Pierre Puvis de Chavannes - Cintare ciobaneasca

ANIVERSARE CU PIERRE PUVIS DE CHAVANNES

intrebari

este cerul
sau doar o altă
nuanță de albastru

Cine vine?

Cine merge?

Spionează, cerul!

o singură pană
pictează norii ...

(cav)
 

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Pierre Puvis de Chavannes
Titlul: Cintare ciobaneasca
Titlul original:
Data: 1855
Stilul: simbolism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 104.5 x 110 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Pierre Puvis de Chavannes (n. 14 decembrie 1824, Lyon, Rhône - d. 24 octombrie 1898, Paris) a fost un pictor francez, care a devenit co-fondator şi preşedinte al Société Nationale des Beaux-Arts şi a cărui creaţie a influenţat pe mulţi alţi artişti. Cu toate că reputaţia sa a scăzut de-a lungul timpului, el a fost un pictor proeminent în timpul celei de A Treia Republică Franceză. Émile Zola a descris opera lăsată posterităţii de Puvis de Chavannes, ca fiind "o artă făcută din raţiune, pasiune şi voinţă"
A studiat o scurtă perioadă cu Eugène Delacroix şi mai apoi cu Henri Scheffer şi Thomas Couture.
Preferând să lucreze singur, Pierre Puvis şi-a luat în apropiere de Gara din Lyon un atelier mare şi a participat la cursurile de anatomie ţinute de către Academia de Arte Frumoase din Paris. După doar câţiva ani guvernul francez a achiziţionat una din lucrările sale, fapt care i-a dat o recunoaştere importantă în lumea artei.
Pierre Puvis de Chavannes a debutat la Salonul Oficial din anul 1850 cu lucrările Cristos mort, Băiatul negru, Lecţia de citire şi Portretul unui om.
A avut o aventură amoroasă cu Suzanne Valadon în cartierul Montmartre, care a devenit unul dintre cei mai importanţi artişti ai acelei epoci. Ea a fost mama, profesorul şi mentorul lui Maurice Utrillo.

Nikolai Alexandrovici Yaroshenko - sunset

MEMORII PE PANZA CU NIKOLAI ALEXANDROVICI YAROSHENKO PE VERSURILE LUI CHRISTIAN JOHANN HEINRICH

Amurg

Pe prundul spălăcit al mării
Stam solitar şi dus pe gînduri.
Măreţul soare scăpăta azvîrlind
Pe apă vîlvătăi de pară,
Şi albele talazuri
De flux îmbrîncite
Năvăleau mai aproape şi tot mai aproape,
Spumegînd în ropot mereu...
Un ropot bizar; un şopot şi-un plînset,
Un hohot şi-un murmur, un freamăt şi-un geamăt,
Pe-alocuri o muzică dulce de leagăn
Tresărind pe furiş dintre valuri —
Părea c-ascult epopei dispărute,
Străbune poveşti năzdrăvane pe care,
Copil, pe de rost le ştiam pe vremuri
Din rostul altor copii din vecini,
Pe cînd ne strîngeam, în amurguri de vară,
Pe scara de piatră,
Şi toţi ascultam tiptil şi cuminte,
Cu ochii mari şi cu inima mică;
Iar gingaşele fete,
Pe după-nflorite glastre,
Steteau peste drum, la ferestre,
Rozalbe figuri zîmbitoare,
Bătute de lună...

de Christian Johann Heinrich (Heinrich Heine )
 

-----------------------------------------------------------------------------------

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naştere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet şi prozator german.
Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală faţă de verişoarele sale Amalie şi Therese l-au inspirat să scrie cele mai reuşite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).
În 1831 Heine a plecat în Franţa, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepţii ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocraţie.
Cu excepţia unei scurte vizite în Germania, în 1843, el şi-a petrecut restul vieţii la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau consideraţi ca făcând parte din mişcarea Junges Deutschland (Germania tânără)
Experienţa emoţionantă a exilului său se oglindeşte în poezia In der Fremde (Printre străini). În ultimii săi opt ani de viaţă a fost ţintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce alţii opinează că a avut sifilis. A murit la Paris şi a fost înmormântat în Cimitirul Montmartre.
În 1933, în cursul raidului întreprins de nazişti asupra Institut für Sexualwissenschaft (Intitutul pentru ştiinţe sexuale), printre cărţile arse în Piaţa Oprerei (Opernplatz) din Berlin s-au găsit şi lucrările lui Heine.
Se pare că replica din piesa sa Almansor, din 1821: Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen (Acolo unde se ard cărţi se vor arde, până la urmă, şi oamenii) a reprezentat o sumbră prevestire.

