Medi Wechsler Dinu -

S-A STINS O PATĂ VIE DE CULOARE CU IZ DE IMPRESIONISM - MEDI WECHSLER DINU 107 ANI

Visul unei flori

Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.

Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.

de Mihai Eminescu (1869)

-------------------------------------------------------------------------------------

Pictor : Medi Wechsler Dinu
Titlul: 
Data: 1982
Stilul: Impresionism
Date despre pictor:

Născută pe 22 decembrie 1908, după calendarul modern, pe 4 ianuarie 1909, după cel vechi, la Brezoi, actualul judeţ Vâlcea, ca fiică a contabilului Daniel Wechsler şi a muzicienei Amalia (Lili) Wechsler, născută Hirschfeldt.
Plecată de lângă noi în data de 18 iulie 2016, la vârsta de 107 ani.
Mai mult decât istoria ne pot surprinde uneori oamenii care o fac şi o trăiesc. Rămânem uneori de-a dreptul uimiţi că generaţii din epoci diferite se mai pot întâlni la modul concret şi că pot comunica direct. O nedreptăţită a istoriei, o pribeagă mult timp, din copilărie şi până spre deplina maturitate când, în fine, şi-a putut afla un loc unde să trăiască şi să lucreze, Medi Wechsler Dinu ar putea constitui nu doar un model artistic, dar şi un model de demnitate şi de umanitate în tot felul de vremuri, de prea puţine ori faste creaţiei şi unei vieţi normale.

Medi Wechsler Dinu - Autoportret

S-A STINS O PATĂ VIE DE CULOARE CU IZ DE IMPRESIONISM - MEDI WECHSLER DINU 107 ANI

Cafea de orz

Astazi sunt fericita,
dar asta nu mai tine mult
caci dimineata-i trecatoare
si sufletul nu se mai scalda in racoare.
Astazi voi plange,
caci am nevoie de apa
pentru florile din suflet
sa le ajut sa creasca.
Astazi voi plange,
pentru iubirea neimpartasita,
pentru reprosurile neoprite,
pentru defectele noastre.
Si nu voi mai rade,
caci o sa plang destul
cat sa-mi sterg fericirea
si sa alerg pe carari cu spini.
Voi plange,
simt lacrimile-n ceasca,
se-neaca in cafeaua mea-
de orz.

de Bianca Crăciun

 

-------------------------------------------------------------------------------------

Pictor : Medi Wechsler Dinu
Titlul: Autoportret
Data:
Stilul: Impresionism

Date despre pictor:

Născută pe 22 decembrie 1908, după calendarul modern, pe 4 ianuarie 1909, după cel vechi, la Brezoi, actualul judeţ Vâlcea, ca fiică a contabilului Daniel Wechsler şi a muzicienei Amalia (Lili) Wechsler, născută Hirschfeldt.
Plecată de lângă noi în data de 18 iulie 2016, la vârsta de 107 ani.
Mai mult decât istoria ne pot surprinde uneori oamenii care o fac şi o trăiesc. Rămânem uneori de-a dreptul uimiţi că generaţii din epoci diferite se mai pot întâlni la modul concret şi că pot comunica direct. O nedreptăţită a istoriei, o pribeagă mult timp, din copilărie şi până spre deplina maturitate când, în fine, şi-a putut afla un loc unde să trăiască şi să lucreze, Medi Wechsler Dinu ar putea constitui nu doar un model artistic, dar şi un model de demnitate şi de umanitate în tot felul de vremuri, de prea puţine ori faste creaţiei şi unei vieţi normale.

Edgar Degas - la grajdiuri, cal şi câine

ANIVERSARE EDGAR DEGAS

Calul plângând

Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele aşezate în stog scânteiau
lumini ieşeau din ele
încât cu inima uşoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperişul uscat de arşiţă.

Calul plângea. Cine a observat nu mai ştiu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea

Şi i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtiţe şi pene de păun
Ovăz şi trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând

Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi

Şi plângea şi atunci când toţi
pe braţe l-au purtat cântând
şi ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părţile

Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.

de Tadeusz Nowak (Polonia)

 

------------------------------------------------------------------------
"Atunci când cineva plăteşte 3.000 de franci pentru un tablou, înseamnă că îi place lui. Când plăteşte 300.000 de franci, înseamnă că place altora."

citat Edgar Degas
------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul: la grajdiuri, cal şi câine
Titlul original:
Data: 1861
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre autor:

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

Edgar Degas - Caii într-o pajiște

ANIVERSARE EDGAR DEGAS

Dor de cai

Eu sunt copilul ce viseaza
In orice noapte numai cai.
Salbatici naravasi si tineri
Trecand spre mine in alai.

Coamele lungi, electrizate,
Imi lasa dare pe obraz
Si cand necheaza se-nfioara
Fosnind padurile de brazi.

Aburul lor din nari brumate
Inchipuie sub geam stafii.
Ei sunt uitarea amanata,
Sufletul fostilor copii.

Ii vad in bezna noptii mele
Cu insomnii fara temei
Si mi-e atat de dor de dansii
Cum numai grecilor de Zei.

de Mircea Micu

 

------------------------------------------------------------------------
"De când vederea a început să îmi slăbească din ce în ce mai repede, crepusculul meu a devenit din ce în ce mai singur şi din ce în ce mai mohorât. Numai gustul pentru artă şi dorinţa de a reuşi mă fac să merg înainte."

citat din Edgar Degas
------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul: Caii într-o pajiște
Titlul original:
Data: 1871
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe pânză
Locatia: Colecţie privată

Date despre autor:

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

John William Waterhouse - Miranda

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai şti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Şi a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripaţi,
Jinduită de ea şi de mine.

Şi aşa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiţi în Ceruri,
Pe ea şi pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci,
toţi oamenii au ştiut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopţii,
Şi a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.

Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaş din ceaţa îngheţului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Şi-ale ei rude înalte au sosit şi au luat-o
Pe un val uriaş şi au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.

Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăşi,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înţelepţi –
Şi nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;

Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoşi,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi aşa, toate nopţile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viaţă, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.

de Edgar Allan Poe
 

----------------------------------------------------------------------------
Pictor: John William Waterhouse
Titlul: Miranda
Data:1916
Ulei pe pânză
Tehnică: Romanticism
Dimensiuni: 45.7 x 60 cm
Deţinător:Colecţie privată

Date despre pictor: