Amedeo Modigliani - Nud roşu

VIBRAŢIA ZILEI AMEDEO MODIGLIANI

Nudul culcat al lui Modigliani

ocrul cu reflexe portocalii

se logodea cu maroul crud al cafelei,

vişina putredă cu verdele tinereţii abia trezite,

pielea aurie a nudului se răsfăţa languroasă

plină de nurii înfloriţi ai virginităţii răspândite

pe aşternutul roşu de culoarea rubinului

şi pe verdele primăvăratic al pernei,

acolo îşi legănase dorurile nemărturisite

acum femeia îşi deschidea braţele de culoarea marmurei

parcă a rugă sau a chemare

într-o expresie a dăruirii totale

ochilor păgâni ai pictorului

căzut parcă într-o ataraxie

şi melancolie visătoare,

într-o linişte a sufletului.

doar ritmul tainic al liniei trupului

tânjea după expresia naturalistă

a nudului culcat în tonuri calde...

trăia, vezi bine, în culori, maestrul,

totdeauna între mărire şi decădere,

totdeauna între moarte şi renaştere.

de Mariana Didu

-----------------------------------------------------------------------------

Pictor: Amedeo Modigliani

Titlul: Nud roşu

Titlul original:

Data: 1917; Paris, Franţa

Material:Ulei pe pânză

Tehnică: Expresionism

Dimensiuni: 92 x 60 cm

Deţinător:

Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

Amedeo Modigliani - autoportret

VIBRAŢIA ZILEI AMEDEO MODIGLIANI

Întâlnire cu Modigliani

Nu mai ştiu prea multe
De la prima noastă întâlnire.
Dar sentimentul a rămas viu
Puternic, înalt şi vertical
O coloană a infinitului regret
Că nu ai rămas destul
Printre muritori.
De la prima noastră întâlnire
Au rămas doar coli de hârtie
Pe care eu le-am mâzgălit cu dor
În nişte reproduceri în creion.
Şi azi, când le revăd…tresar
Şi mi se-ntâmplă un lucru bizar
Te caut printre trecători
Pe stradă,
Sperând ca măcar odată
s-o văd pe Doamna cu cravată
sau pe Micuţa ta Marie
pe care-o mângâiai cu pensula
parcă mai ieri.

de Dana Almăjanu

 

-----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Autoportret
Titlul original: Autoportrait
Data: 1919; Paris, Franţa
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 64.5 x 100 cm
Deţinător: Museu de Arte, Sao Paulo, Brazilia

Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

William Hilton - Portretul lui John Clare

ANIVERSARE CU IZ DE POEZIE - JOHN CLARE

Eu sunt

Eu sunt: totuşi, nimănui nu-i pasă şi nu ştie ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în nişte imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin şi dispar fără-avertisment, pe neaşteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste şi-n moarte;
Şi, totuşi, eu sunt! şi trăiesc toastând cu umbre, de-aproape şi departe:

În vidul dispreţului şi-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conştiinţa vieţii, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eşuarii mele-n faţa porţilor deschise –
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini – O, nu, nu! Mai străini decât străinii.

Mi-e dor de spaţii unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aş aciua lângă Creator – extras din vis, lipsit de gând –
Şi-aş adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniştit:
Fără-a şti ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde – deasupra, cerul înstelat, înaltul.

de John Clare,

 

---------------------------------------------------------------------------------
John Clare (n. 13 iulie 1793, Helpston, Peterborough, Northamptonshire, Anglia - d. 20 mai 1864, Northampton, Northamptonshire) a fost un poet romantic englez, înzestrat cu multă sensibilitate lirică și având o bogată experiență de viață.
Unii autori s-au confruntat cu boli psihice, cu nefericiri, cu ospicii, cu morțile copiilor lor. Și totuși, în ciuda tragediilor și dramatismului, au creat și au devenit ceea ce sunt astăzi. Iată unii dintre acești scriitori.
John Clare
Rămas în memoria literaturii drept cel mai mare poet al „clasei-muncitoare” din Anglia, John Clare, a lăsat poeme în care cântă natura şi rădăcinile sale modeste, dar şi neîmplinirea ca individ.
Acest om a scris poezii în ciuda intervalelor de sărăcie lucie și boli psihice între care a pendulat pe timpul vieții. Din păcate, a trăit mai mult decât cinci copii de-ai săi.
Clare și-a pierdut un copil cât acesta era încă mic, iar restul au murit la maturitate din cauza tuberculozei. Poezia sa " I AM " este scrisă într-un ospiciu.

---------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Hilton
Titlul: Portretul lui John Clare
Data: 1820

---------------------------------------------------------------------------------

Claude Monet - Căpiţe la Giverny

ANIVERSARE CU IZ DE POEZIE - JOHN CLARE

Se aud tunetele

Tunetele se aud din ce în ce mai tare şi mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Şi toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm

Pentru-adăpost – venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneaţă stropii care se-înmulţesc devin puhoaie
Un pârâiaş curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosaşii stau ca boabele-n păstaie
Iar alţii ghemuiţi pe sub căruţe se-adăpostesc de ploaie

de John Clare,

 

----------------------------------------------------------------------------
John Clare (n. 13 iulie 1793, Helpston, Peterborough, Northamptonshire, Anglia - d. 20 mai 1864, Northampton, Northamptonshire) a fost un poet romantic englez, înzestrat cu multă sensibilitate lirică și având o bogată experiență de viață.
Unii autori s-au confruntat cu boli psihice, cu nefericiri, cu ospicii, cu morțile copiilor lor. Și totuși, în ciuda tragediilor și dramatismului, au creat și au devenit ceea ce sunt astăzi. Iată unii dintre acești scriitori.
John Clare
Acest om a scris poezii în ciuda intervalelor de sărăcie lucie și boli psihice între care a pendulat pe timpul vieții. Din păcate, a trăit mai mult decât cinci copii de-ai săi.
Clare și-a pierdut un copil cât acesta era încă mic, iar restul au murit la maturitate din cauza tuberculozei. Poezia sa I am este scrisă într-un ospiciu.
----------------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet
Titlul: Căpiţe la Giverny
Titlul original:
Data: 1884
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:

Date despre pictor:

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc

Claude Monet - Promenada de la Argenteuil

Vezi cine eşti

E mai uşor să minţi decât să spui adevărul
E mai uşor să omori o muscă decât să o eliberezi
E mai uşor să critici pe altcineva
Decât să vezi cine eşti tu
E mai uşor să oftezi şi să fii ca
ceilalţi
Care stau şi te pun la zid
când tu dai tot ce poţi mai bun
Este mai uşor să vezi cărţile
de pe raft
Decât să vezi cine eşti tu
Este mai uşor să răneşti pe cineva şi
să-i faci să plângă
Decât este să le ştergi lacrimile
M-am săturat să mă prostesc cu minciunile oamenilor
Prefer să găsesc pe cineva deschis
Este mai uşor să spui că nu vrei decât să simţi că poţi
Este mai uşor să-ţi târâi picioarele decât să fii bărbat
Este mai uşor să contempli averea altcuiva
Decât să vezi cine eşti tu

de George Harrison

 

----------------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet
Titlul: Promenada de la Argenteuil
Titlul original:
Data: 1872
Material:Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:

Date despre pictor:

Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc