Thomas Saliot - Emir Kusturica

ANIVERSAREA FILMULUI SARBESC CU EMIR KUSTURICA PE PIESA MUZICALA BUBAMARA

* * *

Pisica albă, pisica neagră
un porc care mananca cu pofta un Trabant,
Viața e un miracol
Luka fuge cu un muzician
Copiii nevăzuți
Pe muzica celebrei Tina Turner.
Maradona
Goluri cu starul argentinian
Underground
Opera de maestru – saga simbolistica
Vremea țiganilor
toate visele spulberate
Tata în călătorie de serviciu
drama pasionala, fara a alege un punct de vedere absolute
Arizona Dream
Un tanar care pretinde că are abilitatea de a înţelege peştii
Promisiunea
departe de civilizaţie
Super 8 Stories
radiografie a memoriei si istoriei
Wild Roses, Tender Roses
povestea celebrului revoluţionar mexican, Pancho Villa
Guernica
 

-------------------------------------------------------------------------------------------
Emir Kusturica (n. 24 noiembrie 1954) este un regizor, actor şi muzician sârb.[1] El a fost recunoscut pentru mai multe filme artistice apreciate la nivel internaţional, precum şi proiectele sale de construire de oraşe.
-------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Thomas Saliot

Titlul: Emir Kusturica

Ilia Efimovici Repin - Bărbat și femeie la masă.

ANIVERSARE POLONEZA PE VERSURI DE MARIA PAWLIKOWSKA JASNORZEWSKA

Iubire

Pe-ascuns te tot framânti. Dar vad prea bine.
Privesti afara trist si abatut...
Mai mult ca viata ma iubesti pe mine?
Doar asa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ti ascunzi misterul.
Te uiti la nori, spre cer, mereu tacut...
Nu mai sunt eu oare lumina si cerul?
Doar asa spuneai anul trecut...

de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska

 

-------------------------------------------------------------------------------------------- -
Maria Pawlikowska-Jasnorzewska (n. 24 noiembrie 1891, Cracovia – d. 9 iulie 1945, Manchester) a fost o poetă şi autoare dramatică poloneză. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. A călătorit mult în Europa, Asia Mică şi Africa de Nord. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a refugiat în Franţa, apoi în Anglia, unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii.
-------------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Ilia Efimovici Repin
Titlul: Bărbat și femeie la masă.
Titlul original: Мужчина и женщина за столиком. Мужчина, натягивающий перчатку
Data: 1873
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Ilia Efimovici Repin (Илья Ефимович Репин) (5 august 1844 la Ciuguev, lângă Harkov, Imperiul Rus, în prezent în Ucraina - 29 septembrie 1930, Kuokkala, pe atunci în Finlanda, astăzi Repino, Rusia) a fost un pictor realist rus, aparţinând şcolii artistice Peredvijniki (Передвижники).
Lucrările sale conţin adesea înţelesuri adânci, psihologice şi exprimă tensiunile din interiorul ordinii sociale existente în vremea sa. Spre sfârşitul anilor 1920, în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” şi „realist” ce trebuia imitat de artiştii sovietici „social realişti”.
Faima sa a venit odată cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în acelaşi timp, nu lipsită de speranţă pentru tinerii din Rusia. În 1900, în timpul unei călătorii la Paris, o cunoaşte pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubită (Repin se despărţise de prima sa soţie). Spre uimirea tuturor, artistul îşi urmează marea dragoste şi se stabileşte în locuinţa acesteia din Finlanda.
În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. Dupa conflictele armate dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kuokkala a fost cedată Uniunii Sovietice şi redenumită Repino (Regiunea Leningrad) în cinstea marelui pictor.
Chiar dacă nu a fost un inovator din punct de vedere al tehnicii sau creator al unei noi şcoli de pictură, Repin este astăzi considerat cel mai important pictor rus, mulţi critici din Rusia neezitând să vorbească despre el ca despre „artistul naţional”.

Berthe Morisot - Julie visand

Fluturi

Mirsina şi lămîiul legănate-s de-un zefir
ce suflă-nspre mimoze un refren de bine.
Un fluture se-ndreaptă înspre-un trandafir.
Un alb aeroplan se-ndreaptă înspre mine.

