar calmă -comentează Marina Prokofiev – deoarece ea a descoperit că suferința, la care sunt condamnați toți în această lume, va fi recompensată în viața de apoi, pentru cei care aleg calea spirituală, cu pace și bucurie.
#9 Izvorul – simbolul eternității.
#10 Statuia zeității reprezintă speranța învierii în cer a sufletului eliberat.
#11 Figura adolescentului simbolizează nivel rudimentar de dezvoltare a sufletului, la cei care dorința de auto-realizare a rămas doar la nivelul dezvoltării trupului.
#12 Capra, pisoiașul și puiul de câine – aceste lucruri, după spusele lui Gauguin, sunt simboluri a existenței lipsite de griji, în care se află împărăția naturii, care nu știe de chinurile căutarii spirituale.
#13 Nudul – un simbol de plăcere senzuală, după care aleargă cei care trăiesc după legile lumii materiale.
#14 Femeie în vârstă simbolizează trupul sortit morții. ”Sufletul ei nu evoluează – povestește Marina Prokofiev – și este condamnat la o existență amorfă, fără să știe de chinuri, dar nu cunoaște nici bucuriile.”
#15 Pasărea cu șopârla în gheare – după cum spune Gauguin, acest lucru este inevitabilul sfârșit -moartea.
Și punctul #16 denumirea tabloului în limba franceză ”D’ou venons nous? Que sommes nous? Ou allons nous?” Astăzi opera se află în colecția Muzeului de Arte Frumoase din Boston, Statele Unite ale Americii.
La 28 iunie 1895 Paul Gauguin părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, în Tahiti şi artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi tabloul “De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?”, care va fi expus un an mai târziu la galeria “Vollard” din Paris, devenind evenimentul major al sezonului.
Gauguin a fost foarte legat de această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. Gauguin adună şi concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă

Paul Gauguin - Primăvara sacră

ZIUA PAUL GAUGUIN

Venus din Milo

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenînd cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvînt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sînge cînd ţipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mîini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surîd,
uitînd ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decît că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
"Le péché c'est le Grec", ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atîtea secole şi atîtea greşeli,
după atîtea speranţe şi atîtea amînări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decît lîngă mîinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decît că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decît că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătîndu-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitîndu-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.



de Octavian Paler




-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin - Primăvara sacră
Titlul original: Nave nave moe
Data: 1894
Stilul: Cloisonism
Periodada: prima perioada in Tahiti
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 92 x 73 cm
Hermitage, St. Petersburg, Russia
Eugène Henri Paul Gauguin (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.

Paul Gauguin - Filosofala Hiva Oa

ZIUA PAUL GAUGUIN

Gauguin

În Hiva Oa, pe ţărmu-i lăut în mirodenii,
Am o colibă-n care vopselile îmi ţin.
Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii,
La margine de mare, pe pânza mea de in.


O trudă grea: din purpur, din umbră şi lumină
Să prind întreg fiorul ce îl strecori în mine.
Încinsă doar cu frunze şi în găteli cereşti,
De sub sprâncene negre, tânjesc să mă priveşti.

Nu-i rece armonia din linii drepte, pure?
Şi toate chiar sunt drepte şi pure-n infinit?
De ce bizari sunt munţii şi negurile sure?
A fost cândva în lume ceva desăvârşit?

Genunea şi noianul întinderii de apă
Vor să culeagă stele, în undă să le-ncapă,
Ce-i cremenea banală?
O ţandără-n scântei.
 Şi totuşi are farmec asimetria ei.

Abia m-ating de pânză, de flacăra culorii,
Că mierlele îţi cântă pe umeri şi pe gură.
Mătasa pielii brune, mireasma şi căldura:
 Agavă înflorită în fuga unei ore.

Ce stea în zarea lumii, ce aprig vânt, iubito!
Centauri plini de taină răsar pe litoral:
Cel sprinten este Timpul, cel galeş e Urâtul,
Cel năzdrăvan e Gândul, cu aripi de coral.

Te duci. Şi-n largul mării îţi fulguie barizul.
Mă-ntorc ca şi flamingo la cuibul părăsit.
De şevalet m-apropii înfiorat de briză
Şi îmi ridic penelul în lacrimi tăvălit.

de George Meniuc


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Gauguin - Filosofala Hiva Oa
Data: 1902; French Polynesia
Stilul: Post impresionism
Periodada: a doua perioada in Tahiti
Media: Ulei pe panza
Eugène Henri Paul Gauguin (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții.