Marie Laurencin - Tanara cu chitara

SARBATORIREA UNUI PENEL ALATURI DE MARIE LAURENCIN

Sa nu-mi mai ningi

Să nu-mi mai ningi în grădină
eu, noroiul din mine,
îl acopăr cu flori de primăvară
Nu te mai osteni degeaba
Floarea e mai importantă decât zăpada.

Floarea e vie
... şi pentru puţin timp.
Eu, în mine, am cultivat mereu
o grădină într-o oglindă,
Care reflectă doar primăvara.

de Antonia Iliescu

 

------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Marie Laurencin
Titlul: Tanara cu chitara
Titlul original:
Data: 1940
Stilul: Expresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.

William Merritt Chase - Vara, dealurile Shinnecock

CONTEMPLAREA ROMANTISMULUI POETIC CU JOHN KEATS

O, cat imi place...

O, cat imi place,-n mandra zi de vara,
Cand curg torenti de aur din apus
Si pe imbalsamati zefiri dorm sus
Nori vii de-argint - sa fiu departe, iara,
De ganduri mici, griji mici ce m-apasara,
Printre miresme crude de nespus,
Pe care Firea strai frumos a pus,
Sa m-amagesc in desfatari de seara!
Spre Milton patriotic gand sa-mi zboare
Si spre-al lui Sidney catafalc cernit,
Pe-aripa Poeziei sa se lase
Aievea, ei, - severi - si fiecare
Sa verse-o lacrima spre-un ochi vrajit
De nu stiu ce tristeti melodioase.

de John Keats
 

----------------------------------------------------------------------------------
John Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra - d. 23 februarie 1821, Roma) a fost un poet englez, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului englez, alături de Lord Byron şi Percy Bysshe Shelley.
Prima sa culegere de versuri (Poems, 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După publicarea poemului Endymion (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o revistă conservatoare, care îl numea cu dispreţ reprezentant al "şcolii poetice cockney"
În anul 1818 o întâlneşte pe Fanny Brawne, de care se îndrăgosteşte şi cu care întreţine o legătură în afara principiilor morale stricte caracteristice epocii victoriene. În acest timp scrie unele din cele mai frumoase poezii ale sale: Ode to Psyche, Ode on a Grecian Urn, Ode to a Nightigale. În 1820 se desparte de Fanny Brawwne, când se constată că suferă de tuberculoză pulmonară. Prietenii l-au ajutat, determinându-l să plece în Italia, dar nici clima prielnică a sudului nu a putut opri mersul bolii. Keats a murit în 1821 la Roma, unde a fost şi înmormântat, când nu împlinise încă 26 de ani.
----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: William Merritt Chase
Titlul: Vara, dealurile Shinnecock
Titlul original:
Data: 1895
Stilul: Pastel
Mod de realizare:
Dimensiunea: 55 x 45.72 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

William Merritt Chase (1 noiembrie, 1849 – 25 octombrie , 1916) a fost un pictor impresionist si profesor american.S-a nascut in Williamsburg (acum Nineveh), Indiana, in familia unui comerciant local. Tatal lui Chase s-a mutat impreuna cu familia la Indianapolis in 1861 si si-a angajat fiul ca vanzator in afacerea familiei. Chase a aratat de timpuriu interes in arta si a studiat cu artistii locali, Barton S. Hays si Jacob Cox

Claude Monet - Promenada la Argenteuil

Poezie de moral

Zilele dragostei nu s-au sfârşit,
Ci doar au luat o pauză
De hidratare cu impresii
Şi cu sentimente aruncate spre infinit.

Misterele dragostei nu s-au pierdut,
Ci doar şi-au schimbat direcţia
S-au întors la axioma emoţiei,
La simţurile exaltate de început.

Sfârşitul dragostei nu e în zilele
În care stau departe de tine,
Ar putea fi în timpul pierdut
În care nu pot să-ţi caut enigmele.

