Pierre-Auguste Renoir - Ile de France

Dimineaţa în Ile de France

Ce dimineaţă dulce cu vagi şi albe zări,
Cu sclipăt ca de platini părând o apă lină;
Sus, norii trec pe boltă ca nişte-nduioşări,
Îmbrăţişând dulceaţa acestei glii, latină.

Din stropitoare, apa cu aburi de cristal
Ţâşneşte în grădină pe iarba-ngălbenită,
Asemenea fântânii cu glas oriental
Din, albanez, palatul domniţei, adormită.

Vioaiele hortensii cu chip de porţelan,
Cu grelele mănunchiuri trandafirii ne-mbie;
Ce-ncântătoare-i clipa – ce minunat liman!
Ce dulci nădejdi în aer, pe ape şi-n câmpie!

Ce vis! Parc-ai fi iarăşi un copilaş plăpând...
Râzând, te vâri în stratul de flori – ce fericire!
Te crezi albină parcă – lumină, briză, vânt,
Şi inima ta beată pătrunde în potire.

Un trup cu dulci antene de miere pari să fii;
Înflăcărat, un suflet cu aripi şi petale;
Întreagă lumea, beată, îţi pare-a oglindi...
Dar într-o zi, ah, somnul, pe plaiuri vechi, natale!

de Ana de Noailles
din volumele „Străluminările” şi „Umbra zilelor”
 

------------------------------------------------------------------------------ ----

Pictor: Pierre-Auguste Renoir
Titlul: Ile de France
Titlul original: Ile de France
Data: 1885
Stilul: impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă şi portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influenţa lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieţii", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenţei sale.

Philip de Laszlo - Portret Anna de Noailles

XXXIX

Doar tu, tu ştii, iubite, ce singură-s pe lume!
Şi de-am fost pururi astfel! Tu, Doamne,-ai fi aflat,
De nu cumva-n seninul zadarnic, sau prin brume,
Nu eşti decât un nume obscur şi luminat!

Mă însoţeau doar dorul de orice lucru poate,
Dispreţul vanităţii, o logică de fier,
O înfruntare-a vremii ce descompune toate,
Şi-apoi neantul, singur etern, neefemer;

Şi inima, de spaţiu mereu visând, semeaţă,
Dorinţa, ce spre oameni mereu mi-alunecam,
Şi spiritul năvalnic cu firea-i hrăpăreaţă,
Şi, rătăcind, visarea-mi, când mâinile-ţi ţineam...

de Anna de Noailles
in volumul "Cinstea de a suferi"



 

------------------------------------------------------------------------------ ----
Anna de Noailles (nume de fată Ana Elisabeta Brâncoveanu, n. 15 noiembrie 1876, Paris - d. 30 aprilie 1933, Paris) , a fost o scriitoare şi o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea.
Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut în familia boierească Brâncoveanu, dintr-o mamă de origine greacă si bulgară, Raluca Musuruş, căsătorită cu Grigore Brâncoveanu (n. 1827 – d. 1886). Mama ei era fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra în anii 1850 şi a Anei Vogoride. Raluca Musuruş a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski. Grigore Brâncoveanu şi mama lui, Zoe Mavrocordat, fuseseră adoptaţi de către marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină al voievodului Constantin Brâncoveanu.
------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Philip de Laszlo
Titlul: Portret Anna de Noailles
Titlul original: Anna de Noailles
Data:
Stilul: impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Pictorul Philip Alexius de Laszlo (1869-1937).
Un pictor maghiar (numele real Laub Fulop Elek), renumit pentru portretele sale înfăţişând membri ai caselor regale şi aristocraţiei.

Robert Gonsalves - Un dormitor sau un peisaj la înălţime?

Magie

Sandra a văzut un spiriduş,
Eddie a atins un troll,
Laurie a dansat odată cu vrăjitoarele,
Charlie a găsit câteva firişoare din aurul piticilor.
Donald a auzit o sirenă cântând.
Susy a urmărit un priculici.
Dar eu a trebuit să-mi inventez singur
Toată magia de care-am avut parte.

de Shel Silverstein




 

----------------------------------------------------------------------------
Un dormitor sau un peisaj la înălţime?
Copii sar în patul dormitorului care pare a fi de fapt situat la mare înălţime, ceea ce îi face pe micuţi să pară că zboară deasupra câmpiilor.

----------------------------------------------------------------------------
Iluziile optice create de pensula unui pictor te vor face să te uiţi de mai multe ori la imagini. Artistul Canadian Robert Gonsalves este regele picturilor fantezie. El creează iluzii optice uluitoare care te lasă cu gura căscată şi care te fac să crezi că eşti într-o lume magică, unde totul este posibil.
Robert Gonsalves (56 de ani) combină două poveşti diferite şi le dă viaţă doar punând pensula pe pânză. Creierul tău se forţează să rupă graniţa celor două lumi pictate de artist în acelaşi tablou.. Arta lui Gonsalves este adeasea numită suprarealistă. Imaginile sunt în mod deliberat planificate, la fel este planificat şi rezultatul gândirii conştiente a celui care va privi picturile. Ideile sunt în mare măsură generate de lumea exterioară și implică activități umane obişnuite , artistul foloseşte dispozitive iluzioniste atent planificate . Robert Gonsalves "injectează" un pic de magie în scene realiste. El încearcă prin operele sale să le dea oamenilor un pic de credinţă în magie şi dorinţă să poată face imposibilul.

