vineri, 15 decembrie 2017

Richard Friese - familie de urşi polari


ANIVERSAREA UNUI GERMAN CARE PICTA ANIMALE - RICHARD FRIESE

polul nord

o simfonie albă
ursul şi ursula
cu mult timp în urmă
într-o dimineaţă şoptită
pe aisbergul lor
au observat că timpul e tare neatent
în ultima vreme
şi zilele sunt numărate.

domnule Amundsen, sunt banchize
care ar putea depune mărturie că aţi fost acolo
în nordul îndepărtat, unde
pinguini în frac au lipsit de la marele spectacol,
aureora boreală.

(cav)

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Richard Friese
Titlul: familie de urşi polari
Titlul original:
Data:
Stilul: Naturalism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Richard Friese (15.12. 1854 - 29 .06. 1918) a fost un pictor german care a pictat animale și peisaje.
A studiat la Academia din Berlin. Dupa o calatorie in Norvegia, in regiunile polare si-a dobandit rapid reputatia ca fiind unul dintre cei mai buni pictori de animale din Germania.
A fost decorat cu o medalie de aur în 1886, și a fost ales ca membru al Academiei din Berlin în 1892. A murit în 1918 , în Bad Zwischenahn .

joi, 14 decembrie 2017

Roger Eliot Fry - Nina Hamnett

ANIVERSARE POST IMPRESIONISTA CU ROGER ELIOT FRY PE VERSURI DADAISTE SI SUPRAREALISTE CU PAUL ELUARD

Nimeni nu mă poate cunoaşte

Nimeni nu mă poate cunoaşte
mai bine ca tine.
Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omeneşti
O soartă mai bună decât nopţilor lunii.
Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.
În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârşita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.
Nimeni nu te poate cunoaşte
Mai bine ca mine.

de Paul Eluard

 


--------------------------------------------------------------------------- -
Paul Éluard, numele literar al lui Eugène Emile Paul Grindel (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis - d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez. După ce aderă la mişcarea dadaistă, devine - împreună cu André Breton şi Louis Aragon - unul din fondatorii suprarealismului, mai târziu poet "angajat", strălucit reprezentant al literaturii de rezistenţă în timpul ocupaţiei germane a Franţei (1940-1944). Aderă la Partidul Comunist Francez, fără a abandona o concepţie plastică asupra existenţei. Numele Éluard, pe care şi-l alege din adolescenţă, este preluat de la bunica sa, Félicie.

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Roger Eliot Fry
Titlul: Nina Hamnett
Titlul original: Nina Hamnett
Data: 1917
Stilul: post-impresionist
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:

Date despre pictor:

Roger Eliot Fry (14 decembrie 1866 – 9 septembrie 1934) a fost un artist si critic de arta englez, membru al Grupului Bloomsbury. A fost primul care a constientizat publicul asupra artei moderne din Marea Britanie.
S-a nascut in Londra, fiul judecatorului Edward Fry, a crescut intro familie instarita de Quakeri din Highgate. Inainte de a merge la Cambridge, Fry a fost educat la Colegiul Clifton. Dupa examenul de licenta in litere, Fry a plecat la Paris, apoi in Italia pentru a studia arta, specializandu-se in pictura de peisaje.In 1896 s-a casatorit cu artista artist Helen Coombe si au avut doi copii, Pamela si Julian.Curand,Helen s-a imbolnavit psihic si a fost internata intro institutie pentru bolnavi psihic unde a ramas pentru tot restul vietii. Fry a fost ajutat sa-si creasca copiii de catre sora lui, Joan Fry.Tot atunci, Fry i-a cunoscut pe artistii Vanessa Bell si sotul ei Clive Bell, iar prin intermediul lor a fost introdus in Grupul Bloomsbury. Sora Vanessei, scriitoarea Virginia Woolf scria mai tarziu in biografia ei despre Fry: ‘El avea mai multe cunostinte si experienta decat toti la un loc’.In anii 1900, Fry a inceput sa predea istoria artei la Scoala de Arte Frumoase Slade, Colegiul Universitatii Londra.In 1906 Fry a fost desemnat Custode al Picturilor de la Muzeul Metropolitan de Arta din New York.
In 1913 a fondat Atelierele Omega, dintre membrii lor facand parte Vanessa Bell si Duncan Grant.
In 1933 a fost numit profesor la Slade, Cambridge, o pozitie pe care Fry si-a dorit-o foarte mult.

Pierre Puvis de Chavannes - Cintare ciobaneasca


ANIVERSARE CU PIERRE PUVIS DE CHAVANNES

intrebari

este cerul
sau doar o altă
nuanță de albastru

Cine vine?

Cine merge?

Spionează, cerul!

o singură pană
pictează norii ...

(cav)
 
--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Pierre Puvis de Chavannes
Titlul: Cintare ciobaneasca
Titlul original:
Data: 1855
Stilul: simbolism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 104.5 x 110 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Pierre Puvis de Chavannes (n. 14 decembrie 1824, Lyon, Rhône - d. 24 octombrie 1898, Paris) a fost un pictor francez, care a devenit co-fondator şi preşedinte al Société Nationale des Beaux-Arts şi a cărui creaţie a influenţat pe mulţi alţi artişti. Cu toate că reputaţia sa a scăzut de-a lungul timpului, el a fost un pictor proeminent în timpul celei de A Treia Republică Franceză. Émile Zola a descris opera lăsată posterităţii de Puvis de Chavannes, ca fiind "o artă făcută din raţiune, pasiune şi voinţă"
A studiat o scurtă perioadă cu Eugène Delacroix şi mai apoi cu Henri Scheffer şi Thomas Couture.
Preferând să lucreze singur, Pierre Puvis şi-a luat în apropiere de Gara din Lyon un atelier mare şi a participat la cursurile de anatomie ţinute de către Academia de Arte Frumoase din Paris. După doar câţiva ani guvernul francez a achiziţionat una din lucrările sale, fapt care i-a dat o recunoaştere importantă în lumea artei.
Pierre Puvis de Chavannes a debutat la Salonul Oficial din anul 1850 cu lucrările Cristos mort, Băiatul negru, Lecţia de citire şi Portretul unui om.
A avut o aventură amoroasă cu Suzanne Valadon în cartierul Montmartre, care a devenit unul dintre cei mai importanţi artişti ai acelei epoci. Ea a fost mama, profesorul şi mentorul lui Maurice Utrillo.