Fluturele zboară mai departe,
lăsînd în urmă roza cu petale fine.
Pilotul orb, nepăsător, nebun,
zboară peste mine.

de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska

 

-------------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Berthe Morisot
Titlul: Julie visand
Titlul original: Мужчина и женщина за столиком. Мужчина, натягивающий перчатку
Data: 1894
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Berthe Morisot s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita, care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de al sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.
Morisot incerca sa picteze imaginile vietii cotidiene, fragmente realitatii mereu in derulare. Fiind o femeie care facea parte din inalta societate, picteaza scene din viata de familie, din statiuni de vacanta. Fara exceptie, subiectele sale sunt un echivalent al celor alese de colegii sai impresionisti. Degas, dandy-ul burghez, prefera repetitii ale trupelor de balet, curse de cai si nuduri feminine in apartamente in loc de ateliere. Claude Monet picteaza tablouri cu gradina si copiii sai sau capitele de fan din vecinatate. Pictoritele impresioniste redau pe panza mediul social in care traiesc, intr-o maniera potrivita curentului.

José Clemente Orozco - Iarna - Aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOSE CLEMENTE OROZCO

* * *

m-am trezit speriat dimineața

îmbrăcat cu paltonul maro

în plină iarnă

iar fata pe care o iubesc

ține în mâini nisipul alb

din punta mita

și distribuie zâmbete

bărbaților din apele cristaline

care fac surfing

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: José Clemente Orozco

Titlul : Iarna

Titlul original:

Data: 1932; United States

Stilul: Realism socialsm

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste: Baker-Berry Library (Dartmouth College), Hanover, NH, US

Date despre pictor:

José Clemente Orozco (23 noiembrie 1883 – 7 septembrie 1949)a fost un pictor socio-realist mexican, specializat in pictura murala care a dus la nasterea renasterii murale mexicane impreuna cu picturile murale ale lui Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros si altii. Orozco a fost cel mai complex muralist mexican, preocupat de tema suferintei umane, insa mai putin realist si mai fascinat de masinarii decat Rivera. Mai mult influentat de simbolism, el fost si pictor de compozitie si litograf. Intre 1922 si 1948, Orozco a executat picturi murale in Mexico City, Orizaba, Claremont, California, New York City, Hanover, New Hampshire, Guadalajara, Jalisco si Jiquilpan, Michoacán. Desenele si picturile lui sunt expuse in Carrillo Gil Museum din Mexico City si in Orozco Workshop-Museum din Guadalajara.Orozco a fost cunoscut ca fiind un artist angajat politic. A militat pentru cauzele politice ale taranilor si muncitorilor.

Théo van Rysselberghe - Irma Sethe - Aniversare

AZI NU VĂD DECÂT PICTURILE LUI THEO VAN RYSSELBERGHE

* * *

în vis

am o femeie

care cântă la vioară

simfonia simfoniilor

din care nu lipsește

poezia poeziilor

și toate lecțiile

despre iubire

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Théo van Rysselberghe

Titlul : Irma Sethe

Titlul original: Irma Sethe

Data: 1894

Stilul: Pointulism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 114.5 x 197 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.

S-a nascut in Ghent intro familie burgheza vorbitoare de franceza, mai intai a studiat la Academia din Ghent sub indrumarea lui Theo Canneel, iar din 1879 la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles sub indrumarea lui Jean-François Portaels. Picturile cu subiecte nord africane ale lui Portaels au dat nastere unei mode orientale in Belgia. Impactul lor il va influenta puternic pe tanarul Théo van Rysselberghe. Intre 1882 si 1888 el a facut trei calatorii in Maroc, stand acolo in total un an si jumatate.

La varsta de 18 ani participase deja la Salonul din Ghent, unde a prezentat doua portrete. Imediat dupa aceea si-a dezvoltat propriul stil realistic apropiat de impresionism. In 1881 a expus pentru prima oara la Salonul din Bruxelles.

