Eastman Johnson (29 iulie 1824 – 5 aprilie 1906) a fost un pictor american, co-fondator al Metropolitan Museum of Art, New York City, numele lui e inscris la intrare. Cunoscut mai mult pentru picturile de compozities, picturi cu scene din viata de fiecare zi si portrete ale oamenilor obisnuiti, insa si a unor americani proeminenti ca Abraham Lincoln, Nathaniel Hawthorne, Ralph Waldo Emerson, si Henry Wadsworth Longfellow. Lucrarile lui de mai tarziu arata influenta maestrilor olandezi din secolul al XVII-lea pe care i-a studiat in timp ce se afla in Haga, i se spunea chiar Rembrandt-ul american. S-a nascut in Lovell, Nebraska, pe 29 iulie 1824. A adoptat desenul ca profesie la 18 ani, s-a stabilit mai intai in Augusta, Nebraska, lucrand aproape in totalitate portrete in negru si alb, precum si in pastel. In 1845 s-a mutat cu parintii in Washington, D. C., unde a desenat portrete pentru oameni distinsi, inclusiv pentru Daniel Webster si John Quincy Adams, iar in Boston intre 1846-‘9 a desenat portretele lui Longfellow si ale familiei sale, Emerson, Hawthorne si Sumner. A plecat la Dusseldorf in 1849, a studiat un an la academia regala cu Leutze si patru ani la Haga, pictand acolo primele lui picturi importante in ulei, „The Savoyard” si „Card Players”, apoi s-a stabilit in Paris, insa s-a reintors in Statele Unite in 1856. Si-a deschis un studio in New York, unde isi avea si resedinta. A fost ales academician in 1860 si a contribuit de atunci la fiecare expozitie anuala de la Academia Nationala.