miercuri, 13 decembrie 2017

Nikolai Alexandrovici Yaroshenko - sunset

MEMORII PE PANZA CU NIKOLAI ALEXANDROVICI YAROSHENKO PE VERSURILE LUI CHRISTIAN JOHANN HEINRICH

Amurg

Pe prundul spălăcit al mării
Stam solitar şi dus pe gînduri.
Măreţul soare scăpăta azvîrlind
Pe apă vîlvătăi de pară,
Şi albele talazuri
De flux îmbrîncite
Năvăleau mai aproape şi tot mai aproape,
Spumegînd în ropot mereu...
Un ropot bizar; un şopot şi-un plînset,
Un hohot şi-un murmur, un freamăt şi-un geamăt,
Pe-alocuri o muzică dulce de leagăn
Tresărind pe furiş dintre valuri —
Părea c-ascult epopei dispărute,
Străbune poveşti năzdrăvane pe care,
Copil, pe de rost le ştiam pe vremuri
Din rostul altor copii din vecini,
Pe cînd ne strîngeam, în amurguri de vară,
Pe scara de piatră,
Şi toţi ascultam tiptil şi cuminte,
Cu ochii mari şi cu inima mică;
Iar gingaşele fete,
Pe după-nflorite glastre,
Steteau peste drum, la ferestre,
Rozalbe figuri zîmbitoare,
Bătute de lună...

de Christian Johann Heinrich (Heinrich Heine )
 





-----------------------------------------------------------------------------------

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naştere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet şi prozator german.
Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală faţă de verişoarele sale Amalie şi Therese l-au inspirat să scrie cele mai reuşite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).
În 1831 Heine a plecat în Franţa, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepţii ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocraţie.
Cu excepţia unei scurte vizite în Germania, în 1843, el şi-a petrecut restul vieţii la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau consideraţi ca făcând parte din mişcarea Junges Deutschland (Germania tânără)
Experienţa emoţionantă a exilului său se oglindeşte în poezia In der Fremde (Printre străini). În ultimii săi opt ani de viaţă a fost ţintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce alţii opinează că a avut sifilis. A murit la Paris şi a fost înmormântat în Cimitirul Montmartre.
În 1933, în cursul raidului întreprins de nazişti asupra Institut für Sexualwissenschaft (Intitutul pentru ştiinţe sexuale), printre cărţile arse în Piaţa Oprerei (Opernplatz) din Berlin s-au găsit şi lucrările lui Heine.
Se pare că replica din piesa sa Almansor, din 1821: Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen (Acolo unde se ard cărţi se vor arde, până la urmă, şi oamenii) a reprezentat o sumbră prevestire.

--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Nikolai Alexandrovici Yaroshenko
Titlul: sunset
Titlul original: Закат солнца над морем
Data:
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Nikolai Alexandrovici Yaroshenko ( nationalitatea ucraineană : Микола Олександрович Ярошенко; 13 decembrie [ OS 01 decembrie] 1846-7 luna iulie [ OS 25 iunie] 1898) a fost un pictor ucrainean.
Yaroshenko a pictat numeroase portrete, picturi gen desene. Picturile sale descriu tortura, lupte, fructe, costume de baie, și alte greutăți cu care se confruntă Imperiul Rus. Pe parcursul ultimelor două decenii ale secolului al 19 - lea, el a fost unul dintre cei mai importanti pictori ai realismului rus.

Samuel Mützner - Femeie cintand la chitara

MEMORII PE PANZA DE SAMUEL MUTZNER

tempo

inima mea este, doar
o altă chitară pentru tine.
tarziu in noapte
inima mea danseaza,
in extaz,
alinta-mă
cu o melodie divina,
inima mea bate tempo-ul
un fluxul nesfârșit,
de strălucitoare stele.

(cav)

 


--------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Samuel Mützner
Titlul: Femeie cintand la chitara
Titlul original:
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Samuel Mützner (n. 13 decembrie 1884, Bucureşti — d. 2 octombrie 1959, Bucureşti), cunoscut şi drept Samys Mützner, a fost un pictor român interbelic de origine evreiască.
După 1923, Mützner s-a aplecat asupra tematicii ţărăneşti, probabil sub influenţa soţiei sale, pictoriţa Rodica Maniu, preocupată în mod special de problematica vieţii în satul românesc. Cei doi au lucrat împreună la Şopârliţa, un sat din Oltenia unde se afla reşedinţa familiei Maniu şi care a furnizat numeroase motive peisagistice pentru cuplul de artişti. Uneori, acelaşi subiect este tratat de amândoi, cu numeroase similitudini, cei doi obişnuind să iasă împreună să picteze în natură.
Din 1937, Samuel Mützner a fost înlăturat treptat din viaţa publică, iar excluderea sa din Sindicatul Artelor Frumoase în toamna anului 1940, decisă de pictorul legionar Alexandru Bassarab, l-a adus în imposibilitatea de-a expune. După război, situaţia lui Samuel Mützner a devenit nesigură, deoarece noul regim, considerându-l „burghez”, a început să-i aplice sancţiunile de rigoare.