Auguste Rodin - Minerva

SĂRBĂTORIREA UNOR PICTURI SINGURATICE CU AUGUSTE RODIN

Minerva

Aceasta tinara femeie aspra
va deveni zeita.
Ochii ei mari, privirea ei in globuri negre,
sandaua ei ce-nmarmureste
sub pas, plecata, lama ierbii,
imi spun ca ea va deveni zeita.
Si frunzele pe ramuri, deodata,
fosnind deasupra ei se fac de fier,
de fier ca sabia curbata - creanga
pe care ea o da cu mina-n laturi.
Desigur ea va deveni zeita,
desi acum e numai aspra
si tinara femeie, cu ochi mari.
Chiar lacrima din ochiul ei, cind pica
strafulgerind spre miezul sferei mari,
in fier de glonte se preschimba.
Eu simt si stiu cum in curind
aceasta tinara femeie aspra
va deveni, va deveni zeita,
si-n bratul drept va tine-o raza de lumina
schimbata-n lance grea, de fier.

de Nichita Stanescu

 

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Auguste Rodin
Titlul: Minerva
Titlul original: Minerva
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (n. 12 noiembrie 1840, Paris - d. 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: "Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!"

Édouard Vuillard - Chateau of Fontainebleau

SIMFONII PICTURALE CU EDOUARD VUILLARD PE VERSURI DE CHRISTIAN WILHELM SCHENK

Prima si ultima dragoste...

Bataile tale de aripi cufunda copita în glia

iubitei uitate-n colajul fiintei din amfore goale.

Vântul mesteca frunze cu-n pumn de durere în palme.

Beat de lumina nascuta simt fruntea-mi

mângâiata de vântul clipei

- coama, pupila inocenta –

vâslindu-mi noaptea-n larguri.

Vorbe sugrumate-n aer cad în amfore uitate;

ma trezesc gândind la tine

- jocul centrului fatal –

Tu esti contopirea noastra,

eu sfârsesc scoica pe tine!

de Christian Wilhelm Schenk

---------------------------------------------------------------------------------

Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951 în Brașov) este un poet, eseist și traducător bilingv româno-german.

Schenk se străduiește să propage culturile germană și română, cât și legăturile dintre acestea în spațiile culturale Est-Vest. Un mare rol pentru promovarea literaturii române în spațiile de limbă germană l-a avut și înființarea editurii Dionysos.

---------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Édouard Vuillard

Titlul: Chateau of Fontainebleau

Titlul original: Chateau of Fontainebleau

Data :1915-1919

Stilul: Post-Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 41 x 33 cm

Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Édouard Vuillard (11 noiembrie 1868, Cuiseaux / Saône-et-Loire - 21 iunie 1940, La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparținând grupului de artiști cunoscuți cu numele Les Nabis

În luna martie 1886, se înscrie în Academia Julian în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative.În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști dizidenți din Academia Julian, care realizează opere impregnate de simbolism și spiritualitate, grup care se autoproclamă confreria "Les Nabis".

În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului "La Revue Blanche". Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez și pentru prințesa Martha Bibescu. Între 1912 și 1913 decorează holul teatrului "Champs Elysées". Execută picturi pentru "Palais de Chaillot" și pentru un palat din Geneva (1938). În 1938 este ales membru în " Académie des Beaux-Arts".

Édouard Vuillard moare la 21 iunie 1940 la La Baule. Este înhumat la Paris, în cimitirul Batignolles. Arta sa, dominată de o notă intimistă - "de la petite musique", cum o caracteriza el însuși - are un farmec, o prospețime și o eleganță care impresionează și astăzi.

Paul Signac - Femeie cu umbrela

SIMFONII PICTURALE CU PAUL SIGNAC PE VERSURI DE CHRISTIAN WILHELM SCHENK

Claire de lune I

În parul tau
metafora de noapte
si-arunca haina
peste ochii mei.

Pe gura ta
zorii se-nchid
în temnite
iar zilele bolborosesc
minciuni.

În ochii tai
sub geana mea arida
se tine noaptea
de cuvânt!

de Christian Wilhelm Schenk

 

---------------------------------------------------------------------------------
Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951 în Brașov) este un poet, eseist și traducător bilingv româno-german.
Schenk se străduiește să propage culturile germană și română, cât și legăturile dintre acestea în spațiile culturale Est-Vest. Un mare rol pentru promovarea literaturii române în spațiile de limbă germană l-a avut și înființarea editurii Dionysos.
---------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Paul Signac
Titlul: Femeie cu umbrela
Titlul original: Femme à l'ombrelle
Data :1893
Stilul: Pointillism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 65 x 81 cm
Unde se găseşte: Colectie particulara

Date despre pictor:

Paul Signac (11 noiembrie 1863, Paris - †15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neo-impresionist, grafician şi acuarelist, discipol al lui Georges Seurat şi - împreună cu el - teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
În 1883, frecventează câteva luni atelierul lui Siegfried Bing. Energic şi sociabil, Signac participă în 1884 în mod activ la înfiinţarea "Societăţii Artiştilor Independenţi", care organizează expoziţii fără a avea un juriu de selecţie.