Henry Herbert La Thangue - Portret

* * *

legată la ochi cu zâmbetul tău

nu văd corbii lui van gogh

care vor să se așeze pe pământ

gândurile mele

stau sprijinite întro singură dorință

înconjurată de foamea unui lup de mare

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor:Henry Herbert La Thangue

Titlul : Portret

Titlul original:

Data: 1880

Stilul: Post-impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Henry Herbert La Thangue RA (19 ianuarie 1859 - 21 decembrie 1929) a fost un pictor de peisaj rural realist englezesc asociat cu Școala Newlyn

William Blake - The Great Red Dragon and the Woman Clothed in the Sun - Aniversare

* * *

un dragon roșu

vrăjit de femeia îmbrăcată în soare

cântă răgușit

melodia frumoasa si bestia

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: William Blake

Titlul : Marele dragon roșu

Titlul original: The Great Red Dragon and the Woman Clothed in the Sun

Data: 1805 - 1810

Stilul: Simbolism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 32.5 x 40 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

William Blake (28 noiembrie 1757 – 2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială şi semnificantă atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.

S-a născut pe 28 noiembrie 1757 pe Broad Street 28(acum Broadwick St.) în districtul Soho, Londra. Era al treilea copil din cei șapte ai familiei, doi dintre ei murind în copilărie. Tatăl lui Blake, James,era negustor de galanterie și de tricotaje(vindea ciorapi femeiești și bărbătești, mănuși și articole intime și de mercerie). William a mers la școală atât cât să învețe să scrie si să citească, până la vârsta de 10 ani, fiind apoi educat acasă de către mama sa, Catherine Boucher Armitage Blake. Familia Blake făcea parte din grupul religios al Disidentilor și se crede ca ar fi aparținut bisericii moraviene. Blake a fost botezat la biserica Sf. Jacob, construită de catre Sir Christopher Wren, Piccadilly, Londra. Biblia a avut o profundă influență asupra lui Blake încă din copilărie și a rămas o sursă de inspirație de-a lungul întregii vieți.

Blake a început să deseneze copii ale gravurilor grecești ale antichităților pe care tatăl său le cumpăra, un exercițiu pe care il prefera desenului obișnuit. Prin intermediul acestor desene Blake a luat contactul cu operele clasice ale lui Rafael, Michelangelo, Marten Heemskerk și Albrecht Dürer. Parinții săi cunoșteau foarte bine temperamentul încăpățânat al lui Blake motiv pentru care nu a fost trimis la școală ci înscris la o clasă de pictură. Studia cu aviditate subiecte la alegere, pe care și le alegea singur. În această perioadă a făcut deasemenea incursiuni în domeniul poeziei, opera sa de început arată influențe ale lui Ben Jonson și Edmund Spenser.

Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist.

După doi ani, Basire își trimite ucenicul să realizeze imagini după catedralele gotice din Londra. Experiențele sale la Catedrala Westminster l-au ajutat să își formeze stilul artistic și ideile.

Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani.

Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael.

Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator), George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală.

În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin. În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale” debordante irezistibile – intitulată Dance of Albion/Albion’s Dance despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret.

În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și plină de compasiune. Recent respins de o altă femeie pe care o ceruse în căsătorie Blake îi povestește Caterinei despre insuccesul său. Ea îl compătimește, câștigându-i astfel afecțiunea. Căsătoria are loc în biserica Sfânta Maria , Battersea. Certificatul original de căsătorie poate fi văzut și astăzi la biserică, expus în spatele unei ferestre de vitraliu alături de o placă comemorativă ce a fost realizată între 1976 și 1982. Blake pe lângă faptul că o va învăța pe Catherine să scrie și să citească, o instruiește și în arta gravurii. De-a lungul vieții soția sa s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit, ajutându-l să își printeze lucrările iluminate și susținându-l să treacă prin numeroasele necazuri pe care le-a avut.

Prima colecție de poeme a lui Blake, Schițe Poetice, a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat O insulă pe lună.

În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în iustrații pentru cărți, și ilustrează Comus pentru John Milton. Tot aici începe să lucruze la Milton iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și Vala sau Cei patru Zoa. Învață greaca, latina și ebraica.

În 1802 apare volumul lui Hayley Ballads/Balade, cu gravurile lui Blake, dar Blake este decis să plece de la conacul din Felpham fiind nemulțumit de situația sa fizică și artistică.

Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.