Herghelie de amintiri
Herghelia
Nu este numai de cai!
Amintirile toate
Dacă le scoţi în câmp
Iau aspect de herghelie
Încât, la un moment dat
Oricât ai încerca
Să prinzi din urmă o amintire
Ea va fugi mâncând pământul
În direcţia opusă.
de Mihail Mataringa
Pictor: Tivadar Kosztka Csontvary
Titlul:Calareti la Malul Marii,
Titlul original:
Data: 1909
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 72 x 171.5 cm
Deţinător: Muzeul Csontváry, Pécs.
Date despre pictor:
Născut: 1853; Kisszeben (Sabinov, Slovakia), Ungaria
Decedat 1919; Budapesta, Ungaria
Naţionalitatea: Maghiar
Tehnica Post-Impresionism, Expresionism
Ceea ce evidentiaza detaliile savarsite de Csontváry sunt dimensiunile panzelor sale, care in unele cazuri ating douazeci si cinci sau treizeci de metri patrati. Cel care a contribuit la pastrarea si conservarea celor mai importante lucrari ale pictorului, a fost un tanar arhitect pasionat de arta picturii, pe nume Gedeon Gerlóczy. Dupa moartea pictorului, rudele sale au hotarat sa liciteze operele pictorului, sperand la niste venituri productive in urma acestei actiuni, fara a realiza valoarea patrimoniala a acestora. Desi conditiile din primul razboi mondial au ingreunat procesul de achizitie al acestor lucrari, arhitectul Gedeon Gerlóczy a reusit sa cumpere cateva panze, in ciuda inconvenientei celor care le foloseau pentru a-si acoperi camioanele si a-si proteja marfurile transportate, avand in vedere largile si utilele dimensiuni ale acestora.
Interpretare tablou:
Lucrarea Calareti la Malul Marii este considerata a fi testamentul pictorului, ultima sa vointa. Vazuta de la distanta, lucrarea nu atrage atentia ca ar iesi din figurativul clasic. Ne este infatisat un grup de calareti aflat pe o plaja, care pare a fi imortalizat in banalitatea unei simple plimbari. Apoi se observa sentimentul de neliniste care guverneaza aceasta lucrare si care mai departe cheama privitorul la o analiza detaliata a fiecarui element. Aceasta neliniste apare din pozitiile cailor, fiecare dintre ei privind catre un unghi diferit. Astfel grupul devine surprins intr-o ratacire, cautand un punct de iesire din acel loc fortificat de ape. Fiecare personaj are o expresie impietrita care nu aduce prea multe concluzii. De asemenea, este o tehnica de pensulatie deja consacrata in figurarea personajelor, o tehnica ce minimizeaza expresia. Insa detaliul care atrage atentia se gaseste in partea dreapta a picturii, in personajele celor doi calareti care apar izolati de restul grupului. Avand ochii reprezentati de doua puncte negre pe niste pete care trimit la culoarea pielii, ei sunt singurii ale caror guri sunt figurate diferit fata de restul personajelor. Ei par sa priveasca restul grupului din pozitia unor cavaleri ingroziti.
Simbolistica clasica poate aduce in acest caz cu usurinta tematica mortii, iar astfel lucrarea devine o intrebare alegorica legata de scopul spiritualitatii, o intrebare care porneste de la motivele cautarii si alegerii unei cai si distanta pe care o masoara aceasta cale ce depaseste cadrul experientei. Prin deformarea pe care cele doua personaje par sa o prezinte la nivelul gurii reiese ca acestea sunt reduse la tacere, sau poate sunt chiar inivizibile pentru restul grupului, devenind astfel descoperite ca elementul ce corespunde puterii singulare a formei silentioase. De asemenea, este greu de ignorat focul care apare in planul secund al picturii ce poate fi confundat initial cu o coasta impadurita de copaci pe timp de toamna. Acest detaliu contribuie la randul lui la interpretarea alegoriei care prezinta eternitatea in forma unui discurs de tip cotidian.