* * *
un dragon roșu
vrăjit de femeia îmbrăcată în soare
cântă răgușit
melodia frumoasa si bestia
(cav)
------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Blake
Titlul : Marele dragon roșu
Titlul original: The Great Red Dragon and the Woman Clothed in the Sun
Data: 1805 - 1810
Stilul: Simbolism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 32.5 x 40 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
William Blake (28 noiembrie 1757 – 2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială şi semnificantă atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.
S-a născut pe 28 noiembrie 1757 pe Broad Street 28(acum Broadwick St.) în districtul Soho, Londra. Era al treilea copil din cei șapte ai familiei, doi dintre ei murind în copilărie. Tatăl lui Blake, James,era negustor de galanterie și de tricotaje(vindea ciorapi femeiești și bărbătești, mănuși și articole intime și de mercerie). William a mers la școală atât cât să învețe să scrie si să citească, până la vârsta de 10 ani, fiind apoi educat acasă de către mama sa, Catherine Boucher Armitage Blake. Familia Blake făcea parte din grupul religios al Disidentilor și se crede ca ar fi aparținut bisericii moraviene. Blake a fost botezat la biserica Sf. Jacob, construită de catre Sir Christopher Wren, Piccadilly, Londra. Biblia a avut o profundă influență asupra lui Blake încă din copilărie și a rămas o sursă de inspirație de-a lungul întregii vieți.
Blake a început să deseneze copii ale gravurilor grecești ale antichităților pe care tatăl său le cumpăra, un exercițiu pe care il prefera desenului obișnuit. Prin intermediul acestor desene Blake a luat contactul cu operele clasice ale lui Rafael, Michelangelo, Marten Heemskerk și Albrecht Dürer. Parinții săi cunoșteau foarte bine temperamentul încăpățânat al lui Blake motiv pentru care nu a fost trimis la școală ci înscris la o clasă de pictură. Studia cu aviditate subiecte la alegere, pe care și le alegea singur. În această perioadă a făcut deasemenea incursiuni în domeniul poeziei, opera sa de început arată influențe ale lui Ben Jonson și Edmund Spenser.
Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist.
După doi ani, Basire își trimite ucenicul să realizeze imagini după catedralele gotice din Londra. Experiențele sale la Catedrala Westminster l-au ajutat să își formeze stilul artistic și ideile.
Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani.
Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael.
Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator), George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală.
În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin. În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale” debordante irezistibile – intitulată Dance of Albion/Albion’s Dance despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret.
În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și plină de compasiune. Recent respins de o altă femeie pe care o ceruse în căsătorie Blake îi povestește Caterinei despre insuccesul său. Ea îl compătimește, câștigându-i astfel afecțiunea. Căsătoria are loc în biserica Sfânta Maria , Battersea. Certificatul original de căsătorie poate fi văzut și astăzi la biserică, expus în spatele unei ferestre de vitraliu alături de o placă comemorativă ce a fost realizată între 1976 și 1982. Blake pe lângă faptul că o va învăța pe Catherine să scrie și să citească, o instruiește și în arta gravurii. De-a lungul vieții soția sa s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit, ajutându-l să își printeze lucrările iluminate și susținându-l să treacă prin numeroasele necazuri pe care le-a avut.
Prima colecție de poeme a lui Blake, Schițe Poetice, a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat O insulă pe lună.
În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în iustrații pentru cărți, și ilustrează Comus pentru John Milton. Tot aici începe să lucruze la Milton iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și Vala sau Cei patru Zoa. Învață greaca, latina și ebraica.
În 1802 apare volumul lui Hayley Ballads/Balade, cu gravurile lui Blake, dar Blake este decis să plece de la conacul din Felpham fiind nemulțumit de situația sa fizică și artistică.
Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.
