Miazazi de vară
Duminica simpla, burgheza...
Cantec de orga stricata,
Ce veche balada mai plange
Pe-un splai, asa, dintr-o data?
Ecou secular si tarziu...
Si-al zilei naduf, o ruina -
Sumbra balada germana
Pe strazi, in cetatea latina.
de George Bacovia
--------------------------
Descriere tablou:
În 1885, Seurat își petrece vara într-un mic port, la Grandcamp și începe să experimenteze o nouă tehnică, pe care o numește divizionism, a cărei esență constă în a picta pete de culoare regulate, din ce în ce mai mici, până la un punct realizat cu vârful pensulei. Toamna, se întâlnește cu Pissarro, care își însusește imediat această tehnică. Apoi, în mai-iunie 1886, Seurat își prezintă tabloul intitulat „O duminică de vară pe insula Grande Jatte” la a opta și ultima expoziție a impresioniștilor, într-o sală separată, alături de creațiile lui Pissarro și Paul Signac. Criticii s-au năpustit asupra acestui tablou, fiind șocați de mulțimea și roirea micilor pete colorate. Au vrut să discrediteze stilul lui Seurat, numindu-l pointillism (fr.: point = punct), dar – și de data asta – „porecla s-a transformat în renume”. La puțin timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a „Societății Artiștilor Independenți”, precum și la Bruxelles, în 1887.
--------------------------
Pictor: Georges Seurat
Titlul: O duminică de vară pe insula Grande Jatte
Titlul original:
Data: 1884-1886; France
Stilul: Pointilism
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea: 308.1 x 207.5 cm
Unde se găseşte: Art Institute of Chicago, Chicago, IL, US
Date despre pictor:
Georges Seurat (*2 decembrie 1859, Paris - †29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator și teoretician - împreună cu Paul Signac - al tehnicii divizioniste în pictură.
Geurges Seurat se ivește atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei noi revoluții plastice. Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns pentru a-i asigura un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului.