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Nikolai Alexandrovici Yaroshenko
Titlul: sunset
Titlul original: Закат солнца над морем
Data:
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Nikolai Alexandrovici Yaroshenko ( nationalitatea ucraineană : Микола Олександрович Ярошенко; 13 decembrie [ OS 01 decembrie] 1846-7 luna iulie [ OS 25 iunie] 1898) a fost un pictor ucrainean.
Yaroshenko a pictat numeroase portrete, picturi gen desene. Picturile sale descriu tortura, lupte, fructe, costume de baie, și alte greutăți cu care se confruntă Imperiul Rus. Pe parcursul ultimelor două decenii ale secolului al 19 - lea, el a fost unul dintre cei mai importanti pictori ai realismului rus.

Samuel Mützner - Femeie cintand la chitara

MEMORII PE PANZA DE SAMUEL MUTZNER

tempo

inima mea este, doar
o altă chitară pentru tine.
tarziu in noapte
inima mea danseaza,
in extaz,
alinta-mă
cu o melodie divina,
inima mea bate tempo-ul
un fluxul nesfârșit,
de strălucitoare stele.

(cav)

 

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Samuel Mützner
Titlul: Femeie cintand la chitara
Titlul original:
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Samuel Mützner (n. 13 decembrie 1884, Bucureşti — d. 2 octombrie 1959, Bucureşti), cunoscut şi drept Samys Mützner, a fost un pictor român interbelic de origine evreiască.
După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii ţărăneşti, probabil sub influenţa soţiei sale, pictoriţa Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieţii în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Şopârliţa, un sat din Oltenia unde se afla reşedinţa familiei Maniu şi care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artişti. Uneori, acelaşi subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obişnuind să iasă împreună să picteze în natură.
Din 1937, Samuel Mützner a fost înlăturat treptat din viaţa publică, iar excluderea sa din Sindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionar Alexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situaţia lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, a început să-i aplice sancţiunile de rigoare.

Emily Carr - Butuci

ASTĂZI MEMORIA UNUI TABLOU PICTAT DE EMILY CARR

* * *

cerul albastru ascultă
suspine de magnolii
prăfuite serenade, vârfurile copacilor.

o potecă aglomerată
un ciot de copac
un om bătrân
stă şi numără inelele
de pe un butuc de copac căzut.

(cav)

 

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Emily Carr
Titlul: Butuci
Titlul original:
Data: 1911 , Franţa
Stilul: post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:62.2 x 45.7 cm
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Emily Carr (13 decembrie 1871 - 2 martie 1945) a fost o pictorita si scriitoare canadiana care s-a inspirat foarte mult din viata indigenilor de pe coasta de nord-vest a Pacificului. Unul dintre primii artisti din Canada care a adoptat stilul post-impressionist, Carr nu a primit recunoasterea meritata pentru lucrarile ei decat tarziu. Ajunsa la maturitate, subiectele pictate de ea s-au schimbat de la temele din viata aborigenilor, la peisaje, in special, peisaje cu paduri. Ca scriitoare, Carr a fost unul dintre primii cronicari ai vietii din British Columbia. Nascuta in Victoria, British Columbia in 1871, anul cand British Columbia s-a alaturat Canadei, Emily Carr a fost al doilea din cei sase copii ai parintilor de origine engleza, Richard si Emily Saunders Carr. Tatal ei a incurajat inclinatiile artistice ale lui Emily, insa doar in 1891, dupa moartea parintilor ei, Carr s-a ocupat in mod serios de arta ei. Cea mai apropiata scoala de arta se afla in San Francisco, California, unde Carr a urmat cursurile la San Francisco Art Institute timp de doi ani (1890–1892), dupa care s-a intors in Victoria.

Hakob Kojoyan - copaci infloriti

ANIVERSAREA UNUI ARMEAN PRIN PICTURA LUI HAKOB KOJOYAN

Rondelul Marii Japoneze

Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de colori
În verdea
flacără de soare
De lângă ţărmii ninşi de
flori.

Liliachii, se duc izvoare
Sub pomi, plăpânzi ca nişte
zori,
Smaraldul mării răpitoare
E jocul vecinic de
colori.

Copii, de griji neştiutori,
Sunt japonezii-ntre
popoare,
Ş-orice dureri le sunt uşoare.
Căci poartă-n
suflet, zâmbitori,
Smaraldul mării răpitoare.

de Alexandru Macedonski

 

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Hakob Kojoyan
Titlul: copaci infloriti
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:

Date despre pictor:

Hakob Kojoyan (armeană: Հակոբ Կոջոյան; treisprezecelea decembrie 1883 - 24 aprilie 1959) a fost un artist armean.
A lucrat mai ales în genurile, arta aplicata şi pictură. Hakob Kojoyan a fost ajutat de arhitectul armean Alexander Tamanian în crearea stemei pentru Republica Armenia.