Staţi liniştiţi, nu aici este sfârşitul,
Degeaba-ncercaţi să măsuraţi infinitul,
Degeaba aţi invitat raţiunea la masă.
Nu-mi pasă. Nu aici e sfârşitul.

de Adrian Puiulet





 

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Claude Monet
Titlul: Promenada la Argenteuil
Titlul original:
Data: 1874
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Oscar-Claude Monet (/moʊˈneɪ/; French: [klod mɔnɛ]; 14 November 1840 – 5 December 1926) was a founder of French Impressionist painting, and the most consistent and prolific practitioner of the movement's philosophy of expressing one's perceptions before nature, especially as applied to plein-air landscape painting.[1][2] The term "Impressionism" is derived from the title of his painting Impression, soleil levant (Impression, Sunrise), which was exhibited in 1874 in the first of the independent exhibitions mounted by Monet and his associates as an alternative to the Salon de Paris.

Alfred Sisley - Stradă iarna - aniversare

IN MEMORIAM ALFRED SISLEY

* * *

în orașul meu a nins

mult mai devreme

și este frig

am crezut că ninge cu fulgi de zăpadă

dar a nins cu amintiri

începând cu ora cinci

azi dimineață

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Alfred Sisley

Titlul : Stradă iarna

Titlul original:

Data: 1883

Stilul: impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Alfred Sisley (30 octombrie 1839 — 29 ianuarie 1899) a fost un pictor impresionist englez care a trăit şi a pictat în Franţa.

Sisley s-a nascut in Paris, parintii sai fiind englezi William Sisley si Felicia Sell. La inceputul anilor 1860 a studiat in atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a intalnit pe Frederic Bazille, Claude Monet si pe Pierre-Auguste Renoir. Impreuna au pictat in aer liber, pentru a captura cat mai real efectele pasagere ale razelor solare. Abordarea inovativa la acel moment a generat picturi mai colorate decat cele pe care erau oamenii obisnuiti sa vada. Prefera sa picteze suprafetele apei, vederea caleidoscopica a apei. Prin urmare Sisley si prietenii sai au avut la inceput cateva oportunitati de a-si vinde tablourile sau de a le expune, desi spre deosebire de cativa colegi de ai sai care aveau greutati financiare el primea o alocatie de la tatal sau.

Lucrarile lui Sisley din studentie s-au pierdut,cea mai timpurie lucrare a sa se crede ca a fost pictata in jurul anului 1864. La sfarsitul anilor 1860 el a inceput o relatie cu Eugenie Lescouezec, cu care a avut 2 copii.Relatia acestora a continuat timp de 30 ani, sfarsindu-se cu moartea acesteia, cu cateva luni inainte de moartea lui in 1899.

Sisley a murit in Moret-sur-Loing la varsta de 59 de ani.

Camille Pissarro - Gradinile Kensington

ANIVERSARE POETICA CU EZRA POUND

Grădina

Ca un văl de mătase ce flutură pe-un perete
Ea păşeşte pe o alee din Grădinile Kensington,
Şi se stinge încet
într-o epuizantă aşteptare.

Împrejur e-o mulţime
De copilaşi murdari, voinici şi de nestăvilit ai săracilor
Sunt cei ce vor moşteni pământul.

Dar ea e ultimul vlăstar al nobleţii.
Şi în sublimul ei plictis
Ar dori să-i vorbească cineva,
Însă, aproape că-i e teamă că eu
Voi săvârşi acesta necuviinţă.

de Ezra Pound
 

------------------------------------------------------------------------------------ -
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA - d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: ”Collected Shorter Poems” (Londra,1984) - ediția americană fiind intitulată ”Personae: Collected Poems” (1971) și ”The Cantos of Ezra Pound” (1972).

Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Camille Pissarro
Titlul: Gradinile Kensington
Titlul original: Kensington Gardens, London
Data: 1890
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 73 x 54 cm
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Camille Pissarro (10 iulie 1830, Charlotte-Amalie - 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuţia pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat şi alţii a influenţat, deşi mai puţin remarcat, apariţia picturii moderne din secolul al XX-lea.
Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătoreşte des la Rouen sau la Dieppe, în Normandie. Pictează vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuinţelor, atunci apare seria de picturi reprezentând viaţa urbană de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Pissarro se bucură în sfârşit de o recunoaştere a publicului şi criticii, participă la expoziţii în Europa şi America. Mulţumită testamentului lui Gustave Caillebotte, membru al grupării impresioniste, care a oferit statului francez întreaga sa colecţie de picturi, multe lucrări ale lui Pissarro sunt expuse în Muzeul Luxembourg din Paris încă din timpul vieţii artistului.
Pissarro îşi petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. Moare la Paris, pe 13 noiembrie, de leucemie.