Jurnalul zilei de azi.
După cutremurul de noaptea trecută, azi am cîntat jazz, la un pian special – cu 46 de clape, 5 octave, două terţe. Nimic deosebit pînă acum. Încântarea a venit pe parcurs.
La început am cîntat, sonata în si bemol major, urmată de o melodie despre artă şi la Vita e bella, amintindu-mi de Benigni (ce actor minunat). Începuse să ningă , timp în care gîndul m-a dus pe cărări de munte, pe creste şi în Bucegi. Am schimbat puţin repertoriul cîntând despre crepuscul, refugiu şi recompensa de dimineaţă, terminînd cu azi cînt jazz. Acum sînt o tăcere. Îmi voi continua concertul, mîine. (cav)
--------------------------
azi cînt jazz
de astăzi nu va mai cînta cocoşul
lipsa lui mă duce cu gîndul
la moartea căprioarei
miros de carne sub unghii
mă bîntuie gîndul că n-am să mai pot scrie
azi cînt jazz
cobor etajul de jos al fiinţei
muzica e pretextul
care mă salvează.
de Mihaela Stanciu
din volumul Azi cînt jazz,
2016 casa de pariuri literare
--------------------------
Pictor: Félix Edouard Vallotton
Titlul: Tînără cîntând la pian
Titlul original:
Data: 1904
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 57 x 43.5 cm
Unde se gaseste: Hermitage Museum, Saint Petersburg, Rusia
Date despre pictor:
Félix Edouard Vallotton (28 decembrie 1865 – 29 decembrie 1925) a fost un pictor si grafician elvetian asociat cu Les Nabis. A avut un rol important in dezvoltarea gravurii moderne in lemn. A petrecut multe ore in muzeul Luvru, unde a admirat lucrarile lui Holbein, Dürer si Ingres; acesti artisti vor ramane modele pentru Vallotton pe toata durata vietii sale. Primele sale lucrari, ca de exemplu "Ingresque Portrait of Monsieur Ursenbach" (1885) au fost lucrate in traditia academica, iar autoportretul sau din 1885 a primit o atentie importanta la Salonul artistilor francezi din 1886. In perioada urmatoare, Vallotton a pictat, a scris critica de arta si a facut numeroase lucrari grafice. In 1891 a executat prima sa gravura in lemn, un portret a lui Paul Verlaine. Gravurii sale in lemn produse in anii 1890 au aparut in periodice si carti din Europa, precum si din Statele Unite, recunoscandu-se ca fiind fundamental inovatoare in gravura. Vallotton a fost considerat leader in renasterea gravurii in lemn ca mediu artistic.
Prin 1892 s-a alaturat miscarii artistice Les Nabis, un grup de tineri artisti din care faceau parte artistii Pierre Bonnard, Ker-Xavier Roussel, Maurice Denis si Edouard Vuillard, cu care Vallotton a avut relatii de prietenie pe viata.
A fost un artist prolific intotdeauna, iar la sfarsitul vietii avea peste 1700 de picturi si aproximativ 200de gravuri, in afara de sutele de desene si cateva sculpturi.A murit la o zi dupa aniversarea varstei de 60 de ani, dupa o operatie de cancer in Paris in 1925.