In urmatorul an a calatorit foarte mult in Spania si Maroc impreuna cu prietenul sau Frantz Charlet si pictorul asturian Dario de Regoyos. In mod special a admirat operele ‘vechilor maestri’ din Museo del Prado. In Sevillia l-au cunoscut pe Constantin Meunier, iar cand a ajuns in Tanger la sfarsitul lui octombrie 1882, o noua lume s-a deschis pentru el: asa de aproape de Europa si totusi, complet diferita. A ramas acolo timp de patru luni, a desenat si a pictat scene pitoresti.

Inapoi in Belgia, a prezentat 30 lucrari cu scene din acele calatorii la „Cercle Artistique et Littéraire” din Ghent care au avut imediat succes.

In aprilie 1883 a expus aceste scene din viata de zi cu zi de pe tarmul mediteranean la salonul L’Essor din Bruxelles care au fost primite cu entuziasm de public.

In septembrie 1883 van Rysselberghe a plecat in Haarlem sa studieze lumina in lucrarile lui Frans Hals. Redarea cu acuratete a luminii va continua sa-i ocupe mintea. Acolo l-a cunoscut pe pictorul american William Merritt Chase.

Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).

In noiembrie 1883 a plecat din nou in Tanger impreuna cu Frantz Charlet. Timp de un an cat a stat acolo, el a fost intro constanta corespondenta cu Octave Maus, insistand sa accepte cateva nume noi pentru prima expozitie a cercului „Les XX”: Constantin Meunier, Alfred Verwée, William Merritt Chase. In aprilie 1884 a vizitat Andaluzia in compania pictorului american John Singer Sargent si a gentleman-pictorul Ralph Curtis.

La expozitia Les XX din 1886 a vazut lucrarile impresionistilor Claude Monet si Auguste Renoir. A ramas foarte impresionat si apoi a experimentat aceasta tehnica.

Octave Maus l-a trimis la Paris sa caute noi talente pentru urmatoarele expozitii ale Les XX.

Acolo a descoperit tehnica pointilista dupa ce a vazut lucrarea lui Georges Seurat „La Grande Jatte” la a opta expozitie impresionista din Paris in 1886. Aceasta l-a socat cu totul. Impreuna cu Henry Van de Velde, Georges Lemmen, Xavier Mellery, Willy Schlobach si Alfred William Finch si Anna Boch a „importat” acest stil in Belgia. Seurat a fost invitat la urmatorul salon al Les XX din Bruxelles in 1887. Insa acolo, lucrarea sa „La Grande Jatte” a fost foarte criticata de criticii de arta fiind considerata „o bolboroseala de neinteles aplicata nobilei arte a picturii”.

Théo van Rysselberghe a abandonat realismul si a devenit un adept al pointilismului. In vara lui 1887 a petrecut cateva saptamani cu Eugène Boch (fratele Annei Boch) in Batignolles, langa Paris, si acolo a cunoscut cativa pictori ai scenei pariziene ca Alfred Sisley, Signac, Edgar Degas si Henri de Toulouse-Lautrec.

S-a casatorit cu Marie Monnom in 1889 si si-au petrecut luna de miere in sudul Angliei, apoi in Brittany. Aceasta a avut ca rezultat un numar de picturi in stilul neo-impresionist. In Paris a avut o intalnire cu Theo Van Gogh si au reusit sa-l invite pe Vincent Van Gogh la urmatoarea expozitie din Bruxelles.

In the 1895 a facut calatorii lungi in Atena si Constantinopol, Ungaria, Romania, Moscova si Saint Petersburg in scopul de a face postere pentru „Compagnie des Wagons-lits”.

In 1897, van Rysselberghe s-a mutat in Paris. Alaturi de Paul Signac, Maximilien Luce, Aristide Delannoy, Théophile Alexandre Steinlen, Camille Pissarro, Kees Van Dongen, George Willaume, etc., a contribuit la revista anarhista Temps Nouveaux.

La sfarsitul anilor 1890, Théo van Rysselberghe a atins culmea tehnicii sale neo-impresioniste. Incetul cu incetul a abandonat folosirea punctelor in portrete si peisaje.

Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca „urate si neinteresante”.

Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.

S-a retras la Côte d’Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce mai detasat de scena artei din Bruxelles.