Philip de Laszlo - Lady Victoria Cavendish-Bentinck

gânduri

sub cerul de toamnă
care acoperă pământul
gândurile mele mărsăluiesc, fără odihnă.
amintiri vechi pierdute în noapte.

o șoaptă
un gând trecător
o bătaie de inimă
unde sonore
o simfonie Andante
grația ei uimitoare
Crimson rasucit de dans
dantele colorate cu viselele sale
toate nuanțele pastelate amestecate
cu degete alunecoase
într-un sărut de caise
ecoul său albastru.

tăcerea limbajului meu
gândurile mele romantice
gândurile mele plutesc in aer.

valurile mării cântând mov
au un gust de tristețe la rasarit de soare.

(cav)






 

------------------------------------------------------------------------------------ -
Pictor: Philip de Laszlo
Titlul: Lady Victoria Cavendish-Bentinck
Titlul original: Lady Victoria Cavendish-Bentinck
Data: 1929
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 35x26 inch
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Philip Alexius de László, MVO (n. 30 aprilie 1869 - d. 22 noiembrie 1937 ) a fost un pictor maghiar cunoscut mai ales pentru portretele sale de personaje regale și aristocrate. În 1900, sa căsătorit cu Lucy Guinness Stillorgan, County Dublin , și a devenit cetățean britanic în 1914.

Giovanni Boldini - Portretul marchizei

AZI NE INTALNIM , SURADEM PE VERSURILE LUI ALFRED DE MUSSET

Niciodată

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,

Când tu, - ții minte oare? – mi-ai spus: ”Nu! Niciodată!

Nu!” îmi spuneai și totuși în ochii-ți strălucea

Azurul melancolic al bolții înstelată.

Spuneai: ”Nu! Niciodată!”, dar chipul tău zâmbea ,

Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;

Și, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea

Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline

Când îți vorbeam, marchiză, de dragoste știi bine,

Nu-ți deslușeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ți senini e-a ta simțire;

Și mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,

La sufletul ce-n floarea-i ți se-nchidea divin.

de Alfred de Musset

----------------------------------------------------------------------------------

Alfred de Musset (n. 11 decembrie 1810 în Paris - d. 2 mai 1857 în Paris) a fost un scriitor şi dramaturg francez recunoscut ca unul dintre reprezentanţii marcanţi ai romantismului în această ţară.

Scrierile sale au ca temă predilectă meditaţia asupra condiţiei creaţiei artistice şi aversiunea faţă de mediocritatea burgheziei. În special în poezie, a ilustrat predispoziţii sufleteşti contradictorii, capriciile sentimentului erotic în aspiraţia spre fericire, înclinaţia romantică a răului veacului (mal du siècle) şi dialogul dintre poet şi muze.

A rămas cunoscut şi pentru relaţiile sale afective cu scriitoarele George Sand şi Louise Colet. Romanului său autobiografic „Confesiunea unui copil al secolului” („La Confession d'un enfant du siècle”), George Sand îi replică prin romanului epistolar „Ea şi el” („Elle et Lui”). O jumătate de an mai târziu, Paul de Musset simte nevoia să îi ia apărarea fratelui vizat nu altfel decât prin romanul „El şi ea” („Lui et Elle”). Ecourile acestor relaţii de famile ajunse publice vor fi sintetizate de Louise Colet prin romanul „Ei” („Lui”).

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Giovanni Boldini

Titlul: Portretul marchizei

Titlul original:

Data:

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Născut în Ferrara, Italia, în 1842, pictorul Giovanni Boldini s-a stabilit la Paris la vârsta de 29 de ani, unde a devenit „cronicarul“ eleganţei mondene din acea perioadă. A realizat portretele celor mai frumoase şi admirate femei ale vremii, arta lui fiind o reprezentare expresivă a evoluţiei epocii, surprinzând şi noua elită a societăţii, bogată şi rafinată, dornică să îşi arate eleganţa şi statutul social prin modă. Pe atunci, moda începea să se traducă prin arta de a te îmbrăca. Boldini a murit la Paris, în 